Ipoteza „marelui filtru”, propusă de economistul american Robert Hanson în 1988, oferea atunci un răspuns inedit și interesant deopotrivă pentru lipsa oricăror dovezi care să ateste existența măcar a unei singure civilizații extraterestre.
Și ce spunea Hanson?Ei bine, el descria nouă pași imperioși necesari în apariția și evoluția unei civilizații superioare din punct de vedere tehnologic.
De la apariția unui sistem solar care să îndeplinească toate condițiile necesare apariției vieții, și până la explozia colonizării galaxiei.
Iar logic ar fi, dacă măcar una dintre aceste ipotetice civilizații a atins ultimul prag, echivalentul pasului trei din scala Kardașev (recte o civilizație capabilă să exploateze resursele unei întregi galaxii), ca aceasta să fi luat deja legătura cu noi sau, cel mult, să îi vedem urmele.
Cum nu avem nicio dovadă că o astfel de civilizație există, intervine ipoteza „marelui filtru” care spune, de pe o parte, că toate civilizațiile s-au oprit undeva înainte de acest ultim pas.
Pe de altă parte, implică faptul că și civilizația umană va ajunge la un inevitabil sfârșit înainte de a ajunge să exploateze resursele Căii Lactee.
Mai mult, din moment ce omenirea a ajuns la penultimul pas al dezvoltării, cel care permite exploatarea resurselor unui sistem solar (deși aici suntem într-o etapă incipientă), pasul 9 a fi cel pe care nimeni nu l-a putut trece.
Iar de aici se pot propune nenumărate ipoteze care să explice deznodământul.
Aici intervine un studiu recent, publicat în revista Acta Astronautica de către un Michael Garret, un astrofizician britanic de la departamentul de fizică și astronomie din cadrul Universității din Manchester.
Autorul studiului susține că durata de existență a unei civilizații superioare din punct de vedere tehnologic este mai mică de 200 de ani, posibil chiar mai mică de un secol.
Iar vinovată de această dispariție bruscă ar fi inteligența artificială (AI).
Mai exact, a super inteligenței artificiale (ASI), care se preconizează că va fi o realitate pe Terra până în anul 2040.
Michael Garret este de părere că integrarea inteligenței artificiale în sistemele militare poate avea consecințe dezastruoase.
Iar simulările recente de la Pentagon tind să îi dea dreptate, atâta vreme cât sistemele AI folosite în simulările de război au tins să ducă la escaladări nucleare ale conflictelor în cele mai multe dintre scenarii.
Este adevărat că guvernele lumii sunt reticente la o astfel de idee, însă asta nu înseamnă că nu pot apela la AI pentru a câștiga un avantaj strategic, susține astrofizicianul britanic, fapt dovedit de acțiunile Israelului în Fâșia Gaza, acolo unde armata israeliană a folosit un sistem denumit „Lavender” pentru a identifica posibile ținte ale unor atacuri aeriene.
Folosirea unor astfel de sisteme, din ce în ce mai performante, pentru a obține un avantaj militar, poate duce la un efect de domino care va culmina cu anihilarea deopotrivă a civilizației umane și a inteligenței artificiale, concluzionează autorul studiului.
Chiar dacă toate guvernele lumii vor adopta măsuri stricte în această privință, este extrem de dificil de contracarat o organizație teroristă, ca un singur exemplu, care ar avea acces la o astfel de tehnologie.
Omenirea se află într-un punct crucial în ceea ce înseamnă dezvoltarea sa tehnologică, adaugă Michael Garret.
Unul pe care, posibil, și alte civilizații să îl fi atins.
Însă dacă vom deveni victime ale propriilor creații, așa cum este posibil să fi făcut și alte specii avansate din Univers, sau dacă vom putea deveni o civilizație interstelară, asta ține numai de noi.
Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!Sursa foto: profimediaimages.
ro
