O eroare de calcul a dus la o descoperire unică, o galaxie fără absolut nicio stea ● O planetă bizară, nou descoperită, are o emisferă complet acoperită de lavă ● Misterul dispariției giganților din lumea primatelor a fost, în sfârșit, elucidatUnele dintre cele mai mari descoperiri din lumea științei s-au făcut, pur și simplu, din întâmplare sau dintr-o eroare.
Este și cazul de față.
Mai exact, o echipă de astronomi americani de la Observatorul Astronomic Green Bank, SUA, își propusese să studieze galaxiile pitice cu o luminozitate scăzută (low surface brightness, pe scurt LSB).Este vorba despre galaxii cu luminozitate deosebit de redusă, compuse în mare parte din gaz și materie întunecată, și care conțin un număr infim de stele.
În acest scop, au fost folosite telescoapele Nancay Radio, Arecibo și Green Bank.
Numai că un cercetător a introdus coordonatele greșit, iar telescopul Green Bank a fost orientat către un punct de pe cer care nu mai fusese cercetat niciodată.Surpriza a venit sub forma unei formațiuni bizare, una pe care cercetătorii au botezat-o J0613+52.
Din datele pe care le avem până în prezent și care au fost prezentate în cadrul unei reuniuni a Societății Astronomice Americane, J0613+52 este un uriaș nor de gaz, situat la circa 270 de milioane de ani lumină față de Terra.Masa și mișcarea sa sunt unele tipice pentru o galaxie spirală.
De fapt, dacă ai scoate toate stelele din Calea Lactee, aceasta ar arăta exact ca J0613+52.
Mai mult, formațiunea pare izolată și nu prezintă semne că ar fi cunoscut vreodată o interacțiune gravitațională care să îi producă modificări și care să fi dus la procesul generării stelelor.Pur și simplu, formațiunea este neschimbată și nealterată de circa 13,8 miliarde de ani, căci specialiștii susțin că ea reprezintă una dintre primele galaxii din universul nostru.
Dacă mai există și altele asemenea ei, putem doar să bănuim.
Deocamdată, J0613+52 este unică, iar descoperirea ei poate marca o piatră de hotar în studiul originii universului, cu atât mai mult cu cât studierea sa este abia într-o etapă incipientă.
O altă descoperire de dată recentă, publicată în revista The Astronomical Journal, a fost efectuată de o echipă internațională de astronomi după o analiză a datelor oferită de telescopul spațial TESS al celor de la NASA.
Este vorba despre una dintre cele mai tinere planete solide descoperite vreodată, una a cărei vârstă nu depășește 430 de milioane de ani (mai puțin de 50 de planete cunoscute au o vârstă mai mică de 500 de milioane de ani).
Botezată HD63433 d, tânăra planetă se află la „doar” 73 de ani lumină față de Terra, într-un sistem solar în care fuseseră descoperite doar două planete, ambele gazoase.Datele de până acum indică faptul că HD63433 d are dimensiuni similare cu ale Terrei (are un diametru de 1,1-1,25 comparativ cu al Terrei).
De asemenea, orbitează o stea similară cu Soarele nostru.
Diferența este că planeta în cauză este de opt mai apropiată de steaua ei decât este Mercur.
Iar asta înseamnă că temperatura la suprafață ar fi de circa 1.257 de grade Celsius.
O altă particularitate a nou descoperitei planete este că are întodeauna aceeași parte orientată spre soare.
Și de aici și ciudățenia, căci emisfera cu pricina pare a fi una complet acoperită de lavă.
Nu același lucru se poate spune și despre partea întunecată.
Teoretic, dată fiind apropierea ei față de soare, HD63433 d nu ar trebui să aibă o atmosferă.
Însă astronomii nu exclud complet această posibilitate.Dat fiind faptul că este o descoperire de dată recentă, nu se cunosc prea multe date legate de HD63433 d.
Mult mai interesantă din punctul de vedere al astronomilor este însă partea întunecată a planetei, una care va face obiectul unor cercetări amănunțite ulterioare.
Mai mult, dată fiind vârsta tânără a sistemului solar, HD63433 d poate oferi, în opinia specialiștilor, date extrem de importante legate de evoluția planetelor în prima etapă a existenței lor.Dacă a existat vreodată o primată care să se apropie ca imagine de cea a faimosului personaj de film, King Kong, atunci Gigantopithecus blacki este singura opțiune viabilă.
Cu o înălțime medie de circa trei metri și o greutate care depășea 250 de kilograme, aceste primate își duceau existența în sudul Chinei cu mult înainte ca specia umană să ia naștere.De fapt, dispariția speciei a avut loc cam în aceeași perioadă în care se prezumă că ar fi apărut Homo sapiens, acum circa 295.000 – 215.000 de ani.
Paradoxul este că G.
blacki a dispărut într-o perioadă în care toate celelalte specii de primate prosperau.
Mai mult, orangutanii, cea mai apropiată rudă evolutivă a celei mai mari primate care a existat vreodată, au cunoscut o perioadă relativ prolifică atunci când Gigantopithecus dispărea.
De aici și misterul dispariției acestei specii emblematice.Dat fiind faptul că, până în prezent, nu au fost descoperite decât patru fragmente mandibulare și circa 2.000 de dinți (un registru fosil extrem de redus), paleontologilor le-a fost deosebit de dificil să estimeze nu doar data extincției, ci și motivele pentru care aceasta a avut loc după mai bine de 2 milioane de ani de existență a speciei.La aceste întrebări a reușit să răspundă, după mai bine de zece ani de studii, o echipă internațională de specialiști, care a adunat experți din China, Australia, SUA, Germania și Africa de Sud.
Aceștia au analizat și au datat nivelurile sedimentare din 11 peșteri în care au fost descoperite resturi fosile ale speciei amintite, dar și din 11 peșteri care nu au oferit dovezi în acest sens.Scopul a fost acela de a reconstitui nu doar mediul în care au trăit astfel de primate, ci și clima din perioada existenței speciei.
Astfel, pe baza analizelor de polen, a identificării faunei, a analizelor izotopice asupra dinților și a sedimentelor din peșterile cercetate, specialiștii au putut crea, în premieră, tabloul lumii în care a trăit și a dispărut G.
blacki.Rezultatul, publicat în revista Nature, indică faptul că uriașele primate au oferit un exemplu clar de super specializare al un anumit tip de mediu.
Comparativ cu orangutanii care, în aceeași perioadă, și-au adaptat dimensiunile corporale și dieta pentru a supraviețui în medii în continuă schimbare, G.
blacki a devenit din ce în ce mai puțin mobil, și-a redus aria de răspândire și, implicit numărul de indivizi.
A fost doar o chestiune de timp până ce sursele ei de hrană să dispară pe fondul schimbărilor climatice și, incapabilă de schimbare, specia să dispară acum circa 295-215 mii de ani.
Așa cum au subliniat și autorii studiului, Gigantopithecus a fost o specie ultra specializată pe un anumit mediu.
Și, ca de fiecare dată în istoria viului, incapacitatea de schimbare și de adaptare a dus la dispariția speciei, în detrimentul celor mult mai adaptabile.Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!Sursa foto: profimediaimages.ro
