Castorii sunt faimoși pentru că pot construi baraje și diguri și pot modela copacii cu dinții lor lunguieți și puternici.
Dispăruseră din România, dar au fost reintroduși cu succes, iar o analiză InfoClima.
ro arată ce se întâmplă cu ei.
De ce sunt importanți pentru natură? De ce în unele locuri castorii sunt considerați dușmani?Castorii sunt supranumiți ingineri ai naturii pentru ingeniozitatea prin care construiesc un mozaic de habitate care rețin apă și extind zonele umede.
Deși barajele lor par să incomodeze la prima vedere, această calitate este extrem de importantă în contextul creșterii numărului de furtuni, ploi torențiale sau perioadelor de secetă.
După reintroducerea castorului în România între 1998-2003, numărul acestora este în continuă creștere, se explică în articolul semnat de biologul Carla Andreea Culda.
Barajele și canalele create de castori măresc capacitatea de stocare a apei și produc o scurgere mai lentă a apei care este extrem de importantă atât în caz de furtuni sau ploi abundente precum și în timpul secetelor când apa care se eliberează mai lent din barajele castorilor.
Asta va permite un flux constant de apă, inclusiv în pâraiele care în ultimii ani se usucă.
Castorii au dispărut de pe teritoriul României în secolul XIX din cauza braconajului excesiv.
Totuși, între 1998–2003 s-a reintrodus în România brebul, castorul eurasiatic – 182 de indivizi pe râurile Olt, Mureș și Ialomița.
Acest proces de reintroducere a avut un mare succes în țară, numărul castorilor fiind estimat la 1.
500 în 2009-2013.
Castorul este o specie cheie ce asigură un echilibru ecologic.
Astfel, prin tăierea copacilor și a arbuștilor de diferite dimensiuni, castorul contribuie indirect la disponibilitatea nutrienților în natură prin acest lemn mort care nu se mai regăsește atât de frecvent în zilele noastre, din cauza exploatării intensive a pădurilor.
Dar scopul castorului este să ofere adăpost familiei în vizuini subacvatice prin construirea de baraje pe râuri sau pe diverse bazine acvatice.
Prin realizarea acestor îndiguiri, ei creează un mozaic de habitate – un amestec de zone umede, pajiști deschise, iazuri, lemn mort și arbuști.
Castorii construiesc baraje și diguri pentru a menține un anumit nivel al apei ridicat și constant, lucru care le permite să se miște mai rapid și mai sigur, ei fiind mai agili în mediul subacvatic decât pe uscat.
Astfel, ei oferă un acces sigur și rapid al hranei, precum și a materialelor de construcții, dar și o protecție a intrărilor în vizuina acestora.
Activitatea castorului poate avea un impact direct și indirect asupra altor organisme din ecosisteme.
Dinamica populației castorului eurasiatic a adus multe beneficii întregului ecosistem, dispersându-se pe distanțe vaste cucerind teritorii noi și readaptându-se la zonele unde cândva era teritoriul lui.
Situația se schimbă când populația crește necontrolat și se ajunge la limitarea spațiului utilizat de castori, astfel că aceștia sunt obligați să urmeze alte cursuri, ajungând în orașe și sate.
Fiind atât de aproape de oameni se nasc conflicte, deoarece sunt afectate interesele locale.
Printre acestea se înregistrează o serie de pierderi la nivelul culturilor agricole, forestiere și pomicole.
De asemenea, un alt aspect îl reprezintă terasamentele sau drumurile care în fața inundațiilor provocate de castori atrag o serie de pagube.
Toate acestea generează costuri financiare și pagube sub diverse forme de pierderi: în agricultură, silvicultură și infrastructură.
Pentru unele comunități, râurile sunt drumuri, iar barajele construite de castori devin bariere rutiere.
Pe măsură ce structurile se înmulțesc, mai mult teren este inundat și poate fi mai puțină apă dulce de băut în aval.
Dar există și alte efecte: animalele participă într-o buclă: schimbările climatice deschid peisajul castorilor, ale căror iazuri conduc la o încălzire suplimentară, ceea ce atrage și mai mulți indivizi din specie.
Citește articolul complet pe InfoClima.
roSursa foto: Dreamstime.
com
