Când Giorgia Meloni a preluat puterea în Italia, în 2022, partidele de extremă-dreapta din întreaga Europă i-au salutat victoria, așteptându-se ca înfocatul nou lider de la Roma să urmărească o agendă naționalistă și să lupte împotriva birocrației de la Bruxelles, scrie luni Reuters, într-o analiză dedicată creșterii influenței premierului italian la nivelul blocului comunitar.
Dar, în loc să se ciocnească cu elitele Uniunii Europene, Meloni i-a surprins atât pe prietenii, cât și pe opozanții politici, colaborând îndeaproape cu aceștia, prezentându-se ca o punte de legătură între curentul principal de centru-dreapta și propria sa tabără ultraconservatoare, care anterior era evitată.
Influența ei ar putea crește în urma alegerilor europarlamentare de luna viitoare, dacă, așa cum a sugerat, o va susține pe președinta de centru-dreapta a Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, pentru al doilea mandat.
Acest lucru i-ar oferi Giorgiei Meloni o influență asupra noului executiv al UE, i-ar spori șansele de a obține un portofoliu important pentru Italia în noua comisie și i-ar consolida rolul de intermediar al centrelor de putere.
„Meloni este cea mai potrivită persoană pentru a acționa ca o punte de legătură între diferitele facțiuni de dreapta și centru-dreapta din Europa, unde este un lider respectat și recunoscut”, a declarat Carlo Fidanza, șeful facțiunii europene a partidului Frații Italiei, formațiunea condusă de premierul italian.
Deși coaliția ei de guvernare de la Roma reunește diverse componente ale eterogenei drepte italiene, șansele lui Meloni de a reproduce acest mediu politic în cadrul viitorului Parlament al UE par însă imposibile, notează Reuters.
Ursula von der Leyen și aliații ei au declarat deja că nu vor colabora cu elemente mai extreme, inclusiv cu aliatul italian al lui Meloni, Matteo Salvini, care conduce partidul antiimigrație La Liga, și cu Adunarea Națională (Rassemblement National – RN), formațiunea franceză al cărei lider este Marine Le Pen.
Aversiunea este reciprocă, aceste partide respingând-o, la rândul lor, pe von der Leyen.
Cu toate acestea, președinta Comisiei nu și-a exprimat nicio reținere față de Meloni, dând la o parte îngrijorările din unele capitale ale UE cu privire la partidul Frații Italiei, care are rădăcini neofasciste.
„Am lucrat foarte bine cu Giorgia Meloni”, a declarat von der Leyen, în cadrul unei dezbateri prezidențiale, la Bruxelles, pe 23 mai, adăugând că Meloni este „clar pro-europeană”.
Prima vizită externă a lui Meloni în calitate de prim-ministru în 2022 a fost la Bruxelles, pentru a se întâlni cu conducerea UE.
Ea a făcut o impresie pozitivă.
„Doamne, Doamne, a fost la înălțime”, a declarat un oficial UE prezent la una dintre aceste întâlniri.
În lunile următoare, Meloni a colaborat îndeaproape cu Comisia, dovedindu-se esențială pentru încheierea acordului privind reforma normelor UE în materie de azil, după aproape 10 ani de încercări eșuate.
De asemenea, ea a mers alături de Ursula von der Leyen de trei ori în Africa de Nord, semnând acorduri cu Egiptul și Tunisia care includeau prevederi pentru a limita plecările de migranți – acorduri care au contribuit la scăderea cu 58% a numărului de noi sosiri în Italia până în prezent, în acest an.
În mod crucial, Meloni a oferit, de asemenea, un sprijin constant pentru Ucraina și a criticat fără încetare Rusia, ceea ce o diferențiază față de lideri precum Le Pen și Salvini, care au avut în mod tradițional legături strânse cu președintele rus Vladimir Putin.
„Meloni a fost inteligentă”, a declarat Daniele Albertazzi, profesor de științe politice la Universitatea Surrey din Marea Britanie.
„Ceea ce a făcut ea a fost să spună: «Uite, haideți să fim mainstream și responsabili pe scena internațională, pentru că am nevoie de acești oameni»”, a precizat profesorul.
Un lider UE de rang înalt, vorbind strict neoficial, a declarat că Meloni a rămas un „radical de dreapta”, dar a adoptat o atitudine proeuropeană deoarece Italia este puternic îndatorată și nu putea antagoniza națiunile care asigură acoperirea financiară a Romei.
Oricare ar fi motivațiile ei, Meloni s-a dovedit a fi de neprețuit în cadrul recentelor summituri, ajutând la convingerea liderului naționalist ungar Viktor Orban, adesea recalcitrant, să accepte pachetul de finanțare pentru Ucraina și să sprijine pactul UE privind migrația.
Un alt oficial UE, care a refuzat să fie numit, a declarat că Executivul comunitar a comunicat în mare parte cu liderul maghiar prin intermediul lui Meloni, ceea ce i-a adus porecla „cea care îi șoptește lui Orban”.
Partidele de extremă-dreapta și naționaliste din Europa împărtășesc adesea platforme politice similare, dar sunt împărțite în două blocuri distincte în cadrul Parlamentului UE.
Meloni este șefa grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR), care include partidul polonez Lege și Justiție (PiS).
Salvini și Le Pen fac parte din blocul Identitate și Democrație (ID), în timp ce partidul Fidesz al lui Orban este deocamdată pe cont propriu.
Von der Leyen provine din Partidul Popular European (PPE), de centru-dreapta – cea mai mare grupare politică unică din UE.
Meloni a exclus în 2019 posibilitatea de a o susține pe von der Leyen, dar de data aceasta lucrurile stau altfel.
Oficiali ai partidului au declarat pentru Reuters că Roma ar putea susține realegerea acesteia în iunie, ca parte a unui acord care include un post de conducere pentru Italia în noua Comisie.
Deși Meloni este forța care conduce ECR, ar fi puțin probabil ca ea să aducă întregul grup pe aceeași voce, având în vedere rivalitățile intersectate și clivajele care traversează politica europeană.
Parlamentarii PiS, de exemplu, ar refuza aproape cu siguranță să o susțină pe von der Leyen, deoarece dușmanul lor intern, premierul polonez Donald Tusk, este o forță motrice în Partidul Popular European al lui von der Leyen.
„Von der Leyen și Donald Tusk sunt politicieni dintr-o epocă trecută care nu ar trebui să mai aibă nicio influență asupra politicii europene”, a declarat, pentru Reuters, Zdzisław Krasnodębski, deputat european al PiS.
Meloni a exclus, de asemenea, fuziunea grupului său ECR cu ID, care a renunțat recent la colaborarea cu cel mai radical partener al său, partidul Alternativa pentru Germania (AfD), ea sperând în schimb că blocul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni va obține un rezultat bun la urne, pentru a-i oferi premierului italian mai multă influență la Bruxelles.
