Nu mai puțin de 12.
341 de cratere, 81 de bazine și 17 tipuri diferite de roci, alături de numeroase alte detalii geologice legate de suprafața Lunii, apar în ceea ce Academia de Științe din China a numit „cel mai detaliat atlas geologic al Lunii creat vreodată”.
Totul la o scală fără precedent de 1:2.
500.
000, dublu față de hărțile geologice care fuseseră publicate până în prezent.
Alte știri din Science Report: ● T-Rex nu era chiar atât de inteligent pe cât se credea ● Dieta paleo nu e chiar ceea se credea12.
341 de cratere, 81 de bazine și 17 tipuri diferite de roci, alături de numeroase alte detalii geologice legate de suprafața Lunii, apar în ceea ce Academia de Științe din China a numit „cel mai detaliat atlas geologic al Lunii creat vreodată”.
Totul la o scală fără precedent de 1:2.
500.
000, dublu față de hărțile geologice care fuseseră publicate până în prezent.
Este vorba de un efort care a durat peste zece ani și care a implicat munca a peste 100 de specialiști, au anunțat oficialii chinezi, citați de Nature.
Până acum, cele mai detaliate hărți geologice ale Lunii se bazau pe observațiile făcute în timpul misiunilor Apollo din perioada anilor `60-`70, iar cele mai multe dintre hărțile existente erau realizate la o scală de 1:5.
000.
000.
Atlasul, publicat atât în limba chineză cât și în engleză, prezintă data colectate în urma misiunilor spațiale chineze din ultimele aproape două decenii, începând cu misiunea Chang’e-1 care a studiat suprafața selenară, de pe orbita Lunii, în perioada 2007-2009.
Datele obținute de Chang’e-1 au fost ulterior verificate și confirmate de misiunile Chang’e-3 și Chang’e-4 care au fost lansate în anul 2013, respectiv în 2019.
La toate aceste informații se adaugă cele colectate de misiunile GRAIL (Gravity Recovery and Interior Laboratory) și LRO (Lunar Reconnaissance Orbiter), ambele lansate de NASA, precum și cele oferite de sonda Chandrayaan-1 lansată de India.
Specialiștii de la Academia de Științe din China susțin că toate datele de care dispune sunt la dispoziția comunității științifice internaționale și că depun eforturi pentru crearea unor hărți geologice selenare la o rezoluție superioară, având în vedere că numai anul acesta China a lansat trei misiuni spațiale care au ca țintă Luna.
Cea de a patra tocmai a fost demarată în urmă cu o zi și are ca obiectiv colectarea și aducerea pe Terra a primelor mostre geologice de pe fața întunecată a Lunii.
China nu face un secret din faptul că aceste date vor fi folosite pentru ambițiile sale spațiale.
În parteneriat cu Rusia și peste alte 12 țări, China intenționează să pună bazele primei baze selenare permanente, asta până la jumătatea deceniului următor.
Un studiu publicat anul trecut în revista Journal of Comparative Neurology părea să dărâme o serie de concepții care, până atunci, păreau de neclintit.
Mai exat, era vorba despre inteligența unuia dintre ultimii mari prădători ai mezozoicului, faimosul T-Rex.
În ciuda ipotezelor care susțineau că astfel de animale aveau un nivel redus de intelingență, studiul contesta cercetările precedente și susținea că T-Rex avea un număr de neuroni care îi permitea să aibă o inteligență mult superioară față de tot ceea ce se presupusese până atunci, o inteligență similară cu a unui babuin.
Se pare însă că datele oferite de acest studiu au fost eronate, susține o echipă de paleontologi din Germania, Spania, Marea Britanie, Canada și SUA.
Aceștia susțin în revista The Anatomical Record că, în realitate, concluziile studiului precedent au plecat de la nitșe premise greșite.
Mai exact, atât la reptilele din prezent, cât și la cele din trecutul îndepărtat, creierul ocupa doar o mică parte din craniu.
Iar fără o analiză comparativă cu specii înrudite din prezent ale lui T-Rex este aproape imposibil să determini cât de mare și de complex era creierul acestuia din urmă.
Mai degrabă decât să măsoare creierul unui T-Rex, ceea ce s-a realizat în studiul citat a fost să se determine capacitatea cutiei craniene, ceea ce e cu totul altceva, susțin autorii studiului.
Prin urmare, oricât de frustrant ar fi, specialiștii recunosc că nu pot oferi date 100% certe cu privire la inteligența unui animal ca T-Rex.
Estimările recente indică, mai degrabă, o inteligență similară cu a unui crocodil decât cu a unui babuin.
Și chiar și astfel, vorbim despre un nivel de inteligență greu de acceptat în urmă cu un deceniu sau două.
În concluzie, nu avem un mega-prădător cu o inteligență care să o depășească net pe a tuturor victimelor sau a competitorilor săi.
Însă, avem în continuare o specie de reptilă preistorică al cărei nivel de inteligență era, în multe feluri, similar cu al celor de azi.
Una dintre imaginile împământenite cu privire la comunitățile de vânători-culegători de paleolitic, cum de altfel o spune și numele, era aceea că astfel de grupuri umane aveau o dietă bazată în special pe proteine animale.
Se pare că imaginea nu este una corectă, iar dacă vreți să experimentați o astfel de dietă, ar trebui să vă bazați mult mai mult pe fructe și legume.
Concluzia aparține unei echipe franco-germane de arheologi și specialiști în studii interdisciplinare, și a fost publicată în revista Nature Ecology & Evolution.
Autorii studiului au analizat izotopii de zinc și stronțiu din 25 de dinți și 7 mostre de os care provin de la 17 indivizi care au trăit acum circa 15.
000 de ani în Maroc.
Membri ai așa numitei culturi iberomaurusiene, astfel de indivizi s-a presupus că aveau un stil de viață care se baza, în principal, pe vânătoare, cum de altfel se prezumă că ar fi făcut mai toate comunitățile umane paleolitice.
Surpriza a venit în momentul în care rezultatele au arătat că dieta unor astfel de indivizi era una similară mai degrabă cu a fermierilor neolitici.
Asta se traduce printr-un consum mare de plante și unul redus de carne.
Inclusiv rămășițele fosile ale unui individ juvenil cu vârsta de maxim un an arată că acesta făcuse tranziția de la laptele matern către o dietă bazată în special pe plante.
Situl în care au fost descoperite fosilele, Taforalt, arată și alte indicii care susțin ipotezele specialiștilor.
Aceștia au descoperit numeroase artefacte litice folosite pentru a sparge ghindele și nucile, dar și pentru a măcina și prelucra materia vegetală.
Iar concluzia nu poate fi decât una singură.
Aceea că dieta paleolitică era una cu mult mai variată decât se crezuse inițial.
În fapt, aceasta era diferită, de la caz la caz, în funcție de resursele locale.
Iar faptul că unele comunități erau preponderent vegetariene într-o perioadă în care se credea că vânătoare era principala sursă de hrană nu ar trebui să ne mire.
Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!Sursa foto: profimediaimages.
ro
