„Blocurile rusești” din București au o poveste remarcabilă care, sintetizată, poate fi exprimată astfel: a fost un experiment exclusiv al anilor ’50, deceniul în care ceea ce construiau comuniștii în București era expresia realismului-socialist, cu o arhitectură bazată pe monumentalitate.
Toate blocurile au coloane, pentru că principiul guvernant era „dreptul la coloane a clasei muncitoare”.
Blocurile erau grupate în numitele cvartale, iar rostul acestor structuri urbane era acela de a transmite forța clasei muncitoare.
Cvartalul este o unitate urbanistică de inspirație sovietică, formată din patru străzi marcate de blocuri, cu o curte interioară proprie.
Cvartalele construite în anii ’50 și-au conservat valoarea urbană și au rezistat în timp.
Prin comparație cu blocurile construite astăzi în București, lipsite de spații publice proprii, cvartalele par idealuri de locuire.
Cele mai cunoscute edificii destinate propagandei culturale comuniste din anii ’50 sunt Teatrul de Vară din Bucureștii Noi și, vizavi de el, cinematograful „Înfrățirea între popoare”, azi Teatrul Masca.
Seamănă cu niște garnizoane, deși au fațade și coloane clasicizante de o frumusețe stranie.
Se deschid către o curte interioară verde, un spațiu public propriu, benefic, deși aveau în interior un „colț roșu” obligatoriu, o mini-bibliotecă din care locuitorii lor „se nutreau”, obligatoriu, cu înțelepciunea lui Stalin, Lenin, Marx și Engels.
Citeștete integral pe B365.
ro povestea cvartalelor din București.
