Legendele fac istoria mai interesantă și de multe ori conțin „sâmburi” de adevăr.
Lângă Brașov poate fi vizitată o biserică-cetate de unde puteți afla despre uriașul care și-a uscat pantalonii pe deal, despre o prințesă curajoasă și despre vremurile în care ciuma sau incendiile erau dezastre care apăreau frecvent.
Cum arată cetatea Sânpetru? Cum ajungi acolo?Sânpetru este o comună la câțiva km de Brașov, iar locul este cunoscut în zonă pentru trei lucruri: aerodromul, superbul deal Lempeș și Biserica Evanghelică Fortificată, ce a fost de curând restaurată.
Una dintre cele mai frumoase drumeții pe care o puteți face lângă Brașov este de la Hărman, de unde urcați pe dealul Cetății – Lempeș și coborâți apoi la Sânpetru, trei ore mai târziu.
La câteva minute după ce ieșiți din pădure ajungeți la Biserica Fortificată, al cărei turn se vede de la depărtare.
Foto Vlad BarzăSunt multe legende ale locului, iar cea mai faimoasă legendă este cea a „Acului Salvator” și își are originile într-un fapt ce s-ar fi petrecut în timpul unui atac al turcilor.
Se spune că un pașă cu armata sa au pustiit localitatea, iar sașii au fost forțați să se retragă în cetate unde, după atacurile repetate, apărătorii ar fi rămas fără muniție.
Otomanii și-au dat seama de asta și au început să escaladeze zidurile, timp în care pașa s-a așezat pe un bolovan în fața cetății.
Legenda spune că o femeie tânără din cetate și-ar fi smuls acul care îi ținea marama pe cap și a încărcat flinta cu acel ac, trăgând înspre pașă.
Se spune că l-a omorât pe conducător, iar armata rămasă fără șef suprem a renunțat la atac și cetatea a scăpat datorită curajului fetei.
Legenda acului salvator poate fi atribuită oricăreia dintre atacurile turcești din anii 1421, 1437, 1479, 1501 sau 1526.
Legenda este relatată și într-o monografie a comunei, apărută în 2002, la Stuttgart, dar o puteți auzi și de la ghidul care vă arată diversele încăperi și curtea.
O altă legendă spune că un uriaș și-ar fi uscat pantalonii pe dealul de la Sânpetru, lăsând urme care se văd și în ziua de azi dinspre zona cunoscută sub numele de Șapte Sate.
Sașii transilvăneni au și alte legende cu uriași, cea mai cunoscută fiind cea a globului de aur din Turnul cu Ceas de la Sighișoara.
Se spune că atunci când acest superb turn a fost gata, meșterii și locuitorii orașului erau foarte mândri, dar și-au dat seama că ceva lipsește și că turnul nu a ieșit cum era planul.
Povestea spune că sighișorenii și-au amintit că un uriaș din tărâmuri îndepărtate făurea globuri de aur, așa că au comandat un glob de aur de la acest gigant care a venit să-l pună cu mâinile lui în vârful turnului.
Când l-a pus a rostit cuvintele: „Cine este mai mare decât mine poate să ia globul și al lui să fie!”.
Legenda este relatată în cartea „Transilvania – Tărâmul legendelor”, scrisă de Mihaela Kloos-Ilea.
Cartierul Rulmentul din Brașov este la 4 kilometri de Biserica Fortificată Sânpetru, iar Piața Sfatului, la 12 kilometri.
Pentru cei care nu au mașină există și o linie de autobuz (numărul 420), biletul costă 4 lei, iar acolo puteți vedea orarul de circulație.
Stația de autobuz RATBv este lângă cetate.
Pentru a vizita biserica trebuie să sunați la un număr de telefon mobil afișat pe poarta de intrare a cetății și ghidul sosește în câteva minute.
O istorioară de acum aproape trei secole vorbește despre ciumă, care ar fi fost adusă de un negustor grec din Muntenia, un negustor care ar fi murit la Timișu de Sus.
Este cea mai plauzibilă dintre legendele descrise aici și datează din anul 1756.
La 1658 turcii au ars Hărmanul și Prejmerul, apoi au dat foc comunei Sânpetru și apoi au incendiat poarta cetății.
Sașii nu au reușit la început să stingă focul și totul părea pierdut, însă le-a venit ideea de a săpa un șanț în spatele porții, iar cu pământul scos de acolo au izbutit să stingă focul și să salveze poarta și cetatea.
O altă legendă vorbește despre așezarea locuitorilor Țării Bârsei și despre modul cum și-ar fi împărțit teritoriul acum un mileniu.
Sașii, maghiarii și românii ar fi hotărât să o rupă toți la fugă deodată, pentru a-și alege teritoriul unde să locuiască apoi.
Se spune că sasul s-ar fi oprit la mijlocul câmpiei, pentru că era încălțat cu cizme grele ce-l împiedicau să fugă, iar ungurul ar fi ajuns mai departe, până la piciorul muntelui, fiind încălțat în bocanci, Legenda spune că românul ar fi reușit să alerge cel mai mult, până pe coasta muntelui, deoarece avea drept încălțări o pereche de opinci ușoare.
Sânpetru datează din secolul XIII și este una dintre cele mai vechi localități săsești din Țara Bârsei.
Biserica săsească fortificată diferă față de altele din regiune prin spațiul mare lăsat între cele două rânduri de ziduri, spațiu folosit pe vremuri pentru adăpostirea vitelor.
Turnul are unele elemente comune cu cel de la Biserica Neagră și cu cel de la cetatea Felldioarei, dar, precum la Prejmer și Hărman, există și aici cămări pentru alimente, chiar dacă mai puține.
Erau gândite să fie folosite pentru a păstra alimentele și bunurile de preț pe timpul unei invazii.
Poate fi vizitată și o capelă în care se pot vedea picturi gotice de secol XIV, în stare foarte bună.
Se estimează că picturile au fost realizate între 1390 și 1400.
Sânpetru este Petersberg în germană și Barcaszentpeter în maghiară.
Se pare că întâi a existat o bazilică din lemn, consacrată sfântului Petru și construită de cavalerii teutoni și continuată de călugării cistercieni.
Între 1450 și 1500 s-au făcut lucrări serioase la cetatea Petersberg: s-au ridicat ziduri noi, turnuri de apărare și s-au întărit zidurile vechii mănăstiri.
La 1610 s-a construit și o școală lângă biserică, iar la 1611 a fost singura dată când cetatea a fost cucerită.
Turnul-clopotniță al vechii biserici s-a prăbușit la 1712 și a fost reconstruit abia 65 de ani mai târziu, fiindcă a fost o perioadă grea, cu un nivel de trai scăzut (din cauza bolilor și incendiilor).
Biserica ce poate fi văzută în prezent a fost construită între 1795 și 1797.
.
Probabil că primii sași au venit undeva pe la 1160-1180, dar nu trebuie să ne imaginăm că a fost o „năvălire” și că au venit cu miile.
Numărul lor nu a fost foarte mare.
Teutonii au venit din est, după ce luptaseră în cruciadele pornite de papalitate împotriva musulmanilor.
Teutonii au stat doar 14 ani în Transilvania, timp în care au ridicat mai multe cetăți, dar maghiarii i-au alungat prin forță armată în 1225, după o serie de certuri și după ce teutonii au acumulat prea multă putere în regiune și nu mai recunoșteau suveranitatea regelui ungar.
Cavalerii au ridicat la Feldioara o cetate din piatră, cu ziduri întărite și un turn pe trei nivele, iar intrarea în cetate se făcea pe un pod mobil, pe deasupra unui imens șanț de apărare.
Teutonii erau renumiți pentru seriozitate și sobrietate și aveau ca însemn heraldic crucea neagră pe fond alb.
Sfânta Maria era patroana spirituală a ordinului cruciat.
Teutonii sunt importanți și fiindcă au atras în Transilvania agricultori și meșteșugari germani care să le asigure produsele alimentare și cele necesare traiului.
Invazia mongolă de la 1241-1242 a dus la devastări pe scară largă și a schimbat „mersul” istoriei și în această parte de lume.
