OPINIE.
Ghiceam în cafea.
Eram în anii 1980 și, pe lângă faptul că trăiam și munceam în condiții oribile, ne mai și plictiseam de moarte, așa că făceam ce cu gândul nu gândești.
I-am ghicit unei tipe că o să aibă un accident casnic.
Cine știa că o să-și rupă piciorul în bucătărie!? Ghicitul în cafea – ca și în orice altceva, inclusiv profețiile tip Nostradamus – se bazează pe psihologie și pe capcanele de limbaj.
În ceea ce privește limbajul, știm de la Pytia: depinde cum de ambiguu citești semnele de punctuație.
„Vei învinge, nu vei fi învins!” sau „Vei învinge nu, vei fi învins!” O pledoarie contemporană pentru ortografie remarcă în mod corect că „Mai bine să fi bătut decât să fii bătut!” Nu era cu „bătut”, dar poate mai citesc pe-aici și copii.
Cât despre psihologie, sunt două elemente-cheie.
Primul e interactivitatea, mai exact observarea atentă, deși discretă, a reacțiilor clientului.
I-am „ghicit” unei tinere, la un revelion, „În curând vei face o călătorie”.
Spuneți și dvs.
: în afară de infirmi și bolnavii netransportabili – care n-au ce căuta la un revelion – cine n-o să facă în curând o călătorie!? Fie și măcar ca să se-ntoarcă de la revelion, că eram la o cabană în munți! N-ai cum să greșești.
Numai că tânăra a oftat, și-atunci, înțelegând că e mai mult decât atât, am supralicitat: „O călătorie lungă și foarte importantă!” Stupoarea cu care m-a privit în acel moment mi-a dat curajul să risc: „Pleci din țară!” Mai avea puțin și leșina.
În câteva săptămâni urma să emigreze în sfârșit, împreună cu soțul ei, după mai mulți ani de tentative eșuate.
V-am spus că erau anii 1980.
Și, cum era prudent, știa extrem de puțină lume.
Vă dați seama că, după așa un „ghicit” în cafea ți se duce buhul.
La serviciu bântuiam, chemat, dintr-un birou în altul și, vorba bancului cu tipul înșelat de nevastă – vi-l spun altădată – cred că începuse să-mi facă rău atâta cafea.
Cât despre biata femeie cu piciorul, când am zis „un accident casnic” mă gândisem că e imposibil ca o gospodină, într-un termen de câteva zile, să nu se-nțepe o dată cu acul de cusut, să se zgârie sau chiar taie cu un cuțit ori să se frigă la aragaz – deși gaze nu prea erau pe vremea aia, v-am zis oare că erau anii 1980? Alunecatul, urmat de fractură, fusese o pură coincidență.
Sau mai știi.
.
.
? Ce legătură au toate astea cu știința? O legătură cât se poate de strânsă.
În primul rând, psihologia e o știință.
Nu una exactă, dar extrem de importantă – și nu doar ca să poți să-ți mesmerizezi amatorii de ghicit în cafea, cărți, bobi, fum etc.
Tot o știință, ba încă una exactă, e și statistica.
Putem discuta despre relevanța mediilor („Eu am două găini, tu niciuna, deci în medie avem fiecare câte o găină”), dar colectarea și însumarea informațiilor sunt în afară de discuții și interpretări, căci matematica – așa cum spunea bunul meu tată – e o știință deasupra claselor sociale, iar statistica e un capitol al matematicii.
Or, statistica ne spune că numai accidentele din baie, fie ele profețite sau nu, fac anual 20.
000 de morți.
O perspectivă cinică ar susține că e puțin, raportat la opt miliarde de pământeni, dar noi nu suntem cinici, iar 20.
000 e o cifră înspăimântătoare când te gândești că oamenii aceia nici n-au apucat să iasă din casă.
Dar câte accidente se petrec în total în casele oamenilor? 35,9.
Milioane.
Care se lasă cu 200.
955 de decese.
Un fleac, ne-au ciuruit.
Home, sweet home? Nu s-ar zice.
Care sunt cauzele accidentelor casnice cred că știți: alunecatul, împiedicatul, arsul, otrăvitul, tăiatul, înecatul (cu ceva, dar și în piscină sau chiar în cadă), electrocutatul, mușcatul sau zgâriatul de către animale.
Dacă ai apucat să scapi cu bine din casă și să ajungi la serviciu, e bine să știi că în fiecare an se produc în lume 377.
000.
000 (trei sute șaptezeci și șapte de milioane) de accidente de muncă, în care mor aproape 3 milioane de oameni.
Păi, să te mai duci la serviciu!? Sigur, sunt riscuri mici dacă lucrezi într-un birou.
Cele mai periculoase joburi sunt exploatările forestiere, pescuitul (nu, nu cu undița, ar fi culmea, ci cu vapoarele), piloții de avioane, dar și inginerii de zbor, cei care lucrează pe acoperișuri, oțelarii, gunoierii și minerii.
Dar drumul de acasă-serviciu-acasă și în general traficul? Surprinzător, sunt mai puține victime decât la serviciu: în jur de 1,35 milioane, la care se adaugă vreo 50 de milioane de răniți.
România este pe primul loc în Europa la numărul de accidente rutiere.
Potrivit INS, pe drumurile noastre au loc zilnic peste 70 de accidente.
Și să nu credeți că din cauza condițiilor meteo: mai mult de 70% dintre ele se întâmplă în timpul zilei, iar 87% au loc pe carosabil uscat.
Statistic, e mult mai puțin periculos să circuli pe apă (2.
646 morți pe an), cu trenul (o mie de victime, numărându-i și pe cei loviți de tren) și avionul (43 de accidente în 2022 din 27,7 milioane de zboruri civile, cu 358 de decese).
Doar că, în mașină, dacă ți se pare că șoferul conduce riscant, îi poți cere să tragă pe dreapta și să cobori.
În avion e mai complicat.
.
.
Așadar, în total, 3,2 milioane de morți acasă și la muncă și tot 3,2 milioane cu toate mijloacele de transport.
Aveți grijă!
