Ideea că părinții trebuie să renunțe la propriile nevoi pentru fericirea copilului este nu doar învechită, ci incorectă și poate afecta negativ pe termen lung întreaga familie și mai ales copiii.
Experții explică de ce.
Când părinților le pasă de ei înșiși ca indivizi și sunt atenți cu relația lor, pot fi mult mai prezenți pentru copiii lor.
Sunt mult mai capabili să aducă un echilibru emoțional și să-și îndeplinească rolul de părinți, luând decizii mai bune pentru cei mici.
Pentru că, explică psihologul Miruna Jovin, un copil învață nu doar din ceea ce-i spune un părinte, ci din acțiunile acestuia: „Asta înseamnă că un copil care va fi pus întotdeauna pe primul plan va primi de la părintele său și mesajul că e important și e bine să îi pui pe alții mai presus de tine.
Ca adult, va face și copilul același lucru, nu doar față de propriul său copil, ci și față de alți adulți din jurul său.
Un copil pus întotdeauna pe primul plan va rămâne cu ideea că nevoile celor din jur sunt mai importante decât ale sale și atunci când va ajunge adult va uita să aibă grijă de sine și de nevoile sale”, argumentează specialistul.
Ca adulți, avem dreptul să prioritizăm și, în același timp, este sănătos să le arătăm copiilor că este în regulă și acceptabil ca nevoile tuturor să conteze.
„Altminteri, un părinte – mama sau tata – care sacrifică plăceri, carieră, viața personală – doar pentru a avea grijă de familie, dar niciodată de sine, riscă să aibă un copil asemeni lui.
Iar asta duce la diferite emoții care uneori vor avea exact efectul contrar: nefericirea individului”, atenționează psihologul.
Mai ales mamele sunt cele care tind să pună copiii mereu pe primul loc.
Punerea copiilor mai presus de orice este atât de adânc înrădăcinată încât a devenit însăși definiția materității, constată Alice Leiter, editorialistă a site-ului whatsupmoms.
com.
Expresii precum – copiii sunt toată lumea mea, copiii mei sunt viața mea- nu sunt tocmai neobișnuite în astfel de situații.
Iar principala afectată de o astfel de abordare este relația cu partenerul.
„Cele mai mari conflicte după ce apare un copil apar din faptul că cei doi nu mai alocă timp și energie pentru cuplul lor, ci se implică prea mult doar în rolurile de părinți.
De asemenea, viața sexuală este afectată în special acolo unde vorbim despre bărbați pentru care principala formă de manifestare a intimității este prin sex.
Aceștia se pot simți respinși sau deprivați deoarece partenera lor nu este atât de disponibilă ca și până acum.
În acest context ei se pot simți amenințați de rolul de tată, considerând că au de suferit în rolul de partener”, atenționează psihologul Ștefania Voia.
Soulțiile pentru a aduce echililibru în familie după ce într-un cuplu apar copiii țin tot de părinți.
De exemplu: când adulții poartă o discuție și sunt întrerupți de copii rămân fermi pe poziție și continuă discuția fără a se întrerupe pentru a satisface dorințele copiilor.
Cu o excepție – atunci când cei mici sunt răniți sau într-o situație de pericol.
Totodată, părinții trebuie să facă front comun atunci când un copil cere permisiunea de a face un lucru unui părinte, acesta nu i-o dă, apoi îți încearcă norocul la celălalt.
„Ne ținem spatele unul altuia și ne amintim că suntem o echipă.
Dacă nu suntem de acord, reglăm lucrurile în discuții private”, mai spune editorialista site-ului www.
whatsupmoms.
com.
Dar poate cel mai important este că facem tot posibilul pentru a le vorbi copiilor despre dragostea pe care ne-o purtăm unii altora.
„Despre cum și de ce ne iubim și despre modul în care această iubire este independentă și diferită de iubirea noastră pentru ei.
Și deși suntem sensibili la faptul că ei se supără atunci când ne aud certându-ne profităm de această ocazie pentru a le explica faptul că toată lumea se mai ceartă din când în când, partea bună fiind străduința de a fi mai buni pe viitor”, completează mama.
Sursa foto: Dreamstime.
com
