Vinerea Mare pică anul acesta pe data de 3 mai și reprezintă pentru creștinii ortodocși ziua când a fost răstignit pe cruce Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, şi a fost pus în mormânt.
Vinerea Mare se mai numește și Vinerea Patimilor sau Vinerea Seacă, pentru că este zi de post negru, adică nu se mănâncă și nu se bea decât apă toată ziua.
În această zi se scoate în mijlocul bisericii Sfântul Epitaf (numit şi Sfântul Aer) pe sub care trec credincioşii, până la sfârşitul slujbei Deniei Prohodului, care are loc în seara acestei zile.
Sfântul Epitaf este un obiect bisericesc de cult de forma dreptunghiulară, confecţionat din pânză de in, mătase sau catifea, pe care se află imprimată sau pictată icoana înmormântării Mântuitorului.
Acesta este aşezat pe o masă mai înaltă, iar credincioşii sărută Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi Sfântul Epitaful şi trec de trei ori pe sub masa pe care este aşezat.
Această trecere pe sub masă a credincioşilor se doreşte a fi asemănarea trecerii prin mormânt a Mântuitorului, care S-a coborât în iad pentru a elibera sufletele drepţilor.
Prin moartea şi Învierea Sa, Hristos a sfărâmat porţile iadului, iar moartea a fost învinsă „Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte, boldul tău?”, spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola întâi către Corinteni (15.
55).
Aşa şi credincioşii îşi amintesc acum că şi ei trebuie să treacă prin moarte, prin mormânt pentru a merge la viaţa veşnică în Hristos.
După Slujba Prohodului, Sfântul Epitaf este aşezat pe Sfânta Masă din Sfântul Altar, unde va rămâne până la Vecernia sărbătorii Înălţării Domnului.
După cântarea Prohodului Domnului se înconjoară biserica de tot soborul, cu Sfântul Epitaf.
La sfârşitul slujbei, este obiceiul ca preotul să împartă florile aduse, care sunt apoi puse acasă la icoane.
Cercetătorii etnologi susţin că, în comunităţile tradiţionale, se considera că Vinerea Mare, odată cu moartea Mântuitorului, deschide un timp al haosului şi întunericului, oamenii rămânând fără protecţie divină.
Timpul ritual de 14 zile, parte componentă a Ciclului pascal, se degradează neîncetat în Săptămâna Patimilor, notează în volumul „Sărbători şi obiceiuri româneşti” (2003, Ed.
Elion) Ion Ghinoiu, când Iisus este trădat, chinuit, umilit şi omorât prin răstignire.
După trei zile de haos şi întuneric în care omenirea a rămas fără protecţie divină, urmează însă miracolul Învierii Domnului din noaptea de Paşte şi actele de purificare din Săptămâna Luminată care readuc echilibrul şi armonia.
Vinerea Mare sau a cincea zi a săptămânii Paștelui are o semnificație importantă pentru credincioși, dar și pentru cei care respectă cu sfințenie tradițiile păstrate de-a lungul generațiilor.
În această zi, denumită și Vinerea Patimilor lui Iisus, creștinii respectă mai multe reguli în Vinerea dinaintea zilei de Paște, mai multe activități fiind considerate interzise și totodată existând mai multe superstiții de care aceștia țin cont.
Printre cele mai importante obiceiuri de care credincioșii țin cont în Vinerea Mare este acela de a ține post negru întreaga zi, având voie să bea doar apă.
Totodată, conform tradițiilor păstrate de-a lungul generațiilor, munca pe câmp reprezintă un păcat în această zi, considerată și „Vinerea Seacă”, ceea ce înseamnă că orice ar semăna oamenii în Vinerea Mare, nu va da roade.
Nici curățenia nu este permisă astăzi, după cum spun tradițiile păstrate de-a lungul timpului de către creștini, iar acțiuni precum cusutul ori spălatul sunt considerate păcate în această zi.
Gospodinele trebuie să știe că ouăle nu se vopsesc în Vinerea mare, ci doar joi ori sâmbătă.
Tot acestea nu au voie să coacă astăzi.
Nici sacrificarea animalelor nu este acceptată în Vinerea Mare, iar tunsul este considerat că ar putea aduce un deces în familie.
Morții au voie să fie îngropați azi doar cu bătăi de toacă.
Astfel, se mai știe și faptul că începând din Joia Mare, clopotele nu se mai aud din biserici, Vinerea Mare fiind prima zi în care clopotele nu se mai trag, până în noaptea de Înviere.
O superstiție cunoscută spune că în Vinerea Mare nu este recomandat să se consume urzicile, dar nici oțetul.
Explicația din spatele acestei superstiții este că Iisus Hristos, fiind răstignit pe cruce, a fost bătut cu urzici, iar buzele i-au fost udate cu oțet.
Citiți monitorulcj.
ro și pe Google NewsCITEȘTE ȘI:Copyright 2021 monitorulcj.
ro
