În fotbalul din Ucraina vezi lucruri unice în lume, descrie publicația sportivă GOLAZO.
ro ceea ce a văzut într-o deplasare în țara vecină: meciuri care se joacă doar cu undă verde de la conducerea militară a regiunii și pauze de adăpostire în buncăr pentru oamenii de pe stadion.
Meciul Dnipro – Șahtior, disputat luna trecută, la care a asistat echipa GOLAZO.
ro, a durat nu mai puțin de 4 ore și 27 de minute, fiind de patru ori întrerupt de sirenele războiului care anunță pericole iminente.
După începutul războiului, Dnipro s-a mutat la Ujgorod, în Transcarpatia.
Rămas fără resurse, clubul a revenit acasă în septembrie 2023, chiar dacă acum este la doar 85 de kilometri de Zaporojie, aproape de linia frontului.
Meciurile se dispută doar cu acordul armatei: „În cazul în care conducerea militară a regiunii decide că se poate juca, atunci se joacă”, a spus, pentru echipa GOLAZO.
ro, agentul Arcadie Zaporojanu.
La sfârșitul lui aprilie, jucătorii au coborât în adăpost auzind sirena în noaptea dinaintea duelului cu Dinamo Kiev.
Dimineața, ședința tehnică a fost oprită și ea.
Altă alarmă.
În timpul jocului, încă una.
Așa poate arăta pregătirea unei echipe.
Și meciul.
„Cea mai lungă întâlnire a durat peste șase ore”, și-a amintit Zaporojanu.
Nu mai există confruntări în nocturnă, seara târziu, pentru ca nimeni să nu încalce interdicția de a ieși noaptea din casă.
Între 00:00 și 05:00, nu ai voie să fii pe stradă, potrivit legii marțiale.
O altă problemă cu care se confruntă fotbalul ucrainean este cea a arbitrilor, unii refuzând deplasările.
Pentru a scăpa jucătorii de mobilizare, Ministerul Tineretului și Sportului a declarat cluburile (nu pe toate deocamdată, încă analizează unele cereri) drept esențiale, critice pentru funcționarea economiei și destinderea populației într-o perioadă specială.
Statut care le permite păstrarea a minimum 50% dintre angajați.
Federația (UAF) e și ea organizație critică, inclusiv cei care lucrează la birourile forului, însă nu și arbitrii, considerați antreprenori individuali și colaboratori ai UAF.
Teoretic, ei ar putea fi luați în armată.
De curând, au fost câteva cazuri de „centrali” reținuți de patrulele militare de mobilizare.
Au fost însă ulterior eliberați.
Totuși, aceștia sunt înspăimântați.
Echipa GOLAZO.
ro a fost și la Liov, unde a vorbit cu jucători și oficiali de la Karpaty, echipă greu încercată în ultimii ani.
În pandemie, în 2020, a dat faliment, echipa fiind exclusă din Premier Liga, prima divizie ucraineană.
Reorganizată, echipa a revenit în liga a treia, a promovat în 2022 în divizia secundă, iar în această primăvară s-a întors în prima ligă.
Cu Myron Markevych (73 de ani) pe bancă, faimos tehnician ucrainean, un rival feroce al lui Mircea Lucescu nu demult, când antrena la Metalist și Dnipro.
„Războiul ne face atât de mult rău.
Vezi știrile, afli că a mai murit cineva și plângi, e teribil.
Fotbalul e o șansă de bucurie în această situație sumbră”, spune Artur Iliukhyn, 18 ani, fundaș dreapta la Karpaty 2.
Când a venit vorba de cei care și-au pierdut joburile din cauza războiului, puștiul a zâmbit amar: „În Ucraina, să-ți pierzi jobul nu înseamnă nimic.
Îți poți pierde viața!”.
Tatăl său, în vârstă de 40 de ani, a luptat și el în război.
„A fost șase luni pe front.
Bunica s-a îmbolnăvit grav și tata s-a întors acasă să aibă grijă de ea”.
Citiți pe GOLAZO.
ro reportajul exclusiv din Ucraina la meciurile jucate sub amenințarea bombelor.
