În ciuda speranțelor pe care și le-a pus în „Revoluția parcărilor”, Bucureștiul nu a scăpat nici de traficul sufocant, iar noile locuri de parcare cu plată nu se bat pe clienți.
Cum era de așteptat, șoferii „s-au descurcat cumva”.
De schimbat, nu pare că s-a schimbat fundamental ceva, ba chiar sunt semne că orele de vârf se unesc, în calupuri care acoperă aproape toată ziua.
Una dintre posibilele explicații e că, în obsesia pentru cantitate – numărul de locuri – și constrângeri – noile tarife -, nu am mers să căutăm sursa problemei.
Ea, după cum vom vedea, nu e neapărat legată de problema infrastructurii, ci într-o mare măsură și de mentalități.
În încercarea de a descifra complicata problemă a parcărilor bucureștene și a relației dintre bucureștean și mașină, este crucial ca ea să fie mai întâi încadrată în contextul mai larg al mobilității urbane.
Este relația bucureșteanului cu mașina o simplă reacție la carențele orașului sau e o manifestare a unui cumul de factori?Citește integral pe Panorama.
ro