Extrema-dreaptă îi scoate pe germanii care până acum ocoleau secțiile de vot din „apatia lor îmbibată de furie”.
Partidul extremist „Alternativa pentru Germania” (AfD) va obține cel mai bun rezultat de până acum la alegerile europene de duminică.
Într-un interviu pentru HotNews.
ro, politoloaga germană Ursula Münch, directoarea Academiei Tutzing pentru Educație Politică din Bavaria, a explicat cine sunt alegătorii AfD și de ce votează pentru acest partid.
O declarație recentă a politicianului extremist german Roland Schliewe, care a susținut că migranții nord-africani nu pot primi joburi exigente deoarece au un IQ scăzut, a stârnit un șoc în Germania și a declanșat o anchetă a poliției.
Asta nu l-a împiedicat pe Schliewe, candidat al partidului Alternativa pentru Germania (AfD), să fie reales pe 26 mai în consiliul din Sonneberg, în alegerile locale din Turingia.
În aceleași alegeri, în orașul vecin Hildburghausen, un bărbat care vinde articole cu motive naziste și Ku Klux Klan a obținut 25% și se află acum în turul doi pentru a deveni administrator de district, scrie Reuters.
Astfel de poziții au fost pentru multă vreme de neconceput într-o Germanie traumatizată de epoca nazistă, care a făcut mari eforturi pentru a preveni ascensiunea extremiștilor de dreapta la putere.
Nu mai este cazul.
AfD, partidul antimigrație care vrea ieșirea din UE și este acuzat că cultivă prietenii cu Rusia și China, se află pe locul doi în sondajele naționale, după creștin-democrați, dar înaintea social-democraților, și promite un rezultat foarte bun la europenele din 9 iunie și la cele regionale din trei landuri, care vor avea loc în toamnă.
Important este că rezultatul în scrutinul local din Turingia, estul Germaniei, un bastion al AfD, a venit după o perioadă dezastruoasă pentru partidul implicat într-o serie nesfârșită de scandaluri, care i-au afectat ascensiunea în sondajele de opinie.
În cele din urmă, după cum a scris Deutsche Welle, liderii AfD au putut respira ușurați: alegerile nu au fost neapărat un triumf, dar nici un dezastru, partidul adunând aproape 26%, în creștere cu aproape opt puncte procentuale de la scrutinul din 2019.
În perspectiva scrutinului european de duminică – unde AfD e creditată cu 16% și ar putea veni pe locul doi (sau poate trei) și a celor regionale din toamnă – unde AfD ar fi pe primul loc în sondaje – pare că niciun scandal nu îi poate descuraja pe alegătorii ce formează baza electorală a partidului.
„Deși ratingul AfD în sondaje este în scădere, declinul nu este prea abrupt – mai ales în cele trei landuri din estul Germaniei, unde vor avea loc alegeri regionale în septembrie”, a observat Ursula Münch, directoarea Academiei Tutzing pentru Educație Politică din Bavaria, într-un interviu pentru HotNews.
ro.
„Faptul că AfD este în ușoară scădere se datorează inițial faptului că în ultimele luni s-a înregistrat o creștere relativ puternică.
Prin urmare, are loc un anumit grad de normalizare”, a explicat ea.
AfD-ul este doar unul dintre partidele de extremă-dreapta care se află în topul sondajelor de opinie în mai multe state europene, înaintea alegerilor din 9 iunie.
El bifează multe dintre pozițiile comune pentru aceste grupări, pronunțându-se împotriva migrației, a politicilor climatice, a apartenenței la UE, evocând în acest timp poziții proruse.
Asta după ce în timpul pandemiei COVID a militat împotriva vaccinării obligatorii și a măsurilor luate de autorități pentru limitarea răspândirii virusului.
Există totuși unele diferențe, inclusiv faptul că timp de mulți ani, Germania nu a avut un partid extremist important.
„O diferență importantă între Germania și celelalte state membre europene în ceea ce privește partidele aflate la dreapta centrului politic este că, timp de decenii, noi, în Germania, am avut, de fapt, în principal un mic partid de extremă dreapta, cum ar fi NPD (acum „Die Heimat”) și DVU, care erau în mod deschis extremiste și, prin urmare, au fost votate de foarte puțini oameni”, a explicat Münch.
Acest lucru, a explicat politoloaga, s-a schimbat odată cu înființarea AfD în urmă cu puțin peste 11 ani.
„AfD nu a fost inițial un partid extremist, ci în primul rând un partid sceptic față de UE.
El își datorează succesul în primul rând politicii privind refugiații a cancelarei de atunci Angela Merkel și faptului că în 2015/2016 nu exista niciun partid (în afară de CSU) care să se opună motivelor umanitare pentru primirea unui număr atât de mare de refugiați”, a spus ea.
„Fără politica cancelarei de la acea vreme, care a fost, de asemenea, susținută în general de mass-media tradiționale, AfD nu ar fi cunoscut această ascensiune”, a întărit ea cu referire la decizia guvernului Merkel de a primi peste un milion de refugiați din Siria, Afganistan, Irak și ale țări.
Pentru a explica cine sunt alegătorii AfD, Münch l-a citat pe sociologul Wilhelm Heitmeyer, care a distins patru grupuri de persoane ce sunt deosebit de receptive la extremismul partidului.
Unul dintre grupuri este constituit din germanii nemulțumiți de partide, care timp de multă vreme nu au votat și care acum sunt mobilizați de AfD.
Partidul îi scoate din „apatia lor îmbibată de furie”, a explicat politoloaga.
Dar nu e doar asta.
Partidul are acum un număr stabil de adepți în rândul sindicatelor, al muncitorilor industriali și al meșteșugarilor care votau pentru social-democrați (SPD), dar nu se mai simt reprezentați de acesta.
Tot printre alegătorii AfD se află oameni cu simpatii autoritariste, care se simt nereprezentați.
În Germania de Est, aceștia sunt adesea așa-numiții „perdanți ai reunificării”, dar mulți oameni din vestul țării nu se simt nici ei de partea câștigătoare”, a explicat Münch.
Nu în ultimul rând, a mai spus politoloaga, citându-l pe sociologul german, clasa de mijloc – „burghezia brută” – este și ea reprezentată în rândul electoratului AfD: în spatele fațadei de prosperitate prezentată și a limbajului lustruit se cultivă un jargon de dispreț față de grupurile slabe.
Ascensiunea AfD vine pe fondul unei reale nemulțumiri a alegătorilor din cea mai puternică economie europeană, inclusiv una legată de creșterea costului de trai, dar și de creșterea migrației.
„Există o mare nemulțumire față de partidele din guvernul federal.
Presupun că anul viitor vom avea un alt guvern (dar o dată obișnuită a alegerilor).
Mai presus de toate, este o furie față de presupusa desprindere de realitate a partidelor aflate la guvernare”, a explicat Münch, care a oferit drept exemplu două politici controversate – „legea încălzirii” și legalizarea canabisului.
„Oamenii consideră această politică ca fiind de pe altă lume și tipică pentru „elita” berlineză”, a spus politoloaga.
„În plus, există o îngrijorare profundă că actualul guvern federal face greșeli majore în politica sa energetică și economică și că țara ar putea să nu mai fie competitivă pe termen mediu din cauza creșterii prețurilor la energie, în special pentru industriile energointensive, dar și din cauza accentului pus pe electromobilitate”, a adăugat ea.
„În Germania de Est”, a mai spus Münch, „există și un resentiment suplimentar (de asemenea alimentat) cu privire la presupusa neglijare a intereselor est-germane”.
„În comunitățile din estul Germaniei, susținătorii AfD și ai altor grupuri extremiste se simt din ce în ce mai majoritari.
Prin urmare, forțele moderate devin din ce în ce mai puțin vizibile și mai puțin auzite.
Aceste percepții sunt alimentate de propaganda rusă (și, probabil, și de cea chineză)”, a adăugat politoloaga.
Extremiștii mai au un atu: abilitatea de comunicare.
„Rețelele și platformele digitale completează aproape perfect modelul de comunicare al extremiștilor: în timp ce mass-media tradiționale pierd cititori, ascultători și telespectatori (și pentru că o parte a publicului nu mai are încredere în ele), observăm ceva complet contradictoriu: în timp ce oamenii par să creadă în surse și canale online obscure, ei nu au încredere în jurnalismul serios”, a observat Münch.
„Aceasta este o evoluție extrem de problematică pentru democrațiile liberale, care se bazează pe faptul că opinia publică se formează cât mai liber de manipulări și distorsiuni țintite”, a adăugat ea.
AfD conduce acum în sondajele de opinie înaintea a trei alegeri pentru adunările regionale din estul Germaniei care vor avea loc în septembrie, inclusiv în Turingia.
Este în continuare foarte posibil ca partidul să nu intre la guvernare după aceea – dar deja în Turingia, partidele de opoziție au adoptat legi cu sprijinul AfD, a observat Reuters.
La nivel național, AfD are, de asemenea, puține șanse de a ajunge la putere anul viitor.
Dar rolul său în erodarea voturilor pentru partidele tradiționale înseamnă că acestea vor fi nevoite să apeleze la alianțe complicate și, în cele din urmă, mai nepopulare, așa cum e cazul actualei coaliții dintre SPD, liberali și Verzi, a cancelarului Olaf Scholz.
A schimbat ascensiunea AfD discursul celorlalte partide? Răspunsul este nuanțat.
„În opinia mea, partidele populiste și extremiste, precum AfD, sunt „profitori de criză”: profită de îngrijorarea populației cu privire la creșterea costului vieții, de amenințarea războiului și de faptul că știu că generațiile viitoare nu vor fi, probabil, la fel de bine așezate ca generația „boomer”.
În calitate de profitori ai crizei, aceste partide au un interes personal în a face ca crizele să pară chiar mai mari decât sunt în realitate.
Ele nu lucrează pentru a rezolva problemele, ci profită de pe urma faptului că le fac să pară și mai amenințătoare decât sunt deja”, a explicat Münch.
Succesele extremiștilor au un impact asupra poziționării celorlalte partide.
În Germania, acest lucru afectează în principal partidele creștin-democrate – CDU/CSU.
„Cu toate acestea, este greșit să se afirme că CDU/CSU imită AfD – mai ales când vine vorba de politica privind refugiații.
De fapt, AfD reprezintă de ceva timp pozițiile politicii de migrație pe care CDU le-a abandonat sub conducerea Angelei Merkel.
Acum, sub conducerea lui Friedrich Merz, CDU se întoarce acolo unde a fost înainte – mai presus de toate, urmărește din nou o politică de azil restrictivă.
În acest fel, însă, CDU se întoarce la poziția sa anterioară”, a explicat ea.
„Poziții pragmatice privind politica de migrație predomină acum și în SPD și Verzii germani – dar aceasta este mai puțin o reacție la AfD, ci mai degrabă la nevoile primarilor și consiliilor districtuale din propriul partid, care au cerut urgent o schimbare de politică în această privință.
Este revelator faptul că Verzii europeni nu au urmat această înăsprire a politicii de migrație în Parlamentul European – unde continuă să prevaleze o linie puternic umanitară”, a mai spus politoloaga.
Ultima perioadă nu a fost una ușoară pentru AfD.
Mai întâi, la începutul anului, au fost divulgate discuțiile la care au participat și figuri importante a partidului, despre un plan de deportare în masă a „străinilor”, inclusiv a germanilor de origine străină.
Dezvăluirile au fost urmate de manifestații în masă împotriva partidului.
Apoi, unul dintre liderii partidului, Björn Höcke, a fost amendat cu 13.
000 de euro pentru că a folosit un slogan nazist.
De asemenea, importante au fost acuzațiile privind presupusele colaborări ale oamenilor din partid cu interesele chineze și rusești.
Iar Maximilian Krah, principalul candidat al AfD la europene, a stârnit un scandal uriaș când a declarat pentru ziarul italian La Repubblica că nu toți cei care au purtat uniforma SS au fost criminali.
De fapt, spre deosebire de celelalt partide extremiste, care au făcut eforturi pentru a-și „normaliza” imaginea, AfD a părut că devine tot mai toxică, inclusiv pentru aliații săi și pentru o parte a alegătorilor.
„Am observat că AfD a devenit mai extremă de la an la an: Acest lucru poate fi observat nu în ultimul rând în faptul că au existat revolte repetate împotriva conducerii partidului, care a fost apoi înlocuită de fiecare dată cu forțe și mai extreme.
AfD este foarte polarizantă în Germania: Fie îi votezi, fie îi urăști”, a explicat Münch.
„Cei care și-au manifestat simpatia pentru AfD din cauza furiei, în special față de guvernul german, dar care nu sunt extremiști, par să reacționeze și la faptul că cel puțin o parte din AfD devine din ce în ce mai radicalizată.
Atât publicarea așa-numitelor „planuri de remigrație” ale AfD în urma așa-numitei întâlniri secrete din Brandenburg, cât și acuzațiile la adresa celor doi candidați principali ai AfD pentru alegerile europene, Maximilian Krah și Petr Bystron, potrivit cărora aceștia ar fi acceptat mită din Rusia, resping alegătorii care sunt dezamăgiți de celelalte partide, dar care nu sunt extremiști în sine”, a mai spus politoloaga.
Declarația lui Maximilian Krah, care exonera parțial SS-ul lui Adolf Hitler, a părut să fie picătura care a umplut paharul pentru aliații AfD la nivel european.
Șefa extremei-drepte franceze Marine Le Pen a anunțat despărțirea de AfD, iar a doua zi, partidul a fost exclus din grupul Identitate și Democrație (ID) din Parlamentul European.
„Decizia Mariei le Pen de a pune capăt colaborării cu AfD european în cadrul grupului parlamentar este, firește, o palmă pentru AfD – chiar dacă această distanțare a extremei drepte franceze de extrema dreaptă germană era prevăzută de ceva vreme”, a explicat Münch, în discuția care a avut loc chiar înainte de expulzarea AfD din grupul european.
„Contextul acestei situații are în principal motive interne franceze: În încercarea lor de a face ca propriul partid să pară mai puțin extremist și antisemit decât este în realitate, o poziționare a reprezentanților AfD, cum ar fi Maximilian Krah cu interviul său pentru La Repubblica, în care a relativizat faptele SS, este extrem de problematică”, a observat politoloaga germană.
Acest lucru, a spus ea, contrazice toate eforturile Rassemblement National (RN – partidul lui Le Pen) de a-și prezenta propriul partid și pe candidatul său prezidențial ca pe o forță din ce în ce mai moderată.
Münch a subliniat de asemenea că despărțirea de AfD ar putea permite acum partidului francez și grupului din care face parte să coopereze mai strâns cu celălalt grup al dreptei radicale.
„Se poate presupune că RN dorește, de asemenea, să se distanțeze de AfD în vederea unei posibile cooperări în Parlamentul European: Meloni a arătat cu Fratelli D’Italia cum e posibil să nu mai fii văzut drept „copilul murdar”, cel puțin la nivel european”, a mai spus politoloaga.
