China va lansa în primele zile din luna mai una dintre cele mai importante misiuni spațiale din istoria sa: Chang’e-6, care-și propune să aducă, în premieră, mostre de rocă și sol de pe fața nevăzută a Lunii.
În anii următori misiunile vor deveni și mai complicate, scopul fiind de a duce și „taikonauți” pe Lună, până în 2030.
Misiunea Chang’e-6 ar trebui să fie lansată în această săptămână și va dura 53 de zile.
Va fi complicată, pentru că scopul este de a aduce pe Terra materiale de pe fața ascunsă a Lunii, iar dificultățile sunt numeroase.
Sonda își propune să colecteze 2 kg de mostre selenare.
În pregătirea acestei misiuni, China a lansat în martie și un satelit de retransmisie a semnalelor.
Queqiao-2 va orbita în jurul Lunii şi va retransmite semnale către şi de la misiunea Chang’e-6.
Acest satelit va fi utilizat și pentru misiunile Chang’e-7 și 8, programate pentru 2026 și 2028 – misiuni care-și propun începerea explorării polului sud lunar, în căutare de apă înghețată.
China a adus în 2020 pe Terra mostre de pe partea vizibilă a Lunii, dovedind că tehnologia sa este viabilă.
Cantitatea a fost importantă: 1,73 kg.
Polul sud Lunar este considerat ca fiind o zonă esențială pentru viitoarele explorări, în ideea de a stabili un avanpost locuit pe Lună, fiindcă gheața polară ar putea susține funcționarea viitoarelor baze spațiale, fără a mai fi nevoie ca resurse extrem de scumpe să fie aduse de pe Terra.
Această față ascunsă este foarte diferită de cea care este vizibilă.
Fața pe care o vedem este compusă din câmpii întinse formate din lavă răcită, numite „maria” (din latinescul pentru mări).
Fața îndepărtată este plină de cratere, fiindcă a fost lovită de asteroizi.
Lipsa activității vulcanice pe fața ascunsă a Lunii înseamnă că acolo sunt mai multe cratere ce nu au fost acum mult timp acoperite de scurgeri de lavă, păstrând materiale de la primele etape de formare a Lunii.
O sondă chineză, Chang’e 4, a aselenizat acolo, în 2019.
A fost o lovitură de imagine pentru China, țară care a vrut să arate că programul său spațial a ajuns să fie unul de clasă mondială, reușita fiind una importantă din punct de vedere tehnic, dar și simbolic.
Rover-ul Yutu 2 a trimis informații despre solul din acel crater, după ce a folosit un radar care făcea investigații ale solului.
Multe fotografii a trimis în ultimii ani și Lunar Reconnaissance Orbiter, de la NASA.
De ce nu vedem toată suprafața Lunii de pe Terra? Luna prezintă întotdeauna aceeași față spre Pământ și asta înseamnă că o parte a Lunii rămâne întotdeauna ascunsă de ochii noștri.
Dar ar fi o greșeală să numim acea față ca fiind „întunecată” („dark side of the moon”, după cum suna titlul unui celebru album Pink Floyd).
Această față ascunsă a Lunii, cu teren accidentat, a fost fotografiată pentru prima dată de o sondă spațială sovietică numită Luna 3 în 1959 și a fost văzută direct de oameni pentru prima oară în 1968, de către astronauții misiunii americanii Apollo 8.
O singură și aceeași față a Lunii este vizibilă de pe Terra, deoarece Luna posedă o perioadă sinodică egală cu perioada sa de revoluție (27,3 zile), fenomen denumit rotație sincronă.
Partea complementară este, prin urmare, invizibilă de pe Terra, și nu se știa nimic despre ea până ce nu a fost fotografiată acum peste 60 de ani.
Rotația sincronă descrie rotația unui corp ceresc în jurul altuia, în care perioada de rotație a satelitului este egală cu perioada orbitală în jurul corpului față de care se rotește și, prin urmare, arată mereu aceeași emisferă către corpul față de care se rotește.
Surse: Reuters, South China Morning Post
