Nu a visat dintotdeauna să fie doctor, dar, pentru că i-au plăcut științele exacte și pentru că jumătate dintre colegii lui de clasă din liceu dădeau la Medicină, Vlad Predescu a ales acest drum.
La aproape 30 de ani de la terminarea facultății, e unul dintre cei mai buni medici ortopezi din țară și Chirurg de Excelență în Ortopedie.
În tot acest timp, a asistat la multe progrese în sistemul medical românesc.
E luni, ora 14.
00, iar dr.
Vlad Predescu e deja între a patra și a cincea operație a zilei.
Ia o pauză de prânz în grabă, desface o caserolă cu mâncare și se așază alături de alți colegi chirurgi.
Schimbă câteva cuvinte despre operații și, după câteva minute, se ridicăUrmează o nouă intervenție, dar până atunci mai vede doi pacienți din terapie intensivă, după care se schimbă în alt echipament steril și intră din nou în sala de operație.
Cine crede că doctorii foarte buni au o viață comodă se înșală.
În fiecare zi, de luni până vineri, dr.
Vlad Predescu, chirurg ortoped, este în spitalul Ponderas de la 8.
00 dimineața la 8.
00 seara Ca orice chirurg pasionat, ar opera toată ziua.
Dar nu poți să fii un chirurg bun fără să consulți oamenii și fără să le înțelegi suferința, așa că și-a împărțit programul: trei zile pe săptămână operează, iar în rest are consultații.
E un ritm pe care foarte puțini pot să îl susțină fără să facă rabat de la calitatea actului medical, iar dr.
Predescu nu numai că îl urmează cu sfințenie, dar l-a imprimat întregii echipe cu care lucrează, de la asistente din blocul operator, la colegele de la biroul de internări, care se ocupă de programările pacienților lui.
Două ore mai târziu, iese din sală.
Operația pe care a făcut-o, de protezare a șoldului unui pacient cu o coxartroză avansată, a fost realizată cu ajutorul robotului Mako și a decurs foarte bine, spune medicul.
Tehnica robotică permite mobilizarea foarte rapidă a pacientului, post-operator.
„În seara operației, pacientul va face deja primii pași, mâine se va deplasa singur prin salon, iar la trei săptămâni va putea conduce mașina și va putea renunța la cele două cârje, mergând cu o singură cârjă, cu condiția să fie motivat și să aibă un sistem muscular bun”, spune medicul.
Dr.
Vlad Predescu operează cu ajutorul robotului Mako de peste cinci aniAducerea chirurgiei robotice în România, un vis devenit realitateDe la finalul lui 2019, când a operat prima dată cu robotul Mako, și până acum, dr.
Vlad Predescu nici nu mai știe câte intervenții robotice a făcut.
Câteva sute.
Un fel de vis devenit realitate, pentru că, la începuturile carierei de medic, nu și-a imaginat că un astfel de progres ar putea deveni o realitate și în România.
„La începutul carierei nu am crezut că voi opera cu un robot.
Atunci când am călătorit în SUA mi s-a părut ceva științifico-fantastic (n.
r.
– să operezi robotic) și am zis «cred că noi nu vom fi niciodată în stare», dar acum sunt extraordinar de fericit că i-am prins din urmă”, spune dr.
Predescu.
Intervențiile de protezare – artroplastiile, cum sunt numite în termeni medicali – sunt unele de rutină, atât pentru protezarea șoldului, cât și a genunchiului, iar dr.
Predescu și echipa lui le fac atât cu ajutorul robotului Mako, cât și în varianta clasică.
Totuși, menționează chirurgul ortoped, operațiile clasice nu mai sunt de mult chiar clasice, pentru că introducerea robotului a permis medicilor să-și îmbunătățească tehnica de a opera chiar și atunci când o fac manual: „Odată ce am folosit robotul, am reușit și noi, medicii, să «furăm» câte ceva din trucurile robotului și să înțelegem mai bine anatomia tridimensională a pacientului.
Astfel, am reușit să aplicăm o serie de principii noi în chirurgia clasică.
Ne-am perfecționat folosind robotul – intervențiile pe care le făceam acum 10 ani și pe care, de fapt, le-aș numi clasice, acum nu mai sunt la fel, deși operăm tot manual și fără ajutorul robotului”.
Chiar dacă e un susținător al progresului în medicină și se bucură de experiența pe care o are cu robotul Mako, dr.
Predescu operează în continuare și „clasic”.
Alegerea tehnicii chirurgicale ține cont de mai mulți factori.
Uneori e una strict medicală, dar alteori ține de preferința pacientului.
În timp ce unii își doresc tehnologie de ultimă generație, alții au încredere mai mare în mâinile chirurgului.
„Îmi amintesc de o pacientă care m-a întrebat care e diferența dintre chirurgia clasică și cea robotică.
Și până să apuc eu să-i răspund, m-a întrebat simplu: «Domnule doctor, robotul își face cruce sau nu?» Și eu am zis că nu.
«Ei bine, atunci să mă operați dumneavoastră, nu robotul».
Mi-a rămas în minte și cred că are mult sens pentru unii dintre pacienți”, explică medicul chirurg.
Medicul cu doi „copii” profesionaliÎi place să opereze atât șold, cât și genunchi și spune că a face diferența între cele două tipuri de intervenții e ca și cum ai întreba o mamă dacă își iubește primul copil sau pe al doilea.
„Primul copil a fost chirurgia șoldului, pentru că așa am început și pentru că acestea erau primele implanturi venite în țara noastră.
Dar, de îndată ce au venit protezele de genunchi, am îmbrățișat și cel de-al doilea copil.
Activitatea mea se împarte jumătate-jumătate între protezarea genunchiului și cea a șoldului”, spune dr.
Predescu.
Și, dacă tot vorbim despre copii, dr.
Predescu are o amintire la care se-ntoarce când și când.
Cazul unui băiat extrem de tânăr, cu o boală reumatologică gravă, apărută în copilărie, din cauza căreia era anchilozat într-o poziție care făcea imposibil statul în picioare.
„În momentul în care l-am cunoscut, familia mi-a spus că de un an de zile nu mai putea să stea în șezut la marginea patului și singurul lucru pe care îl făcea era să stea întins și să se uite la tavan.
A avut nevoie de două intervenții chirurgicale de protezare și îmi amintesc foarte clar privirea lui când, după ce s-a terminat intervenția chirurgicală, mi-a spus că pentru prima dată după un an și ceva de zile nu mai vede doar tavanul, ci și ce se întâmplă în jur.
Era uimit că poate să stea în fund, într-un scaun.
Și de atunci a început recuperarea și a ajuns să meargă din nou.
De la pat l-am repus pe picioare… E unul din momentele în care îți dai seama că facem bine ceea ce facem aici”, își amintește medicul.
Parcursul unui chirurg de excelență în ortopedieDr.
Vlad Predescu are, tot din 2019, titulatura de Chirurg de Excelență în Ortopedie, dar nu e unul dintre oamenii care să fi visat dintotdeauna să devină medic.
Pur și simplu i-au plăcut fizica, chimia și biologia și, pentru că la liceul lui, „Andrei Șaguna” din Brașov, jumătate din colegii de clasă dădeau la Medicină, alegerea a fost una firească.
În facultate și-a dat seama din anul al doilea că vrea să fie chirurg, dar numai la momentul rezidențiatului a ales ortopedia.
Media mare de la examenul de rezidențiat i-ar fi permis să aleagă orice specialitate chirurgicală, dar sfatul celei care avea să îi devină și soție a fost decisiv: „Pentru tine se potrivește ortopedia”.
Și-a început cariera la Spitalul Clinic de Urgență „Sfântul Pantelimon“, iar mai târziu a intrat în Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” altfel decât ca student.
A fost, pe rând, preparator, asistent universitar și, în cele din urmă, șef de lucrări.
În perioada rezidențiatului a fost de multe ori în vizite de pregătire în străinătate, întorcându-se de fiecare dată cu frustrarea că sistemul medical de stat din România e mult în urmă față de ce se întâmplă, de exemplu, în Statele Unite, și că nu poate oferi pacienților ce e mai bun, nu pentru că medicii nu ar fi capabili, ci pentru că spitalele nu dețin destule resurse.
Atunci a început să colaboreze cu sistemul privat de sănătate, în paralel cu spitalul de stat.
În timp, a ales să rămână numai la Regina Maria, cu care colaborează de aproape 20 de ani, fiind printre cei mai vechi chirurgi ai rețelei private de sănătate.
Nu regretă că nu a plecat din țară, deși a fost o perioadă în care era tentat să o facă, pentru că s-a dovedit că tot ce a reușit să facă aici este mai mult decât ar fi putut realiza plecând din România.
Viața în afara spitalului: schi și downhillCu o soție medic anestezist, o fiică studentă în anul al cincilea la „Carol Davila” și un fiul în anul întâi la aceeași universitate, ai zice că medicina îl urmărește peste tot.
Cu toate astea, în afara spitalului, Vlad Predescu e soț, tată și un bărbat pasionat de sport.
Dr.
Predescu e originar din Brașov, pasiunea pentru munte fiind „la ea acasă”În cursul săptămânii, seara, petrece timp cu familia, cu pisica și câinele lor Adesea citește despre inovațiile în medicină, „pentru că profesia de medic presupune o învățare continuă, care nu se termină niciodată În weekenduri, ori de câte ori e posibil, fuge în natură, unde, dacă ar putea, ar sta mereu.
Dr.
Predescu e pasionat de ciclismul montan, pe care îl practică alături de fiul său„Aș schia toată ziua, dacă aș putea.
Merg cu bicicleta, dar nu merg oricum, ci fac downhill, merg pe munți cu fiul meu și coborâm prin pădure, facem trasee dinamice.
Îmi place să mă cațăr și merg pe munte cu mare plăcere.
Mi-aș dori ca tot timpul meu liber să fie dedicat sportului în natură”, mărturisește Vlad Predescu.
Articol susținut de Regina Maria
