Sud-africanii votează miercuri în cadrul alegerilor parlamentare, într-un moment în care furia generalizată a populației față de întreruperile de energie electrică, lipsa locurilor de muncă și corupția endemică amenință să pună capăt dominației Congresului Național African, la 30 de ani după ce Nelson Mandela l-a adus la putere, scrie Reuters.
Sud-africanii au început să voteze miercuri în cele mai competitive alegeri de la sfârșitul apartheidului, sondajele de opinie sugerând că Congresul Național African (ANC), partidul care deține puterea, își va pierde majoritatea parlamentară după 30 de ani de guvernare.
Analizele anticipează că ponderea ANC ar putea scădea până la 40%, față de 57,5% în 2019, ceea ce ar forța partidul să intre într-o coaliție șubredă cu rivalii săi – și l-ar putea expune pe președintele Cyril Ramaphosa unei provocări la conducere.
Un sondaj publicat la începutul acestei săptămâni de Afrobarometru a sugerat însă că o treime dintre alegători sunt indeciși, ceea ce face ca acest scrutin să fie cel mai imprevizibil din istoria democratică a Africii de Sud.
ANC este în continuare pe cale să obțină cele mai mule voturi, ceea ce înseamnă că liderul său, Ramaphosa, va rămâne probabil președinte, cu excepția cazului în care se va confrunta cu o mișcare de protest din interiorul partidului, dacă performanța va fi mai slabă decât se așteaptă.
Alegătorii vor vota pentru adunările provinciale în fiecare dintre cele nouă provincii ale țării și pentru un nou parlament național, care va alege apoi următorul președinte.
Comisia electorală ar trebui să publice rezultatele parțiale la câteva ore după închiderea secțiilor de votare.
Apoi, comisia are la dispoziție șapte zile pentru a anunța rezultatele finale.
Printre partidele de opoziție care se luptă pentru putere se numără Alianța Democratică pro-business, care a obținut a doua cea mai mare cotă de voturi în 2019 și care a format o alianță cu mai multe partide mai mici pentru a încerca să își extindă numărul de voturi.
Fostul președinte Jacob Zuma susține un nou partid numit uMkhonto we Sizwe (MK), numit după fosta aripă armată a ANC.
Zuma, care a fost forțat să demisioneze din funcția de președinte în 2018 după o serie de scandaluri, are o influență durabilă, în special în provincia sa natală, KwaZulu-Natal.
Nicole Beardsworth, cercetătoare în domeniul politic la Universitatea din Witwatersrand, a declarat pentru Reuters că ANC va contrazice cele mai pesimiste previziuni – mai ales datorită introducerii, în această lună, a unor măsuri populare, cum ar fi o lege privind asigurarea națională de sănătate și propunerea de acordare a unui venit de bază garantat.
Dar Beardsworth a spus că ANC nu va obține probabil 50% și că va fi nevoit să încheie o coaliție.
Multe vor depinde de cât de bine sau de rău se vor descurca, a spus ea.
O marjă mică le-ar permite să facă o înțelegere cu un partid marginal, care va avea o pârghie limitată.
Pierderi mai mari ar putea însemna o coaliție cu Luptătorii Marxiști pentru Libertate Economică (EFF) – o perspectivă care, scrie Reuters, îi îngrijorează pe liderii de afaceri și pe cei din minoritatea albă privilegiată.
EFF, partid fondat de Julius Malema, un fost lider înflăcărat al aripii de tineret a ANC, dorește să naționalizeze minele și băncile și să confiște terenuri de la fermierii albi pentru a aborda disparitățile rasiale și economice.
Condus inițial de Nelson Mandela, ANC a ajuns la putere în primele alegeri multirasiale din Africa de Sud, în 1994, și de atunci a câștigat majoritatea în alegerile naționale organizate la fiecare cinci ani, deși cota sa de vot a scăzut treptat.
Timp de trei decenii, ANC a profitat de o moștenire simbolică puternică – lupta pentru eliberarea majorității de culoare de sub conducerea albilor, al căror sistem de apartheid confiscase pământurile, limitase drepturile și ținuse majoritatea în sărăcie.
În primii săi ani la guvernare, ANC a început să inverseze aceste inechități – oferind electricitate, apă și locuințe decente pentru milioane de oameni.
Dar corupția și incompetența au erodat o parte din aceste câștiguri, scrie Reuters.
Iar efectele sunt vizibile în întreaga țară.
Centralele electrice pe cărbune nu mai fac față cererii, provocând pene de curent frecvente.
Deficitul este consecința unor defecțiuni constante, iar de vină sunt managementul incompetent al companiei energetice de stat Eskom și corupția galopantă care a acaparat statul, a scris BBC.
În afara unor autostrăzi naționale, străzile au mai multe gropi decât asfalt.
Școlile de stat prost întreținute împiedică o întreagă generație să aibă acces la o educație decentă, potrivit Bloomberg.
O treime dintre sud-africani sunt șomeri.
Disparitățile economice continuă să crească, criminalitatea violentă este o problemă majoră, iar în multe cazuri, în lipsa statului, oamenii încearcă să se descurce cum pot, inclusiv furând resurse din infrastructura țării – rețele electrice, căi ferate.
În ultimul deceniu, economia a înregistrat un regres, fapt evidențiat de o scădere drastică a nivelului de trai.
Potrivit Băncii Mondiale, produsul intern brut pe cap de locuitor a scăzut de la un vârf atins în 2011, lăsând sud-africanul mediu cu 23% mai sărac, scrie CNN.
Sud-africanii de culoare, care reprezintă 81% din populație, sunt cei mai afectați de această situație disperată.
Șomajul și sărăcia sunt în continuare concentrate în rândul majorității negrilor, în mare parte din cauza eșecului școlilor publice, în timp ce majoritatea sud-africanilor albi au locuri de muncă și au salarii considerabil mai mari.
„La trei decenii de la sfârșitul apartheidului, economia este definită de stagnare și excluziune, iar strategiile actuale nu realizează în practică incluziunea și emanciparea”, a concluzionat Universitatea Harvard într-un raport publicat în noiembrie, după doi ani de cercetare.
În centrul eșecului se află politica guvernamentală emblematică pentru promovarea incluziunii economice și a egalității rasiale post-apartheid – Broad-Based Black Economic Empowerment, cunoscută sub numele de BEE, scrie CNN.
Președintele Ramaphosa, care a descris anterior BEE ca fiind „o necesitate pentru creșterea (economică)”, a promis sâmbătă că ANC va lucra „mai bine” dacă va fi reales, punând accentul pe crearea mai multor locuri de muncă.
Alianța Democratică, partidul de opoziție, a declarat că va înlocui BEE cu o „politică de justiție economică” care „va ajuta majoritatea săracă de culoare, mai degrabă decât o mică elită conectată”.
Corupția s-a răspândit în Adrica de Sud, deși un stat de drept puternic – una dintre moștenirile cele mai durabile ale ANC – a permis proceduri judiciare împotriva unor persoane puternice, precum fostul președinte Jacob Zuma, în timp ce președintele parlamentului Nosiviwe Mapisa-Nqakula a demisionat luna trecută.
Amândoi au negat că ar fi comis vreo infracțiune.
Într-o discuție cu revista germană Der Spiegel anul trecut, Siviwe Gwarube, o politiciană a Alianței Democratice, cel mai mare partid de opoziție, a subliniat că în fruntea tuturor problemelor se află guvernanța.
„Guvernanța s-a prăbușit în Africa de Sud”, a spus politiciana.
„Este vorba de lăcomie și corupție”, a adăugat ea.
Vorbind tot cu Der Spiegel, Horst Kleinschmidt, un sud-african, cu strămoși germani și namibieni, care în tinerețe a luptat împotriva apartheidului, înainte de a deține o funcție în guvern, a explicat destul de clar situația.
Încă din timpul mandatului lui Mandela, înalții funcționari ai ANC au început să se îmbogățească fără rețineri, în conformitate cu motto-ul: „Acum e vremea noastră să mâncăm”.
„Nu aveau niciun fel de scrupule.
O vedeau ca pe o recompensă pentru lupta pentru libertate”, a spus Kleinschmidt.
Revista germană scrie că, sub conducerea președintelui Jacob Zuma, din 2009 până în 2018, noua elită a puterii a fost deosebit de nerușinată.
A fost o perioadă în care a început să facă vâlvă expresia „stat capturat”, care se referă la corupția sistematică prin care grupuri de interese preiau controlul asupra funcțiilor statului în interes personal.
Unii observatori sunt de părere că o eventuală pedeapsă primită la vot ar putea fi un catalizator pentru ca ANC să se reformeze.
Din toată povestea aceasta „ar putea ieși un partid diferit”, a declarat pentru Reuters analistul independent Ralph Mathekga.
Alte analize, de anul trecut, erau ceva mai pesimiste.
În cele din urmă, corupția, incompetența guvernului și lipsa măsurilor de reformă riscă să transforme cea mai industrializată națiune africană într-un stat eșuat, a concluzionat Bloomberg.
O opinie aparent împărtășită și din interiorul țării.
„Într-adevăr, așa cum au spus mulți, riscăm să devenim un stat eșuat, deoarece trăim deja pe datorie”, a declarat în aprilie 2023 Daniel Mminele, președinte al Nedbank Group Ltd.
și fost viceguvernator al băncii centrale sud-africane.
