Una dintre primele definiții referitoare la familie o știu din școala generală, în urmă cu aproape 25 de ani, când programa era încă ancorată în educația de tip comunist.
„Familia e celula de bază a societății”, scria în manualul de educație civică, din care aflam la vremea respectivă, între altele, cum să-ți saluți respectuos vecinii sau cum să traversezi strada regulamentar.
Înainte de 1989, conceptul de familie era construit în jurul presiunii impuse de stat, pe mai multe paliere.
Această intervenție a dat naștere și definiției normative de mai sus, care servea intereselor statului de la acea vreme.
La 35 de ani de la căderea comunismului, familia de azi nu prea mai suportă definiții, tocmai pentru că e într-o continuă schimbare.
Majoritatea studiilor sociologice arată cum aceasta se dezvoltă mai mult pe verticală, decât pe orizontală.
Cu alte cuvinte, nu mai crește numărul verișorilor, unchilor sau mătușilor, iar structura e una simplă: bunici, părinți, copii, nepoți.
E o tranziție de la structura intragenerațională la una intergenerațională.
Asta înseamnă, pe termen lung, mai puțini membri ai familiei și, pe cale de consecință, mai puține rude.
O astfel de transformare are un impact major în tot ceea ce înseamnă societate modernă.
Citește continuarea pe Panorama.
ro.
