Tatăl prezent este un tată implicat, care petrece mult timp cu copilul său, care îi este alături în experiențe bune și în cele rele: la izbânzi și reușite, dar și la certuri, supărări, boli.
Dacă îi refuzi copilului accesul la tine prin absența ta fizică sau emoțională, el va încerca din ce în ce mai puțin să se atașeze de tine.
Până când nu va mai încerca deloc.
În vara anului în care s-a născut fiul său, Robert a plecat într-un team building de trei zile la mare cu colegii de muncă.
Deși își lăsa soția singură acasă, doar cu bebelușul, lipsită de orice alt ajutor, poziția sa de team leader nu-i permitea să lipsească.
Cel puțin asta i-a spus soției.
„Chiar nu ne permitem acum să-mi pun jobul în pericol.
Dacă ar fi după mine aș rămâne acasă, dar nu am de ales”.
În weekendul anterior fusese la o petrecere în oraș, tot cu colegii, care s-a lungit până noaptea târziu.
Asta pe lângă mersul la sală, cel puțin două după-amieze pe săptămână.
Soția s-a supărat, dar nu a avut ce să facă.
Robert luase decizia să plece și felul în care a pus problema nu lăsa loc de discuții.
Adevărul, însă, era că prezența lui Robert la mare nu era obligatorie.
Nu era un team building oficial.
Pur și simplu, mai mulți colegi luaseră decizia să meargă un weekend la mare.
Ar fi putut să lipsească, dar gândul că va petrece câteva zile departe de scutece murdare, de plânsul copilului și de cererile soției i se părea atât de plăcut, încât și-a spus că dacă nu va profita de această oportunitate de a se relaxa va avea o cădere nervoasă.
Ieșirea n-a fost nici pe departe atât de relaxantă pe cât a sperat el.
Din când în când, soția îi trimitea câte o poză cu fiul său de șase luni în timp ce se juca sau când încerca primul lui piure de fructe.
Robert bea bere la terasă, însă golul pe care-l simțea în stomac îl făcea să nu se bucure prea mult.
Ceva nu-i dădea pace, deși nu ar fi putut spune ce anume.
Un coleg, observând că nu e în apele lui, l-a întrebat dacă a pățit ceva.
„Nevastă-mea îmi tot trimite poze cu băiețelul nostru”, i-a răspuns el.
Colegul l-a privit o secundă, apoi i-a dat replica: „Lasă că n-o să fie nici primul, nici ultimul copil care crește când tatăl nu-i pe-acasă”.
Remarca, deși făcută pe jumătate în glumă, l-a răscolit atât de tare pe Robert încât nu și-a putut-o scoate din minte.
Oare făcuse bine că își lăsase soția singură cu copilul, în timp ce el își luase câteva zile de relaxare?Pentru Robert (al cărui nume și poveste au fost modificate în vederea protejării identității sale), emoțiile puternice pe care le-a simțit în acel weekend au fost începutul unui proces terapeutic transformator.
Însă numeroși alți bărbați care trăiesc experiențe asemănătoare nu primesc sau nu caută ajutor terapeutic.
Dacă în loc de un weekend la mare pui o ieșire la bere, plus fotbal, plus pescuit sau, eventual, un proiect urgent care te obligă să rămâi peste program la muncă, poate că și tu, cel care citești acum aceste rânduri, te vei regăsi în povestea lui.
Este povestea multora dintre clienții mei care au devenit tați pentru prima dată.
