Pentru peste trei sferturi (77,5%) dintre părinţii care muncesc în străinătate, principala preocupare este menținerea legăturii afective cu copiii rămași în țară.
Pe locul doi sunt indicate problemele de integrare culturală și adaptare în țara de rezidență, menționate de aproximativ 25% dintre părinți, urmate de comunicarea cu instituțiile din România (școala/grădinița copilului, primărie, instituții fiscale), specificată de 18% dintre respondenți.
Potrivit studiului, 76% dintre părinţii care muncesc în străinătate comunică zilnic cu copiii lor rămaşi în ţară.
De asemenea, 12% comunică cu copiii lor de câteva ori pe săptămână, restul de 12% comunicând o dată pe săptămână sau mai rar.
72% comunică cu copiii prin intermediul apelului video, 27% prin telefon/mesaje scrise, iar 1% prin e-mail.
În ceea ce privește aspectele care cred că ar îmbunătăți comunicarea dintre părinți și copiii rămași acasă, 81% dintre părinți indică necesitatea de a avea timp mai mult dedicat comunicării cu copilul/copiii, 21% timp mai mult dedicat comunicării cu persoanele în grija cărora se află copilul/copiii, 19% necesitatea suportului psihologic pentru copii, iar 12,4% necesitatea de resurse educaționale legate de comunicare eficientă.
Studiul arată că necesităţile pe care le resimt părinții plecați la muncă în străinătate cu privire la creșterea copiilor constau în: resurse pentru menținerea unei relații sănătoase și apropiate cu copiii de la distanță – menționate de 57% dintre părinți, suport pentru gestionarea relațiilor cu persoanele care au grijă de copii (bunici, rude) – 29% dintre părinți, resurse educaționale pentru copii – 26% dintre părinți, consiliere psihologică pentru părinți – 18% dintre părinți, informații despre drepturile și serviciile disponibile în țara de rezidență – 15% dintre părinți, alocația europeană pentru copii – 15% dintre părinți, grupuri de suport pentru părinți din diaspora – 15%, consiliere juridică privind drepturile și obligațiile parentale – 8% dintre părinți.
