Popularii europeni și social-democrații vor fi și după alegerile de duminică cele mai mari grupuri politice din Parlamentul European, dar dreapta radicală și populiștii vor crește semnificativ și ar putea influența politicile de la Bruxelles din următorii cinci ani, arată proiecțiile Politico și Europe Elects.
Partidele populiste, naționaliste și de extremă-dreapta sunt pe val în sondajele de opinie din mai multe țări din întreaga Uniune Europeană și ar putea obține scoruri spectaculoase la alegerile europarlamentare.
După o campanie electorală tensionată, marcată de violențe politice în țări precum Germania – inclusiv de tentativa de asasinare a premierului slovac – votul pentru alegerile pentru Parlamentul European a început joi în Olanda.
Un exit-poll a arătat deja o creștere substanțială a partidului extremist al lui Geert Wilders, chiar dacă scrutinul pare să fi fost câștigat la limită de o alianță formată de laburiști și ecologiști.
Votul a continuat vineri și sâmbătă în câteva țări printre care Slovacia, Irlanda, Cehia sau Italia și s-a extins duminică în toate celelalte state UE.
Urmează câteva rezultate care ar putea zgudui Europa.
În Franța, este de așteptat ca partidul Adunarea Națională (RN) al lui Marine Le Pen să zdrobească partidul lui Emmanuel Macron, ceea ce sporește probabilitatea ca lidera de extremă-dreapta să câștige alegerile prezidențiale din 2027.
De cealaltă parte a Rinului, partidul de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) – al cărui candidat principal a declarat recent unui ziar italian că există și oameni buni printre trupele naziste SS – luptă pentru locul doi cu Partidul Social-Democrat (SPD) al lui Scholz.
În Italia, partidul Frații Italiei (FdI) al prim-ministrei Giorgia Meloni, care își are rădăcinile în trecutul fascist al țării, își va mări simțitor numărul de locuri în Parlamentul European.
Sunt doar câteva dintre partidele aflate la dreapta extremă a spectrului politic care vor încerca să influențeze cât mai mult agenda politică din următorii cinci ani.
După cum remarcă publicația Politico, pentru un continent care s-a mândrit cu faptul că a scăpat de fantomele lui Hitler, Mussolini și Franco, revenirea dreptei extreme ca forță politică este un adevărat șoc.
O proiecție realizată de agregatorul de sondaje Europe Elects, citată de Reuters, prevedea în aprilie că, din cele 720 de locuri disponibile în PE, Grupul de centru-dreapta al Partidului Popular European (PPE – din care face parte PNL) va câștiga 183, Alianța Progresistă de centru-stânga a Socialiștilor și Democraților (S&D – din care face parte PSD) 140, Renew Europe (RE – din care face parte USR) și Conservatorii și Reformiștii Europeni (ECR) câte 86, Identitate și Democrație (ID) 84, iar alte partide vor câștiga restul de 141 de locuri.
În actualul europarlament, PPE are 179 de locuri, S&D 141, Renew 101, ECR 67, iar ID 58.
O meta-analiză a sondajelor realizată de Politico sugerează că cel mai extrem grup politic, Identitate și Democrație (ID), cu poziții puternic eurosceptice și proruse, care conține partide precum RN sau Liga, gruparea lui Matteo Salvini, din Italia, ar urma să obțină 67 de mandate, dar putea ajunge chiar la 93, cu tot cu o serie de neafiliați.
Celălalt grup de dreapta, al Conservatorilor și Democraților Europeni (ECR), cu partide mai moderate, printre care FdI al lui Meloni sau Lege și Justiție din Polonia, grup la care ar dori să adere AUR, ar urma să obțină 76 de mandate sau chiar 89 cu tot cu unii neafiliați.
În acest timp, cei care vor avea de suferit ar fi Verzii și liberalii Renew, care ar putea pierde cte 20-30 de locuri.
Pentru partidele tradiționale precum PPE sau S&D, vestea bună este că extrema-dreaptă este în acest moment prea fragmentată pentru a se uni într-un singur bloc.
Deși este puțin probabil ca partidele de dreapta din Europa să se unească ca un singur bloc, creșterea sprijinului pentru acestea – și normalizarea lor ca forțe politice – va spori presiunea asupra liderilor europeni și va modifrica cel mai probabil politicile europene.
Analiștii au avertizat că, cel mai probabil, asta se va traduce prin măsuri drastice împotriva migrației, decizii care vor dilua planurile de decarbonizare a economiei și, posibil, care vor reduce sprijinul UE pentru Ucraina.
În timp ce multe dintre politicile UE de reducere a emisiilor de CO2 și de metan sunt deja în vigoare sub forma pachetului „Green Deal”, unele dintre legi vor fi revizuite în următorii cinci ani, iar adoptarea de noi legi ar putea fi mai dificilă.
Apoi, deși oficialii UE susțin că un front unit oferă Europei cele mai bune șanse de a concura cu cele mai mari două economii ale lumii, partidele eurosceptice s-ar putea opune unei astfel de abordări, susținând că suveranitatea națională trebuie să fie pe primul loc.
Venind cu doar cinci luni înainte de alegerile prezidențiale din SUA, valul de dreapta este văzut, de asemenea, ca unul care pregătește terenul pentru o posibilă schimbare în relațiile transatlantice.
Dacă Donald Trump va fi reales în noiembrie, el ar putea încerca să facă echipă cu politicieni europeni pro-ruși, precum premierul ungar Viktor Orbán, pentru a încerca să obțină un acord de pace în Ucraina în condiții nefavorabile pentru Kiev.
Și totuși, în vreme ce extrema dreaptă va avea un cuvânt mai puternic de spus, Le Pen și aliații ei nu vor fi încă suficient de puternici pentru a lua deciziile în UE.
Partidele pro-UE vor fi în continuare majoritare în Parlamentul European.
Este vorba despre aceleași partide care au susținut agenda liberală a președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în ultimii cinci ani, votând în favoarea pachetului său de legi „Green Deal” privind schimbările climatice (chiar dacă unul mai diluat), a ajutorului pentru Ucraina și a revizuirii normelor privind migrația.
Cel mai probabil, acestea vor asigura continuitatea acestor politici, scrie Politico.
Ceea ce se va schimba probabil sunt prioritățile UE, urmând ca în următorii cinci ani să se concentreze mai puțin pe politicile de mediu și mult mai mult pe competitivitatea economică, pe fondul rivalității tot mai mari cu China și Statele Unite, cu accent pe controale stricte la frontiere.
Von der Leyen, fosta ministră germană a apărării, care acum candidează pentru un al doilea mandat de președintă a Comisiei, are prima șansă pentru a rămâne încă cinci ani lșa cârma executivului european.
Pentru a ajunge acolo, ea trebuie mai întâi să obțină aprobarea șefilor de stat și de guvern din Europa.
Apoi, ea va trebui să capete și votul unei majorități în Parlamentul European.
