Sunt cuvintele Patriarhului Teoctist, adresate cu ani în urmă celui mai tânăr prefect din țară la acea vreme, Alin Tișe de la Cluj.
Momentul întâlnirii dintre cei doi, unul aflat în plinătatea funcției oficiale, celălalt aflat la început de drum, este prezentat cu umor de către Alin Tișe, de data aceasta în calitatea de autor, în cadrul cărții sale recent lansate „Poveste pentru tata”.
O carte care cuprinde relatări despre persoanele care i-au marcat viața și i-au însoțit devenirea ca persoană publică.
Vă invităm să parcurgeți acest capitol.
Nu este un secret faptul că am avut o relație specială cu ÎPS Bartolomeu Anania, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului, încă momentul în care am fost numit prefect.
Într-o dimineață din luna martie, 2006, am fost sunat de către acesta să mă anunțe că în data de 25 martie urmează să vină la Cluj Preafericitul Patriarh Teoctist, pentru evenimentul de înscăunare a ÎPS Bartolomeu ca Mitropolit.
Eveniment la care urma să participe și Președintele țării.
Mi-a spus că Biserica se va ocupa de organizarea acestui eveniment, dar are nevoie de ajutorul meu în anumite aspecte.
Am convenit asupra programului evenimentului de înscăunare ca mitropolit a IPS și despre implicarea mea în calitate de prefect.
Nu voi insista pe aspectele publice ale acestei vizite, ele putând fi găsite în presa vremii, ci voi descrie unele momente mai puțin cunoscute la care am luate parte cu acel prilej.
La rugămintea ÎPS Bartolomeu, am stabilit ca îl voi însoți la aeroport în dimineața zilei de 25 pentru primirea oficială a Preafericitului Patriarh.
Primul contract cu acesta a fost la scara avionului, unde l-am așteptat cu toată delegația de oficialități.
ÎPS Bartolomeu a avut o discuție scurtă cu Patriarhul, după care mi-a spus că ar dori ca acesta să facă deplasarea la Mitropolie împreună cu mine, în mașina prefectului.
A fost singurul moment al vieții în care am avut un dialog de aproximativ 30 de minute cu Patriarhul.
Eu fiind foarte tânăr, având doar 30 de ani, Preafericitul Teoctist a crezut că sunt unul dintre membrii delegației oficiale.
În momentul în care a fost rugat să urce în mașina prefecturii, părea că îl așteaptă pe prefect să îl însoțească.
I-am spus că eu sunt.
Prima lui reacție a fost: „domnule prefect, dar ce tânăr sunteți!” I-am spus că sunt cel mai tânăr prefect din țară, moment la care mi-a spus, și aici citez din memorie: „Biserica are o responsabilitate față de tineri, care trebuie să urmeze idealul vieții creștine, relația bisericii cu tinerii…”, după care a continuat citând câteva versete din Biblie.
Pe drum a urmat un dialog interesant, în care am sesizat încă de la început un simț al umorului deosebit.
A început să povestească.
Întâmplări din viață, din experiențele avute, apoi a continuat și mi-a spus câteva glume.
A insistat pe tinerețea mea și a început să spună bancuri despre preoții tineri.
Unul se referea la un tânăr preot care susținea un examen.
Fiind întrebat ce este cel mai important în viața unui preot, acesta a vorbit despre iubirea de Dumnezeu si rugăciune.
Examinatorul, preot la rândul său, i-a spus că da, acestea sunt lucrurile importante dar, la fel de importantă este și punctualitatea, fiindcă acesta tocmai a întârziat la examen.
Îmi amintesc cu aproximație de o altă povestioară în care un preot tânăr, fiind la prima slujbă era foarte emoționat.
Un enoriaș îi mulțumește pentru slujba minunată, preotul tânăr recunoaște că din cauza emoțiilor abia a reușit să țină slujba.
Înțelept, enoriașul i-a spus ca Dumnezeu nu se uită la faptele noastre, ci la inima nostră.
Drumul până la mitropolie a fost relativ scurt, am reușit să-i mai dau câteva detalii despre Cluj și depre oamenii din acest județ.
Aproape de destinație Preafericitul mi-a pus mâna pe cap, eram amândoi pe bancheta din spate, a spus o rugăciune scurtă și s-a rugat lui Dumnezeu pentru binele meu și al familiei mele, ca Domnul să ne aibă grijă lui și să mă călăuzească în suflet și în gând.
A scos dintr-un buzunar o fotografie cu icoana făcătoare de minuni de la Nicula și mi-a înmânat-o.
Ultimele lui cuvinte înainte de a ajunge în curtea Mitropoliei, au fost: „Dumnezeu să te călăuzească în călătoria vieții tale și tot ceea ce vei face să fie cu el în suflet și în gând!”A fost pentru mine una din experiențele care în plan personal a însemnat enorm.
Din primul moment am fost fascinat de forța și vitalitatea pe care o emana, deși avea în jur de 80 de ani.
Nicio clipă nu m-a făcut, pe parcursul acestui drum, să îi simt superioritatea evidentă.
M-a fascinat prin naturalețea și simplitatea sa debordantă.
L-am simțit ca pe un om cald, firesc, natural.
Și a fost extrem de atent cu mine, chiar dacă nu reprezentam ceva semnificativ pentru el.
Pot spune că s-a realizat o chimie specială între mine și cel care îndeplinea atribuțiile de Patriarh al României.
Dovadă au fost aprecierile lui pozitive față de persoana mea, făcute mai târziu în fața ÎPS Bartolomeu și a președintelui țării, care sosise și el la momentul de înscăunare a mitropolitului.
„Prietenul meu cel tânăr de la Cluj” au fost cuvintele lui folosite cu referire la mine, atât în ziua evenimentului, cât și ulterior, la ședințele de sinod la care participa și IPS Bartolomeu.
Acest aspect mi l-a mărturisit ulterior Înaltul mitropolit.
În cadrul acestei cărți voi împărtăși cu voi câteva fotografii, neapărute în spațiul public, care stau mărturie acestei întâlniri.
Aceste momente, trăite atunci, au avut asupra mea un impact emoțional puternic și au întărit relația specială pe care am avut-o cu IPS Bartolomeu Anania.
Relație care a dăinuit până la plecarea sa la ceruri.
Dar, despre relația cu Mitropolitul Anania voi vorbi într-un capitol aparte.
Citiți monitorulcj.
ro și pe Google NewsCITEȘTE ȘI:Copyright 2021 monitorulcj.
ro
