Sunt 12.
000 de focoase nucleare în lume, dar e nevoie de mult mai puține ca să punem civilizația în paranteze.
Alicia Sanders-Zakre este coordonator la ICAN – The International Campaign to Abolish Nuclear Weapons, coaliție neguvernamentală câștigătoare a premiului Nobel pentru pace în 2017.
Ea a muncit împreună cu supraviețuitori de la Hiroșima și Nagasaki și a oferit un interviu publicului Hotnews.
ro.
Alicia Sanders-Zakre, expertă în domeniul armelor nucleare, a lucrat cu supraviețuitori ai dezastrului nuclear, „hibakusha”, cum sunt numiți în japoneză, astăzi octogenarii.
Văzându-le determinarea, și-a dat seama că n-are nicio scuză ea, o tânără de 33 de ani, să renunțe la lupta pentru interzicerea folosirii armelor nucleare.
În 1970, toate cele 191 de țări semnaseră Tratatul de neproliferare a armelor nucleare, inclusiv puterile nucleare de la acea vreme, SUA, Rusia, Marea Britanie, Franța și China, care la acel moment aveau împreună în jur de 54.
000 de focoase.
În 2017, a fost deschisă lista pentru semnături pentru un nou tratat, cerut de 120 de țări care nu dețin arme nucleare, care interzice folosirea, posesia, achiziția și transferul armelor nucleare.
România nu este semnatară a tratatului.
Mai mult, în 2016, țara noastră a votat împotriva rezoluției Adunării Generale a ONU care a stabilit mandatul formal pentru ca statele să înceapă negocierile privind „un instrument obligatoriu din punct de vedere juridic pentru interzicerea armelor nucleare, care să conducă la eliminarea totală a acestora”.
Alicia Sanders-Zakre crede că toate țările ar trebui să facă parte și să pună presiune pe decidenți.
Au printre parteneri în ICAN, organizația pentru care lucrează și trei ONG-uri de la noi.
ICAN a obținut în 2017 Premiul Nobel pentru pace „pentru munca sa pentru semnalarea consecințelor umanitare catastrofale a folosirii armelor nucleare și pentru eforturile extraordinare pentru a obține un tratat pentru interzicerea acestora”.
În acest moment, niciuna dintre cele nouă puteri nucleare nu a semnat tratatul.
Pare o luptă inegală, dar Alicia și colegii ei refuză să se predea fiindcă o consideră cu atât mai importantă.
În interviul pentru Hotnews.
ro, experta a vorbit despre situația de fapt din lume, despre cât de iminent este pericolul, dar și despre soluțiile pentru o lume cu zero bombe nucleare.
Redăm interviul acordat HotNews.
ro de către Alicia Sanders-Zakre:HotNews.
ro: Care este situația actuală la nivel global a forțelor nucleare?Alicia Sanders-Zakre: Astăzi, în lume există peste 12.
000 de arme nucleare care sunt deținute de nouă țări (SUA, Rusia, Marea Britanie, Franța, China, India, Pakistan, Israel și Coreea de Nord).
SUA și Rusia dețin aproximativ 90% din arsenalele nucleare globale iar restul țărilor au forțe mai mici, dar totuși incredibil de distructive.
Știm că până și utilizarea a 100 de arme nucleare într-un scenariu model care a fost examinat de oamenii de știință din domeniul climei ar putea duce la o iarnă nucleară.
Așadar, mai mult de 12.
000 de arme nucleare reprezintă un scenariu incredibil de periculos.
– Avem, de asemenea, un tratat care interzice armele nucleare, dar declarațiile și amenințările continuă să inunde spațiul public.
– Este adevărat.
Avem Tratatul de interzicere a armelor nucleare, acesta este un acord cu adevărat istoric care are 93 de țări semnatare și un sprijin cu adevărat larg în majoritatea regiunilor lumii.
Și acest tratat interzice utilizarea armelor nucleare, interzice amenințarea cu utilizarea armelor nucleare și urmărește cu adevărat să schimbe status quo-ul privind existența armelor nucleare.
Dar realitatea este că acest tratat merge împotriva curentului, împotriva unei ordini globale care a fost perpetuată de statele cu arme nucleare, în care, timp de zeci de ani, acestea au făcut pași foarte mici pentru a lucra efectiv în direcția dezarmării și au transmis semnalul că este acceptabil pentru ele să dețină și să amenințe cu utilizarea armelor nucleare.
Atât timp cât unele țări continuă să dețină aceste arme nucleare și pretind că este legitim să facă acest lucru, consecința nefericită este că amenințările cu arme nucleare devin posibile și pot fi considerate acceptabile pe scena mondială.
De aceea, susținem eliminarea totală a armelor nucleare și o interdicție completă și egală pentru oricine amenință să folosească arme nucleare sau se pregătește să le folosească.
– Națiunile cheltuiesc în continuare miliarde de dolari pentru armele nucleare.
Sunt aceste cheltuieli comparabile în vreun fel cu cele pentru educație sau educație pentru pace? Cât de disproporționată este balanța?- Este extrem de disproporționată.
Analizând cât cheltuiesc puterile nucleare pentru arsenalele lor și constatăm – facem acest raport la fiecare patru ani, următorul raport va fi publicat în câteva luni – am aflat că în fiecare an cheltuielile cresc, indiferent de orice, citez, „amenințare la adresa securității sau de percepția amenințării”.
Este foarte clar că aceste cheltuieli cresc de la sine, fără ca decizia să fie legată de o analiză dacă duce de fapt la mai multă securitate.
În timp ce observăm rate constante, foarte mici, de cheltuieli pentru educația pentru pace.
– O singură bombă nucleară este suficientă pentru a crea pagube îngrozitoare.
De ce au nevoie de mii? – Nu există nicio explicație, nicio explicație rezonabilă.
Cred că aceasta este întrebarea corectă pe care trebuie să ne-o punem.
Am început să facem aceste cercetări privind cheltuielile globale cu armele nucleare chiar în mijlocul pandemiei de coronavirus, o situație în care a existat o amenințare clară la adresa sănătății la nivel mondial, care nu avea să fie rezolvată în niciun fel de arme nucleare.
Și totuși, în ciuda acestui fapt, într-un moment în care existau lipsuri de materiale sanitare, de echipament medical minim necesar pentru a ajuta oamenii, țările cheltuiau miliarde de dolari pe arme nucleare care erau complet nepotrivite față de amenințarea reală la adresa securității cu care se confruntau oamenii la acel moment.
Pentru a încerca să înțelegem aceste cheltuieli, ne uităm puțin mai adânc și analizăm influența industriei, a producătorilor de arme și de armament.
Am găsit niște rezultate interesante: aceste companii care produc componente ale armelor nucleare, de la avioane la rachete și submarine, toate aceste componente care pot ajuta la lansarea armelor nucleare, fac donații la aproape toate grupurile think thank importante care scriu pozitiv despre armele nucleare.
– Raportul dvs.
din 2020 a arătat cele mai mari cheltuieli pentru arme nucleare de la începutul Războiului Rece și cresc bugetele în fiecare an… – Absolut.
Este remarcabilă cantitatea de arme care a existat în timpul Războiului Rece.
Adică, era cu câteva ordine de mărime mai mare decât ceea ce avem acum.
Și totuși, acum cheltuim mai mult pentru arme nucleare, pentru noi tipuri de arme nucleare, pentru noi dezvoltări care pot face ca armele nucleare să fie și mai periculoase și mai sofisticate.
Și toate acestea, se întâmplă într-o epocă în care există o influență din ce în ce mai mare a inteligenței artificiale, care adaugă o incertitudine suplimentară în ceea ce privește lansarea armelor nucleare și fiabilitatea informațiilor și altele.
Așadar, cred că trăim într-o perioadă foarte periculoasă.
– Fără intenția de a crea panică, în mod realist, cât de aproape credeți că suntem de o escaladare, din moment ce amenințările publice între puterile nucleare sunt atât de prezente în spațiul public? – Ni se pune această întrebare tot timpul, care există riscul unei detonări nucleare, a unui război nuclear, și atâta timp cât există arme nucleare, este greu de spus.
Știm că în trecut au existat situații limită, au existat accidente și această posibilitate există întotdeauna.
Nu vreau să fiu alarmistă, bineînțeles.
Există o normă clară împotriva utilizării armelor nucleare, pe care tratate precum Tratatul privind interzicerea armelor nucleare și altele servesc într-adevăr la consolidarea acesteia.
Și cu cât sunt mai mulți lideri, cu cât sunt mai mulți oameni care se pronunță împotriva armelor nucleare, cu atât mai puternică devine această normă.
Cred că activismul antinuclear și tratatele și normele sunt cu adevărat puternice în această privință.
– Ce putem face ca națiuni și ca indivizi pentru a schimba această paradigmă de război, tot mai prezentă?- Este de înțeles să ne simțim neputincioși în fața armelor nucleare, armelor de distrugere în masă.
Dar eu, personal, nu mă simt astfel când lucrez la această problemă.
Cred că avem o cale foarte clară către dezarmarea nucleară.
Avem un tratat internațional care interzice toate activitățile legate de armele nucleare, care are o cale spre eliminarea lor verificată.
Avem deja 93 de țări care au aderat la acest tratat.
Și lucrăm activ în întreaga lume prin intermediul organizațiilor partenere ale ICAN din peste 100 de țări.
Avem peste 600 de organizații care fac parte din această campanie.
Lucrăm pentru a convinge mai multe țări să adere la tratat și oricine poate pune umărul.
Dacă aveți un parlamentar căruia să vă adresați, avem un angajament pe care îl pot semna cu ușurință pentru a depune eforturi ca țara să adere la tratat.
Dar, de asemenea, la fel de important, este să vorbești, să sensibilizezi opinia publică cu privire la aceste probleme, poate pe un canal de socializare sau pur și simplu cu un prieten sau un coleg despre pericolul armelor nucleare și despre tratatul privind interzicerea armelor nucleare și despre faptul că ne putem implica.
Avem și o campanie de dezinvestire.
Deci, dacă aveți un fond de pensii sau o bancă, acestea ar putea investi în companii care construiesc arme nucleare.
Pe site-ul nostru web avem cercetări și resurse în acest sens.
Și puteți lua legătura cu ei și să le cereți să oprească aceste investiții.
– Ați lucrat, de asemenea, cu supraviețuitorii de la Hiroshima și Nagasaki și acest lucru v-a inspirat să continuați ceea ce faceți.
Ce ați învățat de la ei? – Datorită lor fac această muncă.
Cred că acesta este motivul pentru care o mulțime de oameni din această mișcare fac această muncă – datorită mărturiilor supraviețuitorilor armelor nucleare.
Și asta include supraviețuitorii bombardamentelor de la Hiroshima și Nagasaki și supraviețuitorii celor peste 2.
000 de teste nucleare efectuate în mai multe țări din întreaga lume.
Este clar că aceste arme sunt arme îngrozitoare, cu consecințe umanitare devastatoare, care nu fac discriminare între civili și combatanți.
Aceste arme nu ar fi trebuit să existe niciodată și vor continua să existe.
Iar pentru mine, ceea ce este atât de puternic în discuțiile cu supraviețuitorii este faptul că aceștia au trebuit să treacă mai întâi prin trauma de a fi martori la o detonare nucleară și apoi prin trauma de a supraviețui impactului.
Și sunt în continuare atât de pasionați și activi în a lucra pentru eliminarea nucleară.
Așadar, dacă cineva care a trecut prin atâtea traume și suferințe fizice și emoționale poate lucra atât de mult pentru eliminarea armelor nucleare, eu nu am nicio scuză.
Mă motivează să continui să lucrez la această problemă.
