Postul Crăciunului aminteşte de patriarhii şi drepţii Vechiului Testament, care au petrecut timp îndelungat în post şi rugăciune, în aşteptarea venirii lui Mesia.
Prin lungimea şi durata lui, acest post ne aminteşte de postul de 40 de zile al lui Moise de pe Muntele Sinai, când prorocul aştepta să primească cuvintele lui Dumnezeu scrise pe lespezile de piatră.
Asemenea şi creştinii, postind 40 de zile, îşi curăţă sufletele şi trupurile şi se învrednicesc pentru a primi Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul cel Viu, nu scris cu litere, ci întrupat şi născut din Sfânta Fecioară.
Postul Naşterii Domnului este unul dintre cele patru posturi însemnate din timpul anului bisericesc.
Ca importanţă, este al doilea după Postul Paştelui, iar ca mod de postire, el este mai uşor decât primul, felul postirii fiind în legătură cu evenimentul Naşterii Domnului Iisus Hristos, unul dintre cele mai fericite din istoria mântuirii.
În perioada Postului Naşterii Domnului este dezlegare la peşte în fiecare sâmbătă şi duminică până la 20 decembrie (pomenirea Sfântului Ignatie Teoforul), precum şi la fiecare sfânt cu priveghere, prăznuit în această perioadă, când se dezleagă la peşte, untdelemn şi vin, de asemenea şi la praznicul împărătesc al Intrării în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), în orice zi ar cădea.
Între sfinţii ale căror sărbători sunt prilej de dezlegare la peşte, se află: Sfântul Apostol Andrei (30 noiembrie), Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica (3 decembrie), Sfânta Muceniţă Filofteia de la Curtea de Argeş (7 decembrie) şi Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul (18 decembrie).
În perioada 20-24 decembrie, postul va deveni mai aspru.
Ultima zi a Postului Naşterii Domnului (24 decembrie), numită Ajunul Crăciunului, este zi de post mai aspru decât celelalte zile: se ajunează până după-amiază, când se obişnuieşte să se mănânce, în unele părţi, grâu fiert amestecat cu fructe şi miere, în amintirea postului lui Daniel şi a celor trei tineri din Babilon.
În alte zone, se ajunează în această zi până la răsăritul luceafărului de seară, care ne aduce aminte de steaua ce a vestit magilor Naşterea Domnului.
Înainte de începerea postului, toate vasele și tacâmurile sunt bine spălate, pentru a se asigura că sunt curățate de alimentele de dulce și pregătite pentru perioada de post.
După Lăsata Secului, oamenii de la sate obișnuiesc să strângă toate resturile alimentare într-o față de masă, pe care a doua zi dimineață o scutură în curtea casei, spre răsărit.
Alte obiceiuri țin de credințele populare ale locului, iar de Sf.
Andrei, spre exemplu, în ajunul sărbătorii, se spune că ușile și ferestrele se ung cu usturoi împotriva strigoilor.
De asemenea, nu se dă cu mătura de teama lupilor.
În ziua de Sf.
Andrei, de 30 noiembrie, nu se împrumută din casă.
