Cartea recent lansată de către președintele Consiliului Județean Cluj, Alin Tișe, „Poveste pentru tata” cuprinde, pe lângă rememorarea unor momente din devenirea sa ca persoană publică și reflecții referitoare la aspecte importante ale modului în care se face astăzi politică și administrație în România.
Un personaj adeseori incomod în viața publică, prin încercările sale de a promova necesitatea reformării sistemului partidelor politice sau a cadrului administrativ, Alin Tișe rămâne ferm în ideea necesității reformării acestor aspecte.
Prezentăm mai jos gândurile sale în ceea ce privește reformarea partidelor politice care, potrivit autorului, au rămas de ani de zile „captivele acelorași paradigme”.
Gânduri regăsite într-unul din capitolele volumului „Poveste pentru tata”.
Scriu aceste gânduri cu convingerea fermă că soluția politică pentru România o reprezintă tot partidele clasice, cu experiență și valori democratice.
Nu îmi doresc să polemizez cu nimeni în acest subiect.
Și nici nu mă interesează dacă unii sunt sau nu de acord cu mine.
Nu dau lecții nimănui și nici nu mă compar cu nimeni.
Pur și simplu nu mă interesează acest aspect.
Povestea mea, așternută aici pentru dumneavoastră, are rolul de a spune ce gândesc, ceea ce mintea și sufletul meu simt după 20 de ani de politică, petrecuți în cadrul aceluiași partid.
Partid care a fost casa mea, preocuparea mea, cariera mea, trecutul și prezentul meu politic.
Mi-ar umple sufletul de bucurie să pot spune, cu toată convingerea, că el este și viitorul meu politic.
Experiența mea în acest partid are o istorie îndelungată, perioadă în care am realizat că partidele au mecanisme interne nu întotdeauna ușor de înțeles pentru cei din afara politicii.
Am fost permanent o persoană asumată în cadrul partidului, chiar dacă de multe ori nu am vorbit după aceeași partitură cu ceilalți.
Chiar dacă nu aveam dreptate întotdeauna, aveam totdeauna o părere.
Am crezut și cred în continuare că de ani buni partidele de la noi au rămas captive aceleași paradigme, acelorași personaje politice care le gestionează destinul.
S-a ajuns ca și în interiorul partidelor oamenii de acolo să își dorească idei noi, alte fețe, lideri inovativi care să îi ducă înainte.
În acest timp cei care au rămas de mult timp cocoțați în frunte, nu realizează sau nu le pasă de aceste aspecte.
Iar aici apare un sentiment de nemulțumire normal al membrilor, plecând de la ideea justă că partidul nu aparține mai mult unuia decât altuia.
Justificat, oamenii se întrebă de ce ar munci zeci de ani pentru partid, dacă nu sunt apreciați așa cum se cuvine.
Întrebare la care nu li se oferă un răspuns.
De aici lipsa motivației, chiar abandon.
Ceea ce are o altă consecință: cum poți convinge electoratul, dacă tu însuți nu ești convins?Ce se întâmplă în acest context? Pentru că politică trebuie să se facă, e cheia guvernanței, a felului nostru actual de a trăi.
Pe fondul acestei apatii, generat de lipsa inovării mesajului politic, apar noi partide, cu propuneri de alt tip, mergând până la un registru extremist.
Care prinde, întrucât oamenii s-au săturat de aceleași personaje și de același fel de a face politică.
Pur și simplu oamenii vor altă ofertă, alte personaje.
Nu ai cum să îi convingi.
Degeaba le spui că acele noi personaje nu au făcut niciodată nimic concret și că nu există nicio garanție că vor face ceea ce promit.
Oamenii răspund: nu ne interesează.
Vrem altceva.
Am văzut ce ați reușit voi să faceți.
Ajunge! Vrem alții!Asta confirmă ceea ce am susținut cu tărie adeseori, că partidele clasice trebuie să înțeleagă că nu se poate continua cu lideri care nu mai sunt doriți de oameni.
Partidele, în loc să acționeze, să facă ceva pentru a depăși acest impas, critică extremismul partidelor noi.
Nu este suficient! Trebuie să demareze o reformă profundă.
Să renunțe în a mai promova incompetența.
Să aibă un sistem transparent de resurse umane și de recunoaștere a performanței electorale.
Nu poți da decizia din instituții cheie, decidente la nivel național, unor oameni care nici măcar în județele lor nu sunt performanți.
Cum poți gira cu încrederea unui partid oameni care nu sunt girați cu încredere nici măcar de organizațiile din care provin? A nu se înțelege că pledoaria mea pentru transformare, inovare, vizează pe cineva anume, ci se referă la întregul mod de a face politică în partidele vechi, „clasice”, care trebuie să mențină România pe un traseu democratic.
Reformarea partidelor este obligatorie.
Trebuie să înțeleagă urgent că timpul nu mai ține cu ele.
Să înțeleagă de ce apar rezultate surprinzătoare în alegeri.
Liderii partidelor trebuie să fie persoane care sunt girate de încredere din partea oamenilor, pentru simplu fapt că de acolo vine puterea, legitimitatea! În zadar partidele își împart funcțiile și se luptă pentru putere în interior, câtă vreme nu pot să își exercite această putere în raporturile cu electoratul.
Vremurile în care partidele erau salvate de persoanele alese din teritoriu, de primari și președinți de consilii județene, încep să dispară, pentru că electoratul a început să nu mai voteze politic și partidele acestor aleși locali.
Fenomenul va fi tot mai accentuat.
Iar asta confirmă ceea mai spuneam, că partidele se decuplează de aleșii oamenilor din teritoriu.
Ca atare, partidele trebuie să înțeleagă mesajul electoratului și să treacă la ceea ce oamenii își doresc.
Reformă și oameni performanți.
Un leadership puternic.
Lipsa unor lideri credibili la nivel central face imposibilă și gestionarea politicii partidului în teritoriu.
Aleșii au început să fugă de propriul partid, renunțând a mai cere sprijin, întrucât consideră că electoral partidul nu îi ajută.
Nu mai cred în lideri și se feresc de asocierea cu aceștia, tocmai pentru a nu pierde electoral.
În loc ca brandul și imaginea partidului să îi ajute pe aleșii locali, trăim fenomenul invers, în care politic sunt dezavantajați.
Erodarea partidelor clasice, mai ales în condițiile unei guvernări cu probleme, va duce la pierderea susținerii din partea aleșilor locali.
Cu atât mai mult cu cât acum s-a ajuns la momentul în care pot fi înlăturați de la finanțări, pe criteriul culorii politice.
În contextul unei descentralizări și al unei reforme administrative reale și eficiente, partidele politice trebuie să fie motoarele care generează progresul în țara aceasta.
Dar astăzi partidele, în majoritatea lor, prin liderii lor sau prin persoanele promovate la nivel național ca decidenți, nu pot face aceasta reformă.
De aceea, susțin cu tărie reforma partidelor și promovarea unor noi lideri! Cei care mă vor judeca pentru convingerile mele ar trebui, mai degrabă, să se întrebe de ce nu fac partidele ceea ce trebuie și ceea ce așteptă de fapt electoratul? De ce nu înțeleg mesajul dat de oameni? De ce nu promovează oameni noi cu experiență și performanță? Răspunsul este unul simplu, pentru că sunt captivele unor grupuri de persoane care înțeleg într-un mod cu totul diferit aceste probleme.
Cum mai poate aparține partidul membrilor, când deciziile se iau în grup restrâns, sau uneori în afara partidului, în funcție de diferite interese?Nu trag vreo speranță că partidele clasice au înțeles ceva din aspectele mai sus menționate și nici că aceste gânduri ale mele se vor regăsi în acțiunea viitoare a acestora.
Nu vreau să mă înțelegeți greșit și să credeți ca fac o pledoarie pentru cineva anume.
Eu, personal, nu mai sunt interesat de funcții.
Cred că sunt de suficient timp în poziții publice, încât să mă gândesc că ajunge.
Regret că nu am reușit să folosesc la nivel național experiența dobândită în toți acești ani.
Aș fi încercat să schimb din temelii aceste stări de fapt și aș fi făcut ceea ce trebuie pentru acesta țară.
Adevărul e că nu m-am calificat niciodată, după criteriile șefilor de la București, pentru a ocupa astfel de poziții.
Lucru care nu mă mai deranjează, pe considerentul că am convingerea că oricum am făcut mai mult și mai bine decât ceea ce au reușit ei.
Important este ceea ce am reușit să realizez la Cluj, județul numărul 1 pe criteriul dezvoltării.
Faceți o analiză onestă pe componente, oricare ar fi acestea, și veți vedea că nu greșesc.
Principala satisfacție pentru mine, acum când începe să mi se întrezărească capătul drumului administrativ-politic este, iată, că pot spune că… se poate! Da, la Cluj s-a putut! Cred ca acest drept de a vorbi liber mi l-am câștigat în acești ani de muncă și rezultate împreună cu coechipierii politici de la Cluj.
Gândesc cu mintea mea și asta am făcut toată viața.
Și gândul meu este că atunci când se rupe de oameni un partid nu mai există! Citiți monitorulcj.
ro și pe Google NewsCITEȘTE ȘI:Copyright 2021 monitorulcj.
ro
