Corneliu Coposu, om politic, discipol şi colaborator al lui Iuliu Maniu şi personalitate de prim rang a vieţii politice post-decembriste, s-a născut la 20 mai 1914, în comuna Bobota, judeţul Sălaj, fiind fiul protopopului greco-catolic Valentin Coposu.
Corneliu Coposu a studiat la școala din sat, apoi la Blaj.
El a decis să rupă tradiția preoțească din familia sa și a optat pentru Facultatea de Drept a Universității Regele Ferdinand I din Cluj.
A practicat cu pasiune sportul în perioada studenției și a devenit campion la haltere.
A activat și în plan politic și s-a afirmat drept unul dintre liderii studențimii clujene.
În perioada în care se pregătea pentru doctorat, susținut în 1937, a început să publice regulat și în ziarul România Nouă, înființat de liderul țărănist Zaharia Boilă, rudă a lui Iuliu Maniu.
După cedarea Transilvaniei de Nord, Corneliu Coposu s-a refugiat la București.
Deja, el era cunoscut în mediul politic bucureștean, pentru curajul cu care i s-a opus Regelui Carol al II-lea.
Opoziția sa față de Rege i-a adus o condamnare de trei luni și o zi de închisoare.
El și-a petrecut această perioadă în condiții deosebite: își comanda mâncarea de la restaurant, era servit de un chelner, iar ușa celulei nu era niciodată închisă.
În acea perioadă, Corneliu Coposu a cunoscut-o pe ilegalista comunistă Ana Pauker, și ea închisă acolo.
Din 1937, Corneliu Coposu a devenit secretar politic al lui Iuliu Maniu, căruia i-a servit și drept gardă de corp.
Era considerat drept umbra lui Iuliu Maniu și a legat o prietenie trainică cu Ilie Lazăr.
După eliberarea Transilvaniei de Nord, Corneliu Coposu a devenit liderul PNȚ Sălaj și secretar general adjunct al PNȚ.
S-a implicat în organizarea opoziției anticomuniste la finalul Celui de-al Doilea Război Mondial și a organizat protestele studenților.
S-a căsătorit cu Arlette Coposu.
Corneliu Coposu a fost arestat în 1947, în urma înscenării de la Tămădău.
Apoi, a fost arestată și soția sa.
Corneliu Coposu a fost ținut în detenție fără să fie judecat, până în 1956, când a fost condamnat la închisoare pe viață.
Însă a fost eliberat în 1962 și trimis doi ani în domiciliu obligatoriu în Bărăgan.
La arestare, el cântărea 114 kilograme, iar la eliberare mai cântărea doar 51 de kilograme.
În lunga perioadă de izolare, uitase să mai vorbească.
După eliberare, a trăit o nouă dramă: soția sa s-a stins din viață.
Comuniștii i-au propus să colaboreze cu ei, în schimbul reabilitării, dar Corneliu Coposu a refuzat.
Citiți monitorulcj.
ro și pe Google NewsCITEȘTE ȘI:Copyright 2021 monitorulcj.
ro
