Cel mai frecvent tip de diabet este cel de tip 2, reprezentând 90% dintre cazurile de boală.
8% dintre pacienți au diabet de tip 1, iar restul de 2% îl reprezintă alte tipuri de diabet.
Cei mai afectați de diabet sunt bărbații.
În România, diabetul afectează 1,5 milioane de persoane, riscul de complicații periculoase fiind cel mai grav aspect al acestei boli.
Dacă în cazul diabetul de tip 1, celule proprii ale organismului atacă pancreasul care nu mai poate produce insulină, în cazul diabetului de tip 2, organismul nu mai produce insulină suficientă sau aceasta nu poate fi folosită în mod corespunzător.
Această situație face ca nivelul glucozei din sânge să fie crescut, ceea în timp poate afecta inima, vasele de sânge, ochii, rinichii și structurile nervoase.
În plus, poate duce la amputații la nivelul membrelor inferioare.
Diagnosticul de diabet se pune dacă valoarea glicemiei este mai mare de 126 mg/dL dimineața, pe stomacul gol, după o noapte de pauză alimentară sau dacă valoarea hemoglobinei glicozilate este mai mare de 6,5% (această analiză măsoară evoluția glicemiei retrospectiv, pe o perioadă de 2-3 luni).
Dacă în cazul diabetului de tip 1, cauzele nu se cunosc (moștenireea genetică ar putea influența riscul de a face boala), în cazul diabetului de tip 2, vârsta, istoricul familial, circumferința taliei și obezitatea sunt factori de risc cunoscuți.
La aceștia se adaugă sedentarismul, sindromul metabolic (caracterizat prin hipercolesterolemie, valoarea mare a colesterolul „rău” LDL și valoarea scăzută a colesterolului „bun” HDL, trigliceride crescute, hipertensiune arterială), consumul crescut de zahăr și carbohidrați cu absorbție rapidă și cel scăzut de fibre.
Un studiu mai vechi al cercetătorilor de la Universitatea din Glasgow a evidențiat motivul pentru care bărbații sunt mai expuși riscului de diabet, chiar și la o greutate mai mică decât cea a femeilor care fac boala.
Explicația constă în dispunerea grăsimii corporale îndeosebi în zona abdominală la bărbați, diabetul fiind asociat de altfel cu grăsimea excesivă din ficat și mușchi.
Există o serie de simptome comune ale diabetului precum nevoia de a urina des, setea excesivă, oboseala, scăderea inexplicabilă în greutate, vederea încețoșată și timpul îndelungat de vindecare a unei răni.
Pe lângă acestea, bărbații se pot confrunta cu reducerea forței musculare, episoade de erupții în zona genitală și mâncărimi la nivelul penisului.
O consecință a diabetului la bărbați poate fi disfuncția erectilă, persoanele diagnosticate cu diabet având un risc de trei ori mai mare de a suferi din cauza tulburărilor sexuale decât cele fără diabet.
Disfuncția erectilă apare pe fondul glicemiei crescute, dar și al hipertensiunii și valorilor mari ale colesterolului.
Pe lângă disfuncția erectilă, afectarea nervilor pe fondul diabetului poate duce la o vezică hiperactivă, la incontinență urinară, infecții de tract urinar și la ejaculare retrogradă.
În plus, scăderea libidoului poate apărea atât la femei cât și la bărbați.
Studiile au arătat că bărbații afectați de diabet, cei care sunt supraponderali și cei care intră în ambele categorii au un risc dublu de a avea un nivel scăzut al testosteronului, care este asociat cu un libidou scăzut.
Situația ar putea fi remediată prin eliminarea excesului ponderal și prin terapia cu testosteron.
Conform Asociației Americane pentru Diabet, vârsta la care ar trebui începute evaluările pentru a pune în evidență o potențială stare de prediabet sau chiar un diabet este de 35 de ani.
În cele mai multe cazuri, diabetul de tip 2 apare la persoanele cu vârsta între 45 și 64 de ani.
Însă există din ce în ce mai multe cazuri de diabet de tip 2 la persoane mai tinere de 45 de ani.
O analiză a datelor colectate din 19 țări dezvoltate, publicată recent în The Lancet Diabetes & Endocrinology, a pus în evidență faptul că diabetul de tip 2 diagnosticat la vârsta de 30 de ani poate reduce speranța de viață a persoanei respective cu 14 ani.
Dacă este diagnosticat în jurul vârstei de 50 de ani, diabetul poate reduce speranța de viață cu 6 ani.
Cercetătorii de la Universitățile Cambridge și Glasgow au corelat și analizat datele a două studii ample care au vizat 1,5 milioane de persoane cu diabet și au constatat următoarele: cu cât este mai mică vârsta depistării diabetului cu atât mai mare este reducerea speranței de viață.
Diabetul de tip 2 era o afecțiune care apărea la persoanele în vârstă, dar acum vedem un număr tot mai mare de pacienți pe care îi diagnosticăm la vârste tinere.
Iar acest lucru înseamnă un risc crescut de a avea o speranță mai mică de viață” a declarat profesorul Emanuele Di Angelantonio de la Universitatea Cambridge.
Scăderea speranței de viață asociată cu diabetul se explică prin riscul crescut de deces ca urmare a problemelor vasculare asociate acestei boli.
Acestea sunt reprezentate în primul rând de infarctul de miocard, de accidentul vascular cerebral și de anevrism.
Se știe de altfel că bărbații sunt principalii expuși acestor situații.
„Cercetările noastre susțin următoarea idee: cu cât diabetul este depistat la vârste mai tinere, cu atât organismul acumulează de-a lungul timpului diverse tipuri de probleme ca urmare a metabolismului afectat de această boală.
Dar tot analizele noastre arată că depistarea precoce a diabetului prin metodele de screening și managementul eficace pe termen lung al valorilor glucozei din sânge pot duce la prevenirea pe termen lung a complicațiilor”, a adăugat profesorul Naveed Satta de la Universitatea din Glasgow.Odată depistat diabetul în urma analizelor de sânge, pacienții ar trebui să aibă în vedere un plan de management al bolii pe termen lung, sub supravegherea medicului diabetolog.
Pentru reducerea riscului de complicații și menținerea unei bune speranțe de viață, se mai recomandă:Sursa foto: Dreamstime.com
