Procurorul Curții Penale Internaționale (CPI) a cerut luni mandate de arestare pe numele premierului israelian Benjamin Netanyahu și al ministrului Apării, Yoav Gallant, precum și pe numele a trei lideri ai Hamas pentru presupuse crime de război și crime împotriva umanității.
Agenția Reuters detaliază ce se va întâmpla în continuare și care ar putea fi impactul demersului procurorului CPI asupra relațiilor diplomatice și asupra altor procese judiciare axate pe conflictul din Fâșia Gaza.
Cererea procurorului Karim Khan ajunge la o cameră preliminară.
Camera va fi compusă din trei magistrați: judecătoarea-președinte Iulia Motoc din România, judecătoarea mexicană Maria del Socorro Flores Liera și judecătoarea Reine Alapini-Gansou din Benin.
Nu există un termen limită pentru ca judecătorii să decidă dacă vor emite mandatele de arestare.
În cazurile anterioare, judecătorilor au luat o decizie într-o lună sau într-o perioadă care a durat câteva luni.
În cazul în care judecătorii sunt de acord că există „motive rezonabile” pentru a crede că au fost comise crime de război sau crime împotriva umanității, vor emite un mandat de arestare.
Mandatul trebuie să menționeze numele persoanei, crimele specifice pentru care se solicită arestarea și o defalcare a faptelor care ar constitui aceste crime.
Judecătorii pot modifica cererile privind emiterea mandatuluide arestare și pot încuviința doar anumite părți din ceea ce solicită procurorul.
Acuzațiile pot fi, de asemenea, modificate și actualizate ulterior.
Liderii israelieni și cei ai Hamas au respins acuzațiile de comitere a crimelor de război, iar reprezentanții ambelor părți au criticat decizia procurorului Khan.
Statutul fondator de la Roma al Curții, combinat cu jurisprudența din cazurile anterioare care au implicat mandate de arestare împotriva șefilor de stat aflați în funcție, obligă toate cele 124 de state membre ale CPI să aresteze și să predea orice persoană care face obiectul unui mandat de arestare al CPI dacă aceasta pune piciorul pe teritoriul lor.
Cu toate acestea, instanța nu dispune de mijloace pentru a pune în aplicare o arestare.
Sancțiunea pentru nearestarea unei persoane este retrimiterea dosarului la adunarea statelor membre ale CPI și, în cele din urmă, trimiterea lui la Consiliul de Securitate al ONU.
Regulile Curții permit Consiliului de Securitate al ONU să adopte o rezoluție care să suspende sau să amâne o anchetă sau o urmărire penală pentru un an, cu posibilitatea de a o reînnoi pe termen nelimitat.
În cazurile din trecut în care un stat și-a ignorat obligația de a aresta o persoană care face obiectul unui mandat de arestare emis de CPI, acesta a primit cel mult o „palmă” procedurală.
Premierul israelian Benjamin Netanyahu și liderul Hamas din Gaza, Yahya Sinwar, pot călători în continuare.
Nici solicitarea unui mandat, nici emiterea unui mandat de arestare de la CPI nu îngrădesc libertatea de a călători a unei persoane.
Cu toate acestea, odată ce a fost emis un mandat de arestare, aceștia riscă să fie arestați dacă călătoresc într-un stat semnatar al Statutului de la Roma, ceea ce le poate influența luarea deciziilor privind deplasările în străinătate.
Nu există nicio restricție care să-i împiedice liderii politici, parlamentarii sau diplomații să se întâlnească cu persoane pe numele cărora există un mandat de arestare al CPI.
Din punct de vedere politic, însă, optica acestei situații poate fi una proastă.
Această cerere de emitere a mandatelor de arestare nu poate influența în mod direct alte spețe, ci doar indirect.
Spre exemplu, cererea CPI este o chestiune separată de procesele în care se cere un embargo privind livrarea de armament către Israel sau de încercările Africii de Sud la Curtea de la Haga de a cere oprirea ofensivei israeliene asupra orașului Rafah din Gaza.
Dacă însă judecătorii decid că există motive rezonabile pentru a crede că Netanyahu și ministrul israelian al Apărării, Yoav Gallant, comit crime de război și crime împotriva umanității în Gaza, acest lucru ar putea consolida provocările juridice care cer un embargo asupra livrărilor de armament, deoarece numeroase țări au prevederi care interzic vânzarea de arme către state care le-ar putea folosi în moduri care încalcă dreptul umanitar internațional.
Citiți și:
