HotNews.
ro consideră că e datoria sa ca, mai ales la alegeri, cei care cer votul să poată discuta cu cetățenii.
Și unde pot vorbi mai bine candidații la primării decât în mașină, în circulația infernală a orașului? Astăzi, reportajul video și dialogul cu Sebastian Burduja, candidatul PNL la Capitală.
„Cursa pentru Bucureşti” continuă pe HotNews.
ro în zilele următoare.
Era în Coreea de Sud atunci când a aflat că va fi candidatul PNL la Primăria Capitalei.
„Nu pot să uit chestia asta”, spune Sebastian Burduja, în interviul acordat în traficul Bucureștiului pentru cititorii HotNews.
ro, și subliniază că preşedintele Klaus Iohannis i-a urat succes.
Întâi în Coreea, şi apoi, la Palatul Cotroceni.
„S-a pus în discuţie şi susţinerea lui Cristian Popescu Piedone”, afirmă Burduja, pentru a sublinia dificultatea alianţei PSD-PNL în desemnarea unui candidat comun.
Acum e însă încrezător în şansele lui de a ajunge la Primăria Capitalei, chiar dacă majoritatea sondajelor îl plasează pe locul 4.
Sebastian Burduja vorbeşte despre cum încearcă să-i convingă pe bucureşteni că le merită votul şi despre acuzaţiile recente privind conturile false care-l laudă pe internet sau faptul că, în percepţia publică, falimentul Bancorex este pus în legătură cu familia sa.
„Se fac dosare de cadre, se caută origini nesănătoase.
Face parte din mizeria politicii de azi”, spune Burduja despre aceste acuzaţii.
„Cursa pentru Bucureşti” este o serie de interviuri HotNews.
ro în care redacţia a invitat principalii candidaţi la alegerile locale din București să vorbească despre planurile lor şi despre problemele orașului sau ale sectoarelor în care cer votul cetăţenilor.
Interviurile au fost purtate în mişcare, în maşină.
HotNews.
ro: Imaginea candidatului e foarte importantă, mai ales într-o campanie în care se vorbește mai mult despre persoane decât despre proiecte.
Dumneavoastră ați ales să vă promovați cu un aer tineresc: lansare cu motocicleta, tricoul turcoaz.
Observ că e și un „B” pe tricou.
.
.
Sebastian Burduja: Da, de la marcă.
E un tricou „Bigotti“, cred.
– A fost ideea dumneavoastră?- Nu.
Tricoul în sine mi l-a luat un un coleg.
Întregul episod cu depunerea candidaturii a fost spontan.
Deci, era într-o sâmbătă şi am zis: „Nu vreau să întârzii tocmai la depunerea candidaturii mele, hai să vin pe motor”.
Ce am făcut sigur că poate părea atipic, dar e parte din personalitatea mea și cred că, dacă ești autentic și te ţii de cine eşti, până la urmă, oamenii te văd așa cum ești.
– Ați făcut și un cântecel.
.
.
– „Revoluţia turcoaz”, da.
Care a ajuns la 50.
000 de vizualizări pe YouTube (a doua zi de la lansarea cântecului, miercuri, 29 mai, n.
r.
).
E foarte mişto, foarte tare.
– E o disonanţă cognitivă între ritmul vesel și textul cântecului, de fapt.
.
.
– În a 2-a strofă se schimbă atmosfera.
– Vine cu speranţă?- Vine cu speranță, să îmbrăcăm cu orașul în culori, ține de obraz să facem revoluția turcoaz.
– Ați cântat și în Centrul Vechi.
Cum v-ați gândit, într-o zi aglomerată de campanie, să vă luaţi chitara şi de ce aţi ales să cântaţi din Ştefan Bănică Jr.
?- (râde) Cele mai bune idei nu vin de la mine, vin de la oameni din jurul meu.
Mă rog, prezumând că e o idee bună ce-am făcut.
Cânt la chitară, dar la un nivel basic (de bază, n.
r.
).
Şi, pentru că sunt înconjurat de oameni mai tineri decât mine, s-au gândit că e frumos afară, zi de sâmbătă, că ştiu să cânt.
.
.
Acuma, nefiind un mare chitarist, nici nu știu foarte multe cântece.
Și pe ăsta îl știu din liceu, pentru că am cântat la Balul Bobocilor această piesă celebră.
Acest şlagăr.
– Ați cântat recent și cu omologul dumneavoastră de la Ministerul Energiei din Republica Moldova.
.
.
– Am cântat „Trenuleţul”.
– Mai primiţi salariu de la Energie?- Primesc.
Eu am căutat să intru într-un concediu fără plată.
Juridicul ministerului a opinat că prevederile Constituției nu permit unui ministru să se suspende, oricât de ciudat ar părea.
Dar o să-mi donez acest salariu pentru că mi se pare normal.
Sunt câteva ore pe zi, în medie, la minister, dar nu e normal să încasez acești bani.
– Ați fost și ministrul Digitalizării.
Ce mai face consilierul Ion? De ce nu e în campania aceasta?- Era mai greu de luat în mașină cu noi.
„Ion” fost un proiect îndrăzneț și întotdeauna m-au plăcut ideile curajoase.
Un grup de români de la Humans AI m-a abordat atunci şi mi-a prezentat această idee care a fost mai apreciată în afara țării decât în țară.
Era prima inițiativă prin care vrei să consolidezi democrația cu ajutorul inteligenței artificiale.
Ideea era să fie un fel de Cuza Vodă care stă în târg, ascultă românii ce probleme au, colectează informaţiile astea, le sintetizează și, apoi, în etapa a 2-a de dezvoltare a proiectului, urma să vină cu recomandări, analize în texte de lege, articole de specialitate.
Să dea un meniu de opțiuni decidentului.
Deci era o prioritizare a direcțiilor de acțiune pentru un decident – premierul României, în cazul respectiv –, în funcție de nevoile pe care le capta de la oamenii cu care interacționa pe net sau în forma fizică, de oglindă.
Și în etapa a II-a să vină și cu soluții.
Dar nu știu în ce măsură proiectul a fost continuat de actualul ministru.
.
.
– V-a rămas ceva în minte din reclamațiile sau cererile românilor?- Sunt cam cele care apar și în sondajele de opinie.
Mă rog, sondajele bine făcute.
În primul rând, sistemul de sănătate e prima nevoie care reieșea din ce ascult Ion.
Sistemul de educație, corupția, infrastructura.
Mi-ar plăcut să-l calibrăm pe București, chiar aș fost curios dacă ce am studiat noi că sunt nevoile oamenilor ar fi fost compatibil cu ce găsea Ion.
– Traficul din Bucureşti.
.
.
– Ideea mea – nu e a mea, pleacă de la arhitecul danez Ian Gehl, care a scris o carte de căpătâi pentru orice urbanist, „Orașe pentru oameni”.
El spune să laşi orașul pentru oameni: zone pietonale, piste pentru biciclete, benzi dedicate transportului în comun și să duci cât mai mult trafic în subteran.
De unde și conceptul ăsta e tunel urban, care ar trebui să alege nordul de sudul capitalei.
Am dat exemplul Boston-ului.
Acolo e o rețea de pasaje subterane.
A costat 23 de miliarde de dolari, dar discutăm de o cu totul altă scară.
Totuşi, peste tot pe unde am fost – Istanbul, pe sub Bosfor, Madrid, Bruxelles, Paris și, mai nou, Oradea, ei au dus traficul în subteran.
În Oradea au reușit să pietonalizeze o zonă superbă din fața Catedralei Ortodoxe, unde au mutat statuia lui Mihai Viteazul.
Deci, deschide orașul și ți-l aerisește.
– Tunelul din Boston.
S-a dovedit a fi un proiect mai degrabă contestat.
Planificarea început în 1982, construcția în ’91 trebuia să se termine ’98, dar s-a terminat în 2007, la costuri cu 200% mai mari decât cele planificate.
Și în 2008, adică la doar un an distanță, chiar Boston Globe spunea că traficul s-a aglomerat.
E de succes un astfel de proiect?- Eu am vorbit despre un principiu.
Putem să facem cherry picking şi să ne legăm de detaliile unui proiect.
Dar nu înseamnă că dacă în Boston n-a avut succesul pe care l-au anticipat – deși și ăsta e un subiect de discuție -, nu rămân beneficiile de a elibera spațiu urban pentru parcuri, zone pietonale, centre comerciale sau zone de business.
Şi acestea produc dezvoltare și efecte benefice.
Deci, calculul ăsta economic, doar contabil, așa, 23 de miliarde de dolari, costuri, beneficii poate să ne păcălească.
Principiul rămâne: traficul trebuie dus cât mai mult în subteran.
Nu ne place Boston, mergem la Paris; nu ne place Paris, mergem la Bruxelles; nu ne place Bruxelles, mergem la Oradea.
Bucureștiul nu se va putea dezvolta cu adevărat până când nu va aduce cât mai mult trafic în subteran.
Principiul rămâne.
Și sunt destul de fixist cu ideile mele, pentru că sunt ideile de dezvoltare urbană.
Într-o intersecție, dacă într-o oră îți ajung mai mult de 1.
821 de vehicule, intersecția trebuie reconfigurată.
Ăsta este un principiu pe care mi l-au explicat inginerii în trafic și există specializarea asta, nu şi în primăria Capitalei.
– Noul complex imobiliar ridicat chiar în curtea Partidului Naţional Liberal din strada Modrogan.
– Din păcate.
.
.
Construcţia a fost sistată.
E o construcţie ridicată în baza unei decizii din Consiliul General, la care Partidul Naţional Liberal s-a opus.
Acest proiect a trecut cu voturile PSD şi PMP.
Au votat şi patru consilieri generali de la PMB.
După care, în baza acelei decizii, doamna Firea a considerat de cuviinţă să semneze și autorizația de construire, undeva pe final de mandat.
– Nicușor Dan și a ținut o conferință aici.
I-aţi adus un pupitru, chemându-l la o dezbatere.
.
.
– I-am adus un pupitru şi ne-am trezit, în loc de Nicușor Dan, cu Mihai Enache de la AUR.
– Avea şi el pupitru.
Era al lui?- A venit cu pupitrul lui.
El venise la conferinţa lui Nicuşor Dan cu pupitrul în portbagaj.
Noi am vrut să transmitem un mesaj: cum nu am ocazia să dezbat direct cu Nicușor Dan, pentru că refuză dezbaterea, mesajul meu a fost că a greșit adresa.
Trebuia să meargă pe Kisleff, la PSD, la doamna Firea și să o tragă la răspundere pentru chestiunea asta.
– „Atacați-l pe Nicușor Dan! PNL nu ia nici 20% la Capitală”.
Acesta a fost punctajul partidului acum o lună, obținut de HotNews.
ro.
– Am văzut ştirea, dar eu n-am fost o asemenea întâlnire.
Sincer, nu mi-a transmis nimeni asta și nici n-am participat vreo întâlnire în care ăsta să fi fost mesajul.
Că s-o fi discutat între alți colegi, orice e posibil, nimeni nu-i perfect.
– Însă pare că urmați sfatul din acea întâlnire de partid.
Aveţi o serie de atacuri la adresa lui Nicușor Dan.
– Eu atac și mandatul Nicușor Dan, și mandatul doamnei Firea.
Pentru că 2016-2020 a fost un eșec.
Multe promisiuni, foarte puține realizări, multe programe electorale: ochelari, excursii în Grecia, iepuraşi de Paște.
Ni le amintim cu toţii.
Şi schimbarea în 2020 era absolut necesară.
– Ăsta e motivul pentru care l-a susținut atunci pe Nicuşor Dan?- Ăsta e motivul pentru care a fost corectă, susținea pentru Nicușor Dan.
Nici nu era posibilă o altă variantă.
Nu pot să spun că regret, pentru că în formula respectivă nu era altă variantă.
Deci, și Gabriela Firea trebuia să plece, și domnul Tudorache la Sectorul 1 trebuia să plece.
Ce s-a întâmplat după aceea a depins și de oamenii care au venit.
Pe mine m-au dezamăgit și cred că pe mulți alții.
Cel puțin așa ne spun datele, bucureșteni, conversațiile pe care le avem.
Deci, niciodată n-am atacat persoana cuiva și n-o să-mi permit vreodată s-o fac.
Chiar cred că e mânat de bune intenții Nicușor.
Îl cunosc de ani, dinainte să fie primar.
Îl cunosc din 2016 și cred că e un om care se bate pentru ideile lui.
Nu cred că e potrivit ca primar.
Pentru că, dincolo de a fi onest, trebuie să ai o aplecare spre management, administrație, dezvoltare.
Eu țin la viziunea de dreapta, la viziunea cu adevărat liberală.
Bucureștiul a avut, cred, în ultimii 20 de ani, administrații de stânga și administrația Nicușor Dan, care, fundamental vorbind, nu e o administrație de dreapta: nu a încurajat dezvoltarea, nu a atras investiții, nu a participat la târguri internaționale.
Mai e un principiu: să respecți proprietatea privată, să respecți deciziile instanței, democrația, statul de drept.
Și, din păcate, am constatat că sunt decizii care nu se pun în aplicare.
Putem discuta despre Facultatea de Drept, pe strada Parcului, are decizie definitivă și irevocabilă în care prin care primarul ar trebui să emită o autorizație de construire.
Plătim 35.
000 euro lunar ca amendă pentru că primarul Nicușor Dan nu semnează.
E un spital oncologic privat în Piața Victoriei, care iarăși are decizie definitivă și irevocabilă.
Încă nu este amendat, dar urmează, că e un alt litigiu.
Deci, aceste exagerări cred n-au făcut bine în oraș.
E foarte bine, mi s-a oprit construcțiile ilegale, asta e un lucru absolut corect.
Şi eu îl voi face în continuare.
Dar nu pot să blochezi tot orașul și nici nu poţi să încalci decizii ale instanței, pentru că în momentul acela comiţi un abuz.
– Ați aflat că veți fi candidatul PNL la alegerile pentru București, când erați în Coreea de Sud.
– Nu pot să uit chestia asta.
.
– V-a surprins?- Sigur că m-a surprins, pentru că ne amintim cu toții: au fost discuții interminabile, s-a mers pe o altă variantă comună și cred că nimeni nu se aștepta să se ajungă la candidaturi separate.
În același timp, în varianta de candidaturi comune, când s-a pus în discuție susținerea Gabrielei Firea sau susținerea lui Cristi Piedone, mie nu mi s-a părut corect.
– S-a pus în discuţie, în acea şedinţă, şi susţinerea lui Cristian Popescu Piedone?- Nu știu, că n-am fost acolo, dar, în alte cercuri, înainte de chestiunea asta, am primit inclusiv acest mesaj, că e o posibilitate să se întâmplă asta.
– Din partea PSD sau din partea PNL?- În principal, din partea PSD.
Dar eu le-am transmis colegilor mei care mi-au comunicat aceste evoluții posibile că eu nu voi fi de acord cu acest lucru și că, atât timp cât sunt președinte PNL București, organizația București nu va face chestiunea asta.
– Ați avut un dialog cu președintele Iohannis, atunci, în Coreea?- Am avut un dialog.
Vă dați seama, dacă n-am nimerit acolo împreună.
.
.
Da, bineînţeles, că i-am spus că se întâmplă asta.
Evident, știa.
Şi mi-au urat succes.
După care a spus public că sunt un candidat redutabil.
I-am mulțumit pentru caracterizarea asta.
Recent, ne-am văzut la Palatul Cotroceni într-o întâlnire legată de energie și din nou mi-a urat succes.
I-am spus că sper că la finalul acestei campanii va întări aprecierea inițială drept un candidat redutabil.
– O întâlnire secretă, din ce a titrat presa, care v-a urmărit cu paparazzii să vă vadă mașina în parcare.
– Nimic neobișnuit în asta, dar periodic am întâlnit cu domnul președinte pe subiecte din energie.
Sunt subiecte de interes național și există mai multe comitete unde Administrația Prezidențială e reprezentată: și pe zona nucleară, și pe zona de securitate energetică.
E o chestiune uzuală, instituțională.
Acuma, că lumea a interpretat într-un context al perioadei electorale al ultimelor zile, pot să înțeleg, dar nu asta a fost.
– Predictibilitate și consecvență.
Asta așteaptă orice om de la un lider politic.
Dumneavoastră aţi fost mai întâi candidatul pentru București, fără susținerea PNL, apoi aţi stat pe aceeași scenă cu contracandidatul de acum, doamna Gabriela Firea, susținându-l pe domnul Cîrstoiu, retras ulterior, apoi ați devenit, cu surprindere, din nou candidatul PNL pentru București.
Ce credeți că înțeleg bucureștenii din tot episodul ăsta? E o lipsă de consecvență?- Cu siguranță, e o serie de ezitări, de răzgândiri.
Şi, din păcate, în loc să se vorbească despre București, despre problemele bucureștenilor, timp de o lună, s-au vehiculat variante, s-a speculat, s-au făcut sondaje, au fost candidați care s-au transformat în sociologi, au început să ne vorbească despre polarizarea votului.
Lucru pe care eu nu îl consider normal.
Și cred că într-adevăr s-a pierdut timp prețios în care am fi putut să vorbim despre soluțiile noastre, soluțiile liberale, soluțiile mele pentru problemele Capitalei.
Din păcate.
Eu cred că miezul unei campanii ar trebui să fie dezbaterea și planurile tale: ce soluții ai pentru problemele orașului, care sunt multe și vechi, unele de zeci de ani.
– Credeți că ați avut de pierdut din ezitările astea?- Vom vedea la final.
Eu am încredere în bucureșteni și, atât timp cât avem zile de campanie, fac acest efort de a merge în stradă, de a vorbi cu oamenii, de a le strânge mâna, de a le prezenta ideile mele, de a răspunde pozitiv la orice apel la dezbatere.
– Cunoașteți expresia „satul lui Potemkin“? Se referă la o metodă de falsificare a realității prin cosmetizare.
E o legendă interesantă: feldmareșalul Potemkin, un apropiat al reginei Ecaterina, i-a organizat într-una dintre vizitele sale în Crimeea nişte butaforii în locul satelor reale.
M-am dus cu gândul la această expresie când am văzut câteva câteva știri.
De pildă, ancheta Buletin de București, care spune că 100 de conturi false vă laudă pe social media.
– O mizerie.
Îmi pare rău s-o numesc așa.
– Ancheta e o mizerie?- Păi, acuzațiile în sine.
Erau conturi cu poze USR, fără nicio legătură cu campania.
– Erau conturi cu fotografii de pe site-urile de adulți și într-adevăr, vă lăudau acolo.
– Habar n-am.
N-au nicio legătură cu mine.
Pot să-mi imaginez că cineva care-mi vrea rău și vrea să mă discrediteze organizează genul ăsta de rețele.
De altfel, în mediul online, rețelele USR, în principal, sunt foarte puternice.
Am făcut un album de poze cu toți trolii care atacă pe punctajul de la USR.
Sunt nu 100, sunt sute de conturi cu 30 de prieteni, poză de pisică sau de câine la profil.
.
.
.
– Pe încă un canal l-a arătat vlogger-ul Silviu Faiăr: decupaje din filmuleţe lui Nicuşor Dan, cu punctajul dumneavoastră, de data aceasta.
Ragebait, așa-i spune Silviu Faiăr (o tactică de manipulare pentru a stârni indignare cu scopul de a crește traficul pe internet şi implicarea online, n.
r.
).
– Habar n-am.
Domnul Faiăr sau Silviu, că suntem tineri cu toţii, ar fi trebuit să răspundă la provocarea mea de dezbate.
Dacă m-a acuzat de vrute și nevrute, a tras ca la plutonul de execuție.
– Mai e reacția studentei din SUA care spune că e nevoie de banii părinții pentru a studia în străinătate la Stanford și Harvard.
.
.
– Da, spune, dar ignoră faptul că la Stanford am terminat printre primii, cu rezultate aproape perfecte, 3,96 din 4.
Pe baza rezultatelor, am obținut bursă de merit la Harvard, bursa Rubenstein.
Cred că cel mai bun răspuns l-a dat Steve Jarding, profesorul anului la Harvard, care a făcut parte din comisia de admitere la Harvard Kennedy School şi a explicat: Harvard are 46 de miliarde de dolari, aveți impresia că există oameni pe lumea asta care își pot cumpăra locul acolo? Nu! Trebuie să te ducă, într-adevăr, capul! Iar rata de admitere este de 4-6%.
Acuma, să crezi că Marinel Burduja a sunat la Harvard să îmi deschidă calea, iartă-mă, dar e puţin penibil…- Întrebareajurnalistei Emilia Șercan, care spune: după două mastere la Harvard, alegi să faci un doctorat la ASE, o universitate care la momentul acela era prinsă în multe scandaluri de plagiat.
– E foarte simplă explicația și pe mine m-a dezamăgit articolul.
Dânsa, în general, face o documentare foarte serioasă.
Unu: m-am mutat în România în 2016, cu familia.
Evident că nu m-am mutat ca să mă întorc în America șase luni mai târziu, să aplic la doctorat în America.
A fost o decizie personală de a reveni acasă.
Mi-am dorit să fac un doctorat și l-am făcut.
Am intrat primul, am fost doctorand bursier şi am terminat cu summa cum laudae.
Şi am scris şi scris pe o temă foarte mişto: corupția între firme private, despre care s-a scris foarte puțin.
De ce am vrut să fac doctorat? Pentru că visez să predau, iar în România nu poţi să predai dacă nu ai doctorat.
A doua acuză din articol e că am publicat într-un jurnal, care se numeşte Sustainability.
Am publicat acolo că avea factor de impact 1, mi-a mi-a fost recomandat de coordonatoarea mea de doctorat.
Am publicat în 2019.
Primele semne de întrebare la adresa acestui jurnal au venit în 2022.
Deci, numai dacă eram Nostradamus puteam să-mi imaginez că în 2022 finlandezii și norvegieni o să-l denumească predatory (implică perceperea de taxe de publicare de la autori fără a verifica calitatea și legitimitatea articolelor și fără a oferi serviciile editoriale și de publicare pe care le oferă revistele academice legitime, n.
r.
).
În 2024, Elsevier (Societate olandeză de editare academică specializată în conținut științific, tehnic și medical, n.
r.
) evaluează acest jurnal şi spune că nu e predatory.
Iată nişte argumente, cred, absolut clare.
.
.
– În Bucureşti au reapărut corturi cu mesaje despre familia tradiţională, puse de „Coaliţia pentru Constituţie”.
Cum vă raportaţi la subiectul ăsta?- Am mai spus-o public: cred că într-o țară democratică trebuie să asiguri drepturi egale tuturor cetățenilor, indiferent de preferințele lor sau de orientarea lor.
Instituția căsătoriei, într-un sens religios, este cea tradițională.
E o opțiune proprie pe care o am, dar cred că sunt alte forme prin care România trebuie să recunoască drepturi legale pentru toți cetățenii ei.
– O altă temă predilectă în campania dumneavoastră e problema drogurilor.
Aţi vorbit adesea despre pericolele consumului de droguri, despre necesitatea unor camere de supraveghere, despre necesitatea ca Poliția Locală să aibă mai multă implicare.
Arerori despre sprijinul de care au nevoie consumatorii de droguri.
Or, potrivit psihiatrului Eugen Hriscu, sunt 23.
000 de dosare pentru trafic de droguri unde substanța găsită asupra acuzatului este de sub 5g.
Cum putem gestiona lucrurile?- Eu am mai spus-o și public, dar probabil că nu suficient de apăsat.
Unu, traficul de droguri trebuie combătut și, pur și simplu, călcați în picioare cei care fac trafic de droguri.
Iar cei care fac trafic de mare risc oricum au pedepse penale substanțiale, dar trebuie prinși.
Soluţiile: poliţie locală, monitorizare video, reabilitarea patrimoniului construit.
Cealaltă parte este legată, într-adevăr, de victimele consumului de droguri.
E un cuvânt corect ales, pentru că ei sunt victime și trebuie să-i ajutăm pe toți să-și recapete libertatea, șansa de a urma o carieră, șansa de a se realiza profesional şi personal.
Și aici ai nevoie de centre de tratament.
Bucureștiul nu are o capacitate suficientă.
Din ceea ce știu, sunt cred că două sau trei centre cu totul, dintre care unul este Spitalul Obregia, Spitalul de Psihiatrie.
Nu cred că există un program integrat pentru tratamentul dependenței de droguri și, în general, probabil din cauza capacității limitate, se vine acolo pentru o perioadă foarte scurtă, după care n-ar trebui să facă local cuiva și problema revine.
Deci, un centru de acest fel la nivelul fiecărui sector e vital.
De asemenea, prevenție.
Cred că Primăria Capitalei, primăriile de sector, cu ONG-urile de profil trebuie să vină în fiecare școală, în fiecare liceu să ducă.
– Credeți că ar putea fi o soluție pentru gestionarea acestei probleme a drogurilor legalizarea drogurilor ușoare?- Nu văd neapărat o legătură.
Dacă permiți un drog ușor, asta înseamnă că nu se consumă un drog de mare risc? Trebuie să studiem.
Dacă așa e și poate face parte dintr-un pachet de soluții, merită luat în calcul sau cel puțin făcute niște consultări.
Eu cred mult în democrația participativă.
– „O fotografie de moment.
“ Așa ați explicat mereu, atunci când ați fost întrebat cu privire la poziția dumneavoastră în sondajele de la Primăria Capitalei.
Doar că e o fotografie de moment care rămâne, indiferent de moment.
– Da și nu.
Dacă vă uitați la sondaje, cifre, nu doar ale mele, ci şi ale ale celorlalți candidați, variază câte 20 de puncte procentuale.
Săptămâna trecută a fost un sondaj plătit de USR care m-a dat la 5%, iar pe sondajul nostru sunt peste 23%.
Nu cred că românii responsabili se duc la vot pe 9 iunie și se uită la sondaje și la casele de pariuri cum mai stau cu cotele candidaţii.
.
.
– 50 era, miercuri, 29 mai, cota afișată în dreptul dumneavoastră.
– Staţi liniştit, că am avut și peste 100.
Deci, cine a pariat atunci.
.
.
– Dumneavoastră aţi paria pe dumneavoastră?- Nu joc la pariuri.
N-am jucat niciodată.
Totuși, la 34 de ani de democrație, dacă noi mergem la alegeri și ne uităm la sondaje și ascultăm tot felul de păreriști care vorbesc despre polarizarea votului, despre vot util.
.
.
Domnule, votul util e pentru cel mai bun candidat.
Ăsta e utilitatea votului într-o democrație.
Dacă un contracandidat nu reușește să convingă prin ce a făcut până acum, prin proiectele lui, prin încrederea pe care a proiectat-o în rândul cetățenilor și are drept argument „Votați-mă pe mine, nu-l votați pe Burduja, ca să nu iasă Gabriela Firea”, mi se pare jenant.
– Dar dumneavoastră ce șanse credeți că aveți? Ce procent vă așteptați să obțineți la alegeri?- Păi, mă bazez exact pe evaluarea pe care am făcut-o și care arată că avem toate șansele să câștigăm.
Până la alegeri mai avem undeva la 4% de recuperat față de Nicușor Dan, care e pe primul loc.
Din păcate, Nicușor Dan refuză o dezbatere, că atunci s-ar vedea clar că am toate argumentele pentru a fi un primar mai bun al Bucureștiului.
De la planul pe care îl am, echipa pe care o am, rezultatele pe care le-am avut în funcțiile publice.
Dar chiar și așa, eu sunt convins că bucureștenii vor să schimbe Bucureștiul cu adevărat și să dea șansa un om care n-a mai fost primar în orașul ăsta, care are un plan, o viziune.
– Evitaţi să ne spuneţi un număr sau o cifră.
.
.
– Ar fi incorect să fac asta.
Deci nu știu ce cifră va fi, dar am toată încrederea că pot să câștig.
Mie nu mi s-a setat niciun obiectiv și ar fi fost incorect să mi se seteze.
Obiectivul de a câștiga îl am pentru că am încredere în bucureșteni.
Dar, când ai câteva săptămâni să convingi, după toate ezitările din coaliție, de la conducerile celor două partide, după discuții la care eu n-am fost parte.
.
.
Eu mi-am asumat această bătălie în ultimul ceas, şi nu din cauza mea.
Dar am făcut-o pentru că nu am fost împăcat cu mine însumi și n-aș fi putut să mă uit în oglindă, știind că ceilalți candidați devin primari general.
Am spus că fiecare bucureștean, pe 9 iunie, după ce votează, trebuie să treacă acest test, testul conștiinței.
Asta înseamnă votul conform conștiinței.
– Bancorex e asociat cu numele dumneavoastră din mai multe privinţe.
Studentul privilegiat, candidatul privilegiat, fiul vicepreşedintelui care avea, după spusele dumneavoastră, un salariu între 500.
000 şi 1.
000.
000 de euro.
.
.
– Doar că tatăl meu a fost dat afară de la Bancorex în ’96.
A lucrat ca vicepreședinte între ’94 și ’96 și, ulterior, a lucrat 16-17 ani pentru multinaționale, cele mai mari bănci din România.
A fost prim-vicepreședinte Raiffeisen 10-12 ani.
Cam ăsta e salariul unui prim-vicepreședinte.
El n-a făcut bani după experiența Bancorex.
El acolo a refuzat să semneze orice credit.
El acolo nu a fost obiectul niciunui dosar penal.
N-a fost chemat de nimeni să dea explicaţii, pentru că întotdeauna a avut nişte principii.
Dacă ar fi făcut cel mai mic lucru rău, era chemat, cum au fost şi alţii.
Doi, nu ar fi lucrat apoi în instituţiile în care a lucrat, unde avea un barem reputaţional foarte înalt.
Oricum, eu am mai spus-o: l-am făcut celebru pe tatăl meu.
El a lucrat în perioada aceea în conducere în boardul băncii de șapte persoane.
Spuneți-mi și mie, între ’90 şi ’99, când s-a prăbușit banca, deci la 3 ani după ce a fost dat afară, probabil au fost 70 de oameni în bordurile astea Bancorex.
Ați auzit vreun alt nume?- Credeți că i-ați adus un deserviciu tatălui pentru că, prin aparițiile dumneavoastră, a revenit şi atenţia publică poziţia sa?- CV-ul lui e public de ani de zile.
Dacă o să căutați pe Google, înainte de a avea o implicare în arena publică și civică, nimeni n-a asociat Marinel Burduja cu Bancorex.
Pentru că toată lumea știa că omul ăsta a fost dat afară de acolo.
Acuma, sigur, neavând ce să spună rău despre mine, se fac dosare de cadre, se caută origini nesănătoase.
E ca pe vremuri, după 34 de ani, din păcate.
Eu încă aștept să vină cineva cu o dovadă clară.
Uite, domnule, taică-tău a furat, uite dovada, e un ticălos.
Asta face parte din mizeria mizeria politicii de azi.
În loc să fii judecat pentru faptele tale, ți se inventează faptele părinților, bunicilor.
Dosarul de cadre.
– Dumneavoastră, în calitate de candidat pentru Primăria Capitalei, susțineți și candidați la primăriile de sectoare.
Pe cine susţineţi la sectoarele 3 şi 4?- Sunt candidaţi comuni şi acolo.
La Sectorul 4 e Daniel Băluță.
La Sectorul 3 e Robert Negoiță.
– Dar ei nu vă susțin pe dumneavoastră, ci o susţin pe doamna Firea.
.
.
– E adevărat.
Asta este zona în care ne-au dus deciziile din coaliţie.
Dar sunt primari care au făcut niște lucruri.
Au făcut proiecte ambițioase.
Se pare că și în Sectorul 3 și în Sectorul 4 s-au făcut și lucruri bune în București.
Sunt dintre sectoarele care s-au mișcat.
