Am ajuns și aici.
Cu câteva zile înainte de alegerile europene, iar dumneavoastră citiți încă un apel la vot.
De ce ar trebui să vă pese de acest apel sau, în general, de votul pentru Parlamentul European? Ei bine, eu unul vă pot oferi câteva motive bune.
Politețea minimă îmi cere să mă prezint – fiindcă e normal să știți cu cine vorbiți: sunt Antoine Rivet, Managing Director la GOPA Com.
, una din agențiile mari de comunicare din ecosistemul instituțiilor europene din Bruxelles, capitala Europei.
Treaba noastră e să transmitem obiectivele și intențiile acestor instituții cetățenilor europeni.
Acum câteva luni, împreună cu un număr de prieteni din lumea comunicării instituționale bruxelleze, am decis să ieșim din anonimat și am pus la cale ceva numit 9o6 Movement, o poveste care îndeamnă la vot cetățenii europeni, mai ales pe cei tineri.
E vorba de o inițiativă cu totul non-profit, independentă și nelegată în vreun fel de Comisia Europeană și de celelalte instituții care ne sunt clienți respectați.
Nu țintim beneficii personale de imagine, fiindcă existența noastră profesională are loc în umbră, lucru de care vă puteți convinge pe Google, dacă mă căutați – de acolo puteți afla doar că sunt cine spun că sunt.
Sloganul nostru este „Vote Anyway!” – e normal să-l gândim într-o limbă internațională, pentru 27 de țări europene.
Nu știu cum va fi tradus în română, dar cu siguranță nu vrea să spună „bifează povestea asta cu votul și vezi-ți de treabă, e o obligație formală”.
Vrea să spună mai degrabă că a vota e singurul lucru pe care îl poți face, și acum e mai necesar ca oricând.
Vrea să spună: „Votează orice-ar fi, e un lucru indispensabil, pe care trebuie să-l faci iarăși și iarăși, pentru democrație și viitor”.
V-ați putea gândi că sunt o persoană care a aterizat din turnul de fildeș al Bruxelles-ului sau din „bula” europeană cu niște idei ciudate.
Dar, veți vedea, ele nu sunt deloc ciudate.
La prima vedere, pare că Europa merge-nainte, indiferent de ce votăm, dacă votăm și când votăm și, oricum, fiecare vot e doar o picătură într-un ocean.
Și atunci, de ce ne-ar păsa nouă, bruxellezilor, și de ce v-ar păsa vouă, românilor, de alegerile europene din 2024 mai mult decât de altele?Ne amintim cu toții data de 24 februarie 2022, când a avut loc a doua invazie a Rusiei în Ucraina.
E o dată care a schimbat lumea.
Toate carențele Uniunii Europene în materie de atitudine geopolitică comună s-au văzut mai bine atunci, deși, fapt remarcabil, liderii europeni au reușit să ajungă la consens pentru a susține Ucraina în termeni atât militari, cât și economici și geopolitici.
Am reușit, dar care era miza, la vremea respectivă? Ce anume provoacă ezitările Uniunii Europene, în astfel de situații? Din deceniile de experiență pe care le am la Bruxelles, în zona instituțiilor europene, pot spune un lucru pe care mulți dintre voi îl știți: că uneori, în Consiliul European, interesele locale, sau naționale, prevalează în fața interesului comun al Uniunii.
Știm care sunt șefii de țară care „votează împotrivă”.
E dreptul nostru să nu fim de acord cu ei, ba chiar să-i detestăm.
Dar e dreptul lor, ca lideri aleși democratic, să ia o poziție sau alta, chiar dacă nouă nu ne convine, datorită unui lucru foarte simplu, numit legitimitate democratică.
Aceasta e dată de milioanele de voturi pe care le au în spate toți acești lideri, și atunci când acționează pentru binele comun, și atunci când acționează pentru binele propriu.
Dacă poziția lor politică nu ne convine, cum putem anula acest gen de legitimitate democratică? Respectând regulile jocului democratic, asta se poate face într-un singur mod: cu și mai multă legitimitate democratică.
Asta înseamnă alte milioane de voturi, și mai multe decât cele pe care le au în spate liderii respectivi.
Iar acesta e momentul în care intră în discuție voturile pentru Parlamentul European.
Fiecare vot separat, informat, pentru alegerile europene e o picătură prețioasă de legitimitate în plus pentru Uniunea Europeană, în accepțiunea ei de construcție comună.
Un alt lucru pe care l-am aflat în deceniile pe care mi le-am petrecut ecosistemul UE e că politicienilor le pasă cu adevărat de interesele alegătorilor, oricât de ciudat ar părea asta.
Le pasă fie și numai fiindcă acestea se transformă în voturi și le conferă legitimitatea despre care vorbeam.
Un exemplu punctual, pe care îl cunosc foarte bine: GOPA Com.
a fost parte din inițiativa de consultare europeană Citizens’ Panels, inaugurată de Comisia Europeană anul trecut.
Am făcut media relations pentru consultările care au inclus câte 150 de cetățeni europeni din toate țările UE, inclusiv România, selectați pentru a-și exprima opiniile cu privire la inițiative legislative europene ca acelea referitoare la risipa alimentară, lumi virtuale sau mobilitatea persoanelor în scop educațional.
Nu e nimic senzațional în toate aceste inițiative, dar politicile europene sunt arareori senzaționale.
Cu toate acestea, efortul Comisiei Europene de a coopta cetățenii europeni obișnuiți în procesul democratic, cu accent special pe segmentul de vârstă 16-25 de ani, este în sine remarcabil.
Consultările din seria Citizens’ Panels au avut ca finalitate câte o listă de recomandări care au fost luate în discuție de către legiuitorii Uniunii Europene, în pașii ulteriori.
E un exemplu de așa-numită „democrație deliberativă”, o abordare de dată relativ recentă care încearcă să includă beneficiile vechii Agore grecești („democrație participativă”) în mecanismele contemporane ale așa-numitei democrații reprezentative, în care cetățenii sunt reprezentați de aleși – membrii Parlamentului European, în cazul Uniunii Europene.
-Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.
ro
