Până să fie adoptați, Marius și Răzvan au fost văzuți în fotografii și refuzați de 11 familii, doar pentru că sunt de etnie romă.
De trei ani au părinți, pe Cătălin și Alina, ambii foști jurnaliști.
Cei doi frați au fost primii pe care softul sistemului de adopții i-au ales, iar alegerea s-a dovedit perfectă!În 2020, pentru că viața așezase pentru ei bine și frumos toate piesele și doar una singură mai lipsea, Cătălin Bălan și Alina Bădălan au hotărât să adopte doi copii.
Frați.
Fără să pună multe condiții care să devină bariere.
Nu conta dacă sunt băieți sau fete, blonzi sau bruneți.
Nu era musai să fie bebeluși sau copii mici, doar să aibă până în 7 ani neîmpliniți.
Și au făcut o înțelegere, de a-i lua pe primii pe care softul îi va găsi ca fiind cei potriviți pentru ei.
Pentru acest pas, s-au sfătuit cu duhovnicul lor și au pornit cu gândul că nu vor merge nici la vânătoare de copii și nici să-i aleagă ca dintr-o vitrină.
„Nu am căutat copiii perfecți pentru că nici noi nu suntem perfecți”, spune acum Alina.
Știa că dacă ar fi pornit pe drumul adopției având în minte un portret-robot al copilului și așteptări nerealiste ar fi putut căuta la nesfârșit.
„Nici când naști propriul copil nu știi cum va arăta, nu știi ce culoare vor avea ochii lui, nu știi nici măcar dacă va fi sănătos.
Nu alegem noi niciodată.
Nici noi nu am fost aleși.
Am venit pe lume așa cum suntem, și părinții noștri ne-au acceptat, ne-au crescut și ne-au iubit așa cum suntem noi.
De ce ar trebui să avem niște alegeri distincte când adoptăm?”Demersurile pentru adopție le-au început în decembrie 2020, iar în anul următor, la sfârșit de martie – adică peste doar trei luni –, deja țineau în mână certificatul de părinți adoptatori.
Trei luni.
Atât.
Numai trei luni.
Iar din acel moment lucrurile s-au întâmplat cu o viteză incredibilă.
Au fost chemați la DGASPC să vadă primele fotografii cu copiii din sistem și a fost suficientă o singură privire ca să știe că cei doi băieți, frați, așa cum și-au dorit, care li s-au părut atât de frumoși, sunt copiii lor.
Așa cum își vede orice părinte copiii.
Le-au citit și dosarul.
Da, erau de etnie romă.
Și ce dacă?! Oricum Cătălin este brunet, are tenul măsliniu, și nu o dată oamenii i s-au adresat în limba engleză crezând că este de prin țările arabe.
Îl amuză teribil lucrul asta.
Iar Alinei chiar i-a plăcut că băieții sunt de etnie romă, pentru că „au ceva ce noi nu avem și primești de la ei ceva ce tu nu ai în ADN-ul tău”.
Luna următoare, în aprilie, deja mergeau în vizită, să-i vadă cu ochii lor…„Nu înțeleg de ce spun oamenii că durează mult procedura.
Dacă îți iei trei zile libere, strângi actele, depui și dosarul.
Nu să pregătești documentele e greu, greu este după ce adopți și te trezești părinte peste noapte.
”CITEȘTE CONTINUAREA PE TOTULDESPREMAME.
RO
