Un contract uriaș, de 6,5 miliarde de euro, cea mai mare cheltuială din istoria Armatei Române și egal cu cât cheltuia până acum câțiva ani întreaga Casă de Asigurări de Sănătate, necesită întrebări și informarea publicului.
HotNews.
ro s-a deplasat în SUA ca să vadă cum arată fabrica unde se produce avionul F-35.
În Fort Worth, Texas, în apropiere de Dalas, Lockheed Martin are una dintre cele mai mari și moderne fabrici din lume.
O uzină uriașă principală, numeroase alte hale, un aeroport atașat de fabrică și chiar și cu o autostradă proprie care se oprește în parcarea unde peste 17.
000 de oameni vin la muncă.
În uzina de la Fort Worth sunt produse marea majoritate a avioanelor F-35 din lume.
Nu mai puțin de 156 de avioane ies pe poarta fabricii în fiecare an.
O cifră extraordinară pentru un produs militar atât de complex.
Spre deosebire, celelalte două fabrici de F-35 din lume – din Italia și Japonia – au o capacitate de doar 15 pe an, adică atât cât scoate pe ușă fabrica din Texas într-o singură lună.
„Astăzi suntem cu producția de F-35 la capacitate maximă”, spune Greg Day, International Business Development Director la Lockheed Martin.
„Asamblăm 156 de aeronave pe an și le livrăm, în trei variante, către 18 clienți diferiți la nivel global.
13 avioane pe lună sunt livrate din această uzină, asta înseamnă cam trei avioane pe săptămână care ies de pe linia de producție”, spune Day.
Fabrica în sine este uriașă – doar linia principală de asamblare are o lungime de 1,6 km.
I se mai spune și „Fabrica de o milă”.
De la Piața Universității, la „troiță”, cum spun bucureștenii, și până în rondul de la Piața Romană sunt 1,4 kilometri, mai puțin decât linia de montaj de aici.
Suntem în epicentrul de unde avioanele pornesc de la zero și încep să fie asamblate, trecând prin 200 de posturi de producție, ca la final să iasă pe poarta fabricii și să treacă prin testele finale și de zbor.
În fabrică, în toate posturile de producție, lucrează atât oameni, cât și roboți specializați.
Lockheed Martin spune că a folosit numeroase soluții digitale pentru a eficientiza fluxul de producție și că utilizează inclusiv realitatea virtuală pentru angajații săi în procesul de asamblare al avioanelor.
De altfel, unele operațiuni în fabrică pot fi realizate doar cu acuratețea și constanța roboților.
E vorba de realizarea găurilor în fuzelaj și acoperirea lor cu materiale specifice anti-radar, de vopsirea exterioară a avionului cu un strat special care absoarbe radiația electro-magnetică.
Sunt procese pe care doar un robot le poate face cu precizia necesară ca să obțină o densitate anume și o grosime specifică a stratului exterior.
Tot procesul de asamblare durează undeva între 20 și 23 de luni.
Durata livrării primului avion pentru un client este însă mai mare pentru că apar verificările, testele și celelalte etape.
România intenționează să semneze anul acesta un acord cu SUA pentru 32 de avioane F-35, iar livrările cel mai probabil vor veni după 2030.
Polonia a semnat un contract similar în 2020, iar abia acum, în fabrica din Texas, am putut vedea primul avion F-35 polonez care a prins formă.
„Când un client semnează un acord, dacă își doresc avioanele în timp rapid și există această capacitate și o putem distribui pe glob, vedem că avem nevoie de un an pentru a pune comanda de materii brute și apoi trei ani până la produsul final.
Deci e un interval de 48 de luni pentru construcția avionului”, spune Greg Day, reprezentantul Lockheed Martin.
În total, până acum, aproape 1.
000 de avioane F-35 au fost livrate în întreaga lume, iar numărul țărilor care operează sau care au comandat avioane F-35 a ajuns la 18.
Ultima țară care s-a alăturat programului a fost Cehia, iar alte două state europene sunt acum în proces de negociere pentru un acord: Grecia și România.
Reprezentantul Lockheed Martin spune că lucrează acum cu guvernul SUA pentru a răspunde solicitărilor României, evită însă să spună dacă viitoarele avioane românești vor fi produse în Texas.
„Ce pot să vă spun este că majoritatea clienților își primesc avioanele din această uzină, iar mai apoi merg spre antrenamentul inițial al piloților”, spune Day.
„F-35 este cel mai modern și cel mai performant avion de luptă pe care o țară precum România îl poate cumpăra”, spune pentru HotNews.
ro Marius Doroftei, expert în aviație și redactor-șef la publicația specializată Aviația Magazin.
Avionul F-35 este considerat de generația a cincea – adică cea mai recentă dintre generațiile de avioane de luptă.
Spre exemplu, avioanele de tipul F-16 sau F-18 sunt considerate de generația a patra, sau 4+ având în vedere că, deși ele sunt de concepție din anii 70-80, ele au fost în permanență modernizate.
„Un avion F-35 este un avion care vine din generația a cincea.
În sensul în care avem cu totul altceva decât ce a fost până acum.
Că era F-15, F-16, Su-35 și așa mai departe”, spune pentru HotNews.
ro comandorul în rezervă Valentin Mateiu, actualmente analist militar și specialist pe zona de intelligence.
F-35 este un avion care cu tehnologia „stealth”, care îi oferă invizibilitate, sau – mai corect spus – o detectabilitate redusă față de radarele inamicului.
Din construcție – formele angulare ale fuselajului și materialele folosite – și din vopsirea cu un material special care absoarbe radiația electromagnetică – F35 poate opera adesea fără să fie „văzut” de inamic.
„Dincolo de faptul că este invizibil, el aduce sisteme de avionică, senzori și sisteme de armament noi.
În fond el apare ca un avion care vede și nu este văzut.
Asta este noutatea pe câmpul de luptă”, explică Mateiu pentru HotNews.
ro.
F-35 vine și cu o suită complexă de senzori, radare, camere și detectori – toate care fuzionează și oferă informații pilotului – și tuturor celor cu care este în rețea avionul – o imagine completă a câmpului de luptă, fie că vorbim de aer, sol sau suprafața apei.
Iar toate informațiile îi sunt prezentate pilotului direct în fața ochilor, pe ochelarii de la cască, un alt obiect super-tehnologizat.
Casca în sine costă aproape jumătate de milion de dolari, este turnată special după forma capului pilotului, pentru a sta fixă pe capul acestuia în timpul manevrelor de zbor cu suprasarcină.
În fața sa, în cabină, pilotul are două ecrane touchscreen uriașe pe care le poate configura să afișeze ce dorește, iar în tot cockpit sunt doar circa 30 de butoane.
„Doar” pentru că în avioanele de generație mai veche puteau exista și peste 300 de butoane.
Avionul este unul multirol, adică a fost gândit pentru o gamă largă de misiuni.
„Este o platformă de generația cinci care a fost dezvoltată pentru a fi exportată.
Proiectul acesta s-a dorit a fi „noul F-16”, noul avion multirol al blocului NATO, al blocului occidental”, explică Doroftei de la Aviația Magazin.
„Pe lângă misiunile obișnuite – multi-mission, superioritate aeriană, misiuni de lovire la sol, avionul are capacitatea asta de a achiziționa informații.
Formula aceasta „Vede și nu este văzut” este deosebită.
Este un salt tehnologic deosebit din orice punct de vedere”, spune și comandorul (r) Valentin Mateiu.
România a decis că va achiziționa avioane F-35.
Hotărârea a fost luată în CSAT, iar Parlamentul a aprobat programul.
Contractul va fi semnat direct cu Guvernul SUA, foarte probabil chiar în acest an, iar livrările avioanelor ar putea începe după anul 2030.
Într-o primă etapă, România va achiziționa 32 de aparate F-35, suficiente pentru două escadrile.
Ele vor înlocui treptat, pe măsura în care vor fi operaționalizate, avioanele F-16 second-hand pe care România le-a cumpărat în ultimul deceniu.
Într-o a doua etapă, România va mai cumpăra alte 16 avioane F-35, scopul final fiind acela de a constitui 3 escadrile complete de avioane de luptă, exact trei escadrile pe care acum încă nici nu le avem completate cu avioane F-16.
Abia de anul acesta, practic, a început constituirea unei a doua escadrile F-16 la Câmpia Turzii, după cea de la baza aeriană Borcea.
Programul de achiziție pentru prima etapă, pentru primele 32 de avioane F-35, a fost aprobat de Parlament pentru suma de 6,5 miliarde de dolari, o sumă record pentru un program de achiziții al Armatei.
În acest cost intră, pe lângă cele 32 de aparate propriu-zise, și un pachet de sprijin logistic, antrenarea piloților, motoare de rezervă, piese de schimb, dar și muniție și armament.
„Întrebarea pe care oricine și-o poate pune la un moment dat: De ce să luăm F-35 când avem F-16? De ce să-l luăm, care este rostul?”, întreabă Marius Doroftei.
Prețul este, într-adevăr, imens.
6,5 miliarde de euro, reprezentând numai costul inițial al achizițieiÎnseamnă întreaga sumă cheltuită de Casa de Asigurări de Sănătate pe toată țara, până acum câțiva ani, când s-a mărit.
Iar acești 6,5 miliarde sunt fără cheltuielile de operare, foarte mari și ele la un aparat de o asemenea complexitate.
De ce crede specialistul că le luăm?„F-35 vine cu o serie de capabilități mult superioare față de F-16, va reprezenta un salt și mai mare decât a fost trecerea de la MiG-21 la F-16.
Pentru că dacă noi acum suntem obișnuiți cu tehnologia occidentală și cu modul de întrebuințare în luptă al unei platforme occidentale, F-35 îți aduce niște capabilități atât de avansate, încât obligă la transformarea modului în care Forțele Aeriene Române vor lupta la un moment dat”, explică Marius Doroftei.
Pentru piloții români de F-16 care poate vor prinde și viitoarele F-35, trecerea pe noile avioane de generația a cincea nu ar trebui să fie una prea grea.
O spune chiar un fost pilot american din marina SUA.
Ted „Dutch” Dyckman a zburat aproape 20 de ani pe F-18 Hornet și Super Hornet, avioane din aceeași generație și oarecum similare cu F-16.
Acum, „Dutch” este pilot de test pentru avioanele F-35 la Lockheed Martin.
„Mutarea la F-35 a fost foarte ușoară.
A fost o tranziție foarte ușoară.
Știindu-mi trecutul de luptă, și misiunile pe care trebuia să le îndeplinesc, acest avion mă ajută să le fac pe toate mai ușor”, spune „Dutch”.
Spre deosebire de avioanele tradiționale, unde pilotul mereu e preocupat în primul rând să zboare avionul, să-l țină mereu sub control, să-l echilibreze la nevoie și așa mai departe, producătorii susțin că pe F-35 componenta de zbor este mult controlată de avion în sine.
Misiunea este asistată de un creier digital care permite aeronavei să zboare și să se echilibreze singură.
Totul pentru ca pilotul să se poată concentra mai mult pe uriașa cantitate de informații pe care i-o aduce în față fuziunea senzorilor de pe avion.
„Avionul e foarte ușor de pilotat.
Îmi prezintă informații astfel încât să pot lucra mai mult ca tactician.
Același lucru îl făceam și înainte, dar aveam mult mai puțini senzori care să mă ajute”, spune „Dutch”.
„Atuurile sale: calitățile sale de zbor și abilitatea sa de a prelua sarcinile de zbor de la pilot.
Și apoi senzorii săi avansați și fuziunea tuturor informațiilor.
Toate acestea combinate cu tehnologia stealth.
Invizibilitatea îmi permite să operez în medii ostile, Iar apoi fuziunea datelor de la senzori îmi permite să văd care e imaginea câmpului de luptă, să pot lua decizii”, mai spune pilotul de F-35.
Acest nou „mod” de a zbura un avion de luptă va fi, într-un fel, și o schimbare în modul în care vor fi pregătiți piloții români.
„Avantajul lui F-35, noutatea mare pe care o aduce pe câmpul de luptă este dat de acest „situational awarness”.
Practic, cu F-35, pilotul – și alături de pilot tot ceea ce ține de lanț de comandă, parteneri de la sol, coechipieri – au o înțelegere a câmpului de luptă la un nivel fără precedent.
Cumva aici o să fie „lupta”, de a-i antrena pe piloții aceștia să fie mai puțin piloți și mai mult factori de decizie”, explică Marius Doroftei.
Un element aparte a avioanelor F-35 este că sunt printre puținele din lume care nu au o variantă cu dublă comandă, adică două posturi în cabină pentru pilot și instructor.
Piloții care se pregătesc pentru F-35 învață lucrurile de bază ale zborului pe alte avioane de antrenament.
Apoi intră într-un simulator de F-35, fac 20 de sesiuni speciale, iar la final sunt pregătiți să iasă singuri la manșă.
În SUA procesul de formare al piloților de F-35 durează cam 10 luni.
„Ajungem în Secolul 21 în care se îmbină AI-ul, se îmbină tehnologia cu lucrul practic.
Nu mai ai nevoie de dublă-comandă, nu ai nevoie să fie instructorul în spatele tău și să-ți spună ce să faci și să verifice că tu faci acele lucruri.
Simulatorul îți prezintă niște lucruri ca și cum ai fi în avion, te simți ca și cum ai fi în avion, iar în momentul când ai absolvit acel curs de simulator, tu ești 100% pregătit să urci singur în avion, fără să fie nimeni cu tine”, explică Doroftei.
De altfel, toate zborurile unui F-35 sunt înregistrate cu detalii care permit instructorilor de la sol să vadă mai bine decât ar fi fost în avion alături de pilot.
Dar F-35 va însemna pentru România o schimbare pe mai multe planuri, nu doar în pregătirea piloților.
„E un salt tehnologic care va influența nu numai Armata.
În sensul în care avem acces la o tehnologie deosebită.
Vom fi obligați să pregătim oameni la acel nivel, vom fi obligați să avem firme care să coopereze la mentenanță, la dezvoltare.
Vine ca un element care ne trage în viitor”, explică comandorul (r) Valentin Mateiu.
Trecerea la F-35 mai marchează o premieră pentru România, crede redactorul-șef de la Aviația Magazin.
„Este probabil pentru prima dată în istoria României când România este la zi cu un echipament militar.
Dacă vorbim de aviație militară, întotdeauna România a fost într-un decalaj.
Tot timpul am avut niște avioane mai vechiuțe, mai folosite, Niciodată nu am avut ceva „state of the art”.
Acum cu F-35 România ajunge la zi din punct de vedere al dotării.
Asta este important pentru că nu va mai exista decalajul față de cei mari, față de partenerii NATO”, spune Doroftei.
Programul F-35, pornit încă de la începutul anilor 2000, a fost criticat pentru că a întârziat foarte mult să ajungă la un grad de operaționalizare și că toate costurile au depășit cu mult ceea ce a fost previzionat inițial.
A fost unul dintre cele mai scumpe programe de dezvoltare militare derulate de Statele Unite.
Unele estimări vorbesc de un cost de peste 400 de miliarde de dolari pentru dezvoltarea și achiziția avioanelor doar de către SUA.
GAO – Government Accountability Office (un organism asemănător Curții de Conturi), a realizat recent un raport de audit al întreg programului F-35 pentru forțele americane și a găsit, pe lângă întârzieri și termene ratate, și o serie de depășiri uriașe de costuri.
Astfel, conform raportului, costurile cu susținerea flotei americane de trei variante F-35 – estimate in 2018 la 1,1 trilioane de dolari – au crescut cu 44% la 1,58 triloane de dolari.
Costurile se referă la toată durata de viață a avioanelor, de la dezvoltare, la operare, mentenanță și reparații.
O parte din această creștere vine și din faptul că Pentagonul a schimbat perioada estimată în care crede că va folosi avioanele, termenul limită crescând cu 11 ani până tocmai în 2088.
O critică mai aplicată militar a GAO este că avioanele F-35, în oricare din cele trei variante – A (generală), B (cu decolare și aterizare verticală) și C (varianta de portavion), au încă o rată de disponibilitate sub țintă.
Mai exact, pentru modelul cel mai răspândit F35A, rata de disponibilitate în 2023 era de 52%, mult sub pragul țintit de 80%.
Adică dintr-o sută de avioane aflate într-o flotă, doar 52 erau gata de misiune în oricare moment.
Lockheed Martin, însă, susține că programul e într-o îmbunătățire continuă și că a avansat atât de mult încât costurile au început să scadă.
Producția a ajuns la un nivel maxim, iar dacă în urmă cu trei-patru ani costul estimat pentru o aeronavă F-35 era de peste 100 de milioane de dolari, acum costurile estimate neoficial sunt mai aproape de 80 de milioane de dolari pe aparat.
Lockheed Martin spune și că pe partea de mentenanță, operare și fiabilitate lucrurile s-au îmbunătățit substanțial.
Unele costuri au scăzut – spre exemplu costul pe ora de zbor a scăzut cu 50% față de 2015.
„Iar 90% din componente se comportă mai bine decât ne-am așteptat”, a spus Greg Day, într-o discuție avută în Texas cu jurnaliști din România, la care a participat și HotNews.
ro.
Spre exemplu, în informațiile la care a avut acces și HotNews.
ro, apare că numărul de ore dedicate mentenanței pentru fiecare oră de zbor a unui avion F-35 a ajuns acum să fie de 4,7, față de 9 ore de muncă cât era cerința inițială din timpul dezvoltării aeronavelor.
Similar, și perioada medie între defecțiunile unor componente a crescut la 10,4 ore de zbor, față de 6 ore de zbor cum era trecut în cerința inițială.
Un alt aspect pe care Lockheed Martin a ținut să-l precizeze este că din ce în ce mai multe state europene au comandat și au început să opereze avioane F-35.
De altfel, previziunile arată că la nivelul anului 2035 în Europa vor fi peste 600 de avioane F-35, iar din acestea sub 10% vor fi avioane americane dislocate la noi pe continent.
„Programul s-a maturizat.
Aproape toate statele europene au achiziționat F-35.
Până și sceptica Germanie a luat F-35 când a eliminat avioanele Tornado.
Marea Britanie, Italia, Belgia, Olanda, Polonia, Finlanda, toate statele europene au luat trecut la acest avion pentru că asigură o superioritate incontestabilă față de platformele al potențialului adversar al NATO”, consideră comandorul (r) Valentin Mateiu.
„Este foarte important că Europa se echipează cu F-35 și că România prinde trenul ăsta.
Cumva se uniformizează dotarea”, spune și Doroftei care consideră că din punct de vedere al utilizării în luptă „va fi extraordinar de pozitiv pentru România”.
„Ne va fi ușor să învățăm de la parteneri având atât de multe state în zonă cu același avion”, apreciază acesta.
Totuși, pentru România va cântări foarte mult și modul în care Forțele Aeriene Române vor cântări cum să folosească viitoarele avioane F-35.
„Dacă folosești F-35 doar pentru poliție aeriană, în mare parte din cazuri va fi o irosire de bani.
Este o platformă mult prea avansată pentru a o folosi doar pentru niște misiuni de bază, pe care le pot îndeplini avioanele pe care le ai acum în serviciu.
Dacă România își dorește să facă pasul spre ceea ce înseamnă o forță aeriană modernă, echipată și foarte bine pregătită, atunci nu există o aeronavă mai potrivită decât F-35 pentru a face pasul ăsta”, mai spune Marius Doroftei.
Vezi mai jos videoreportajul realizat de HotNews.
ro în SUA la fabrica de F-35 din Texas:F-35AEchipaj: 1Lungime: 15,37 mAnvergura aripilor: 10,65 mÎnălțime: 5,28 mSuprafață portantă: 42,7 mpMasa (gol): 13,29 tMasa (echipat): 22,4 tMasa maximă la decolare: 31 tMotor: 1× Pratt & Whitney F135-PW-100 afterburning turbofan, (191 kN max)Viteza maximă: Mach 1,6 (1.
200 mph, 2.
000 km/h) / Mach 1,06 la nivelul măriiRaza de luptă: 1.
200 – 1.
400 kmLimită G (suprasarcină): 9GPlafon operațional: 50.
000 ft (15.
000 m)Rata de urcare: ~40.
000 ft/min (200 m/s)Armament:- Tun 1×25 mm GAU-22/A (180 proiectile)- Puncte de acroșaj: 4 interne în configurație stealth (poate căra simultan și două rachete aer-aer, și două bombe aer-sol) / 6 puncte externeRadar: AN/APG-81 AESA, sistem electro-optic și sistem de bruiajCITEȘTE ȘI:
