Anul acesta, trecerea la ora de iarnă va avea loc în noaptea dintre 26 octombrie și 27 octombrie, când acele ceasornicului trebuie mutate cu o oră în urmă, ora 4 devenind ora 3.
Ziua de 29 octombrie va fi cea mai lungă din acest an, cu 25 de ore.
Trecerea la ora de iarnă poate produce unele perturbări de bioritm, chiar dacă oferă o oră în plus pentru somn.
Deşi este mai puţin nefastă în termeni de tulburări ale somnului decât trecerea la ora de vară, când noaptea devine mai scurtă cu o oră, schimbarea orei este resimţită mai ales la persoanele mai fragile, precum copiii şi bătrânii, scrie Agerpres.
Perturbările produse organismului de trecerea la ora de iarnă pot tulbura nu doar somnul, ci și pofta de mâncare, capacitatea de muncă, concentrarea şi stările de dispoziţie.
Pentru a diminua efectele trecerii la ora de iarnă, specialiştii fac o serie de recomandări.
Reglarea ceasului în ajun.
Schimbarea orei în ajun prezintă avantajul de a obişnui organismul înainte de a se produce schimbarea.
Mai multă odihnă.
Unele persoane acuză o oboseală puternică după schimbarea orei, însoţită eventual de o senzaţie de disconfort şi chiar de dureri de cap.
Pentru a depăşi această stare este nevoie de multă odihnă şi de necesitatea de a adopta un ritm de viaţă (muncă, ore de masă şi de culcare) ce corespunde trecerii la noua oră.
Simptomele vor trece în câteva zile sau în maximum câteva săptămâni.
Mergeți la culcare mai târziu.
O altă recomandare este de a merge la culcare cu o oră mai târziu sâmbătă seara.
În acest fel, numărând aceleaşi ore de somn, trezirea de dimineaţă se va face la o oră considerată ca obişnuită.
Nu lenevi în pat după trezire.
Specialiştii sfătuiesc totuşi să nu se lenevească prea mult duminică în pat.
Dacă dormim prea mult, riscăm ca duminică seară să nu ne fie somn la ora când trebuie să mergem la culcare.
România a instaurat acest sistem al schimbării orei în anul 1932.
Pe atunci, ora se schimba în prima duminică a lunii aprilie, respectiv în prima duminică a lunii octombrie.
Această practică a rămas valabilă până în 1943, când legea trecerii la ora de vară nu a mai fost în vigoare.
De-abia după 36 de ani, în 1979, s-a revenit la acest procedeu.
Convenţia a fost semnată de România în 1979, iar în 1997, prin ordonanţă guvernamentală, orarul de vară a fost din nou corelat cu cel practicat în ţările Uniunii Europene.
Primii care au introdus ora de vară au fost germanii, începând din 1916 (între 30 aprilie şi 1 octombrie).
Au urmat britanicii, care au introdus ora de vară tot în 1916 (între 21 mai şi 16 octombrie).
Alte ţări care au introdus ora de vară au fost: Belgia, Denemarca, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia şi Tasmania.
Ideea de a renunța la schimbarea orei a apărut și în Uniunea Europeană, încă din 2018, dar demersurile au fost suspendate, odată cu apariția pandemiei și a războiului din Ucraina.
/documente/stories//2024/09/25/66f3f46e47390_ceas-pe-pat-sursa-pixabay.jpg” />
