„Dacă ne uităm pe statistici suntem cel mai bolnav popor din lume‟ Acestea sunt cuvintele Premierului rostite la 8 aprilie la Institutul Clinic Fundeni.
Nu știm ce statistici comparative a consultat.
Iată statisticile Eurostat asupra nivelului speranței de viață în țara noastră în contextul țărilor UE-27 și vom putea aprecia cât de bolnavi sunt românii.
Speranța de viață la naștere a fost în anul 2022 de 71,9 ani la bărbați și 79,5 ani la femei.
Față de valorile medii pentru populația UE-27 aceste valori sunt cu 6,6 ani (!) mai mici la bărbați și cu 4,5 ani la femei.
Un bărbat din România trăiește deci cu aproape 7 ani mai puțin decât un bărbat din celelalte 26 de țări ale Uniunii Europene.
În clasamentul țărilor din UE-27 România se află la periferia acestuia la bărbați, alături de Letonia, Lituania și Bulgaria și alături doar de Bulgaria la femei.
Speranța de viață la vârsta de 65 ani a fost în anul 2022 de 14,1 ani la bărbați și 18,2 ani la femei.
România se plasează în aceeași periferie a clasamentului țărilor din UE-27, alături de Bulgaria, Letonia și Lituania la bărbați și doar lângă Bulgaria la femei.
Sunt valori mai mici decât cele medii în populația UE-27 cu 3,7 ani la bărbați si cu 3 ani la femei.
Mai mult, speranța de viață la naștere la bărbați este în stagnare a nivelului după anul 2013 și crește modest la femei.
Atunci când astfel de dezvoltări au loc într-o populație cu cele mai mici valori ale speranței de viață în Europa apare un mare semn de întrebare și un mare semnal: ce se întâmplă atât de negativ în infernala mașinărie a factorilor determinanți ai stării de sănătate, ai morbidității, ai mortalității și în sinteza acesteia – speranța de viață? Cum să nu aibă o stare precară a sănătății, morbiditate și mortalitate ridicate ridicată o populație care are cea mai scăzută durată medie a vieții în UE-27? Datele asupra numărului de concedii medicale comentate de Premier par anormale, a nu fi în regulă.
Date pentru alte țări ar fi arătat cât de anormale sunt cele din România și atunci am putea reflecta la proporția pe o care are această fațetă a corupției(*) în raporturile medic-pacient.
Se știe de când lumea că la noi pacientul ′lasă′ ceva medicului (cerut, direct ori indirect, sau necerut)Îmbătrânirea populației este un proces inevitabil în evoluția de lungă durată a populațiilor.
Ar putea exista falsa impresie că reducerea masivă a natalității în populațiile europene după mijlocul anilor 1960 ar putea avea un rol de frânare pe termen foarte lung a îmbătrânirii în deceniile care vin, la vârstele avansate ajungând generații în reducere a mărimii lor.
Da, dar aceste generații au fost la fel de mici și la vârste tinere și adulte astfel că raportând populația vârstnică la întreaga populație proporția nu a fost și nu este influențată de reculul natalității și este în creștere.
Accentuarea îmbătrânirii provine din creșterea considerabilă a speranței de viață la toate vârstele, inclusiv la cele avansate, menținând în viață un număr din ce in ce mai mare de peroane vârstnice și determinând majorarea proporției acestei populații.
Este expresia imenselor progrese în lupta cu bolile.
În țările cu emigrație importantă de populație tânără, cazul României după anul 1989, îmbătrânirea a fost accentuată și prin această componentă.
Avantajate au fost și sunt țările de destinație a emigrației românești și în deosebi Italia, Spania, Germania, Regatul Unit.
Îmbătrânirea populației are numeroase consecințe economice și sociale.
Costurile îmbătrânirii se reflectă în cheltuielile pe care societatea le face pentru asigurarea pensiilor, a ajutoarelor sociale, altor forme de intervenție, a locuințelor și așezămintelor destinate acestei populații, a programelor de socializare, a asistenței medicale pentru persoanele vârstnice dezvoltând maladii cu tratamente și tehnologii medicale costisitoare.
Membrii mai tineri ai familiilor persoanelor vârstnice au și ei importante contribuții de susținere economică prin transferuri inter-generaționale.
Pe plan politic dimensiunea și proporția vârstnicilor în populația electorală au implicații în opțiuni electorale și în determinarea peisajului politic al țărilor.
Nu trebuie însă omise ori subestimate beneficiile aduse societății de persoanele vârstnice prin valorile științifice și culturale pe care le posedă, îndelungară experiență dobândită și talent artistic.
Există însă printre efectele pozitive ale creșterii numărului de persoane vârstnice, odată cu creșterea speranței lor de viață, și cel al creșterii nepoților, o activitate extrem de importantă pentru familiile tinere în condițiile creșterii considerabile a ratelor de activitate economică în afara gospodăriei ale femeilor.
Este un fel de dar la adresa populației din care fac parte.
Ceea ce se urmărește în acest articol este construirea unei radiografii a populației în vârstă de 60 ani și peste, pe vârste și generații, de la 60 la 100 ani, femei și bărbați, pentru deceniile care vin.
Punctul de pornire este populația de 60 ani și peste pe vârste la 1 ianuarie 2023.
Proiectarea se referă în mod privilegiat la populația rezidentă a țării de la ea provenind implicațiile economice, sociale și medicale viitoare în țară.
Această populație este însă componenta dominantă a întregii populații cu domiciliu în țară.
Nu putem prevedea acum felul cum va evolua migrația externă a actualei populații rezidente și cum se va schimba raportul dintre populația rezidentă și cea cu domiciliu în viitor.
Adăugarea unei proiectări a populației vârstnice cu domiciliu în țară, rezidentă în țară ori în alte țări, întregește cunoașterea ansamblului populației.
Populația rezidentă a țării era la începutul anului 2023 de 19055 mii iar cea cu domiciliu de 21936 mii.
Diferența de 2881 mii ar reprezenta populația cu domiciliu în țară și reședința în alte țări.
Probabil, această populație este în realitate mai mare.
Populația în vârstă de 60 ani și peste în cele două populații este de 4901 și 5134 mii, diferența fiind de 233 mii.
Este o diferență mică deoarece în populația rezidentă în alte țări predomină net populația de vârstă tânără și adultă.
De ce proiectarea se referă doar la populația în vârstă de 60 ani și peste? Autorul a urmărit numai proiectarea acestei populații pentru a oferi un cadru demografic detaliat al unei populații în ascensiune a numărului și proporției, populație căreia i se asociază implicații economice, sociale și medicale particulare.
Cititorul va fi însă interesat de evoluția prospectivă în acest secol a întregii populații rezidente pe sexe și toate vârstele și în articol va găsi și evoluția ansamblului acestei populații pe sexe și vârste, de la 0 la 100 ani, în anii 2023-2100, așa cum apare în seria 2022 a Perspectivelor populației mondiale ale Diviziei de Populație ONU(DPONU) [1].
Autorul articolului cunoaște de multă vreme perspectivele DPONU până la sfârșitul secolului dar nu le-a prezentat până acum.
Era un orizont mult prea îndepărtat și o anumită reținere a existat.
Am trecut însă de mult de anul 2000, ne apropiem rapid de sfârșitul primului sfert al acestui secol și o viziune pe termen lung și foarte lung poate fi motivată.
Partea întâia.
Evoluții în prima jumătate a secoluluiProiectările pornesc de la distribuția populației rezidente și cu domiciliu în țară în vârstă de 30-59 ani pe sexe și vârste la începutul anului 2023.
Alegerea vârstelor 30-59 ani este impusă de orizontul ales al determinării populației în vârstă de 60 ani și peste, anul 2053, la mijlocul secolului.
La acea dată populația în vârstă de 30 ani la 1 ianuarie 2023 va ajunge la vârsta de 60 ani.
Se impune un avertisment în cazul proiectării populației rezidente.
Includerea în populația inițială a celei de 30-40 și în secundar a celei de 40-50 ani înseamnă ca această populație va face parte din populația rezidentă și în viitor.
Este deci posibil ca locuitori rezidenți acum în România la aceste vârste să-și stabilească în viitor reședința în alte țări.
Nu avem acum date și informații asupra acestui potențial, migrația externă în Europa, perturbată masiv de Pandemie, este influențată de crizele energiilor care au urmat și de stagnarea creșterii economice în țările de destinație a emigrației române fără perspective clare de reluare a unor fluxuri importante de imigranți în acele țări, economiile nesolicitând forță de muncă străină ca înaintea Pandemiei.
În plus, implicațiile economice și de altă natură ale războiului din Ucraina nu pot fi cunoscute dar apasă Europa.
În alți termeni, o tentativă de a cuantifica potențiale evoluții ale emigrației din cele două populații, rezidentă și cu domiciliu, nu are suport.
Fluxurile migratorii în Europa nu vor mai arăta așa cum au fost înainte de Pandemie.
Metoda folosită în proiectare este cea larg răspândită a componentelor pornind de la populația pe vârste la începutul anului de bază (2023).
Nefiind proiectată întreaga populație pe vârste nu s-a impus o ipoteză asupra ratei fertilității totale, indicatorul sintetic necesar determinării numărului anual de născuți.
În proiectările DPONU pentru toate vârstele populației există ipoteze asupra celor trei componente, fertilitate, mortalitate și migrație externă (valori negative mari), prezentate în „Partea a doua.
Evoluții în a doua jumătate a secolului”.
Singura componentă asupra căreia s-a adoptat o ipoteză în proiectarea populației în vârstă de 60 ani și peste cea asupra a mortalității, în termeni de nivel al speranței de viață și probabilitățile de deces/supraviețuire care i se asociază pe sexe și vârste.
Speranța de viață pe vârste în România a recuperat reculul din anii 2000 și 2021 și este în ascensiune în anii 2022 și 2023.
A admite continuarea regresului mortalității pe vârste apare ca ipoteză unică și au fost folosite probabilități de deces/supraviețuire din Seria 2022 a Perspectivelor Diviziei de Populație ONU.
Experiența DPONU în cunoașterea manifestărilor mortalității pe sexe și vârste în timp este unică.
Seria de proiectări publicate în anul 2023 este cea de-a 27-a serie.
Este ușor de imaginat experiența acumulată și bogăția bazelor de date.
Tabloul general al evoluției numărului celor două populații și schimbărilor care vor surveni în perioada 2024-2053 este cel din tabelul care urmează.
Numărul populației rezidente și al celei cu domiciliu în țară în vârstă de 60 ani și pesteîn anul 2023 și număr proiectat pentru anii 2025, 2030, 2040, 2050 și 2053 și schimbăriledin perioada 2023-2053(Sursa: 2023: INS; ceilalți ani:proiectări ale autorului)Surprinde dinamica atât de diferită a celor două populații în perioada 2023-2050-53 plecând de la efective inițiale similare – 4,9 și 5,1 milioane populație rezidentă și cu domiciliu.
În anul 2050 efectivele ar ajunge la 6,1 și 7,6 milioane persoane.
Întreg parcursul celor două populații până în anul 2053 este prezentat în (figura 1).
Dinamica diferită are originea în particularitățile din structura pe vârste a celor două populații inițiale în vârstă de 30-59 ani la 1 ianuarie 2023 și acțiunea lor în timp.
Populația în vârstă de 30-59 ani la începutul anului 2023 este cea care va alimenta viitoarea populație în vârstă de 60 ani și peste chiar dacă se va reduce în timp ca dimensiune prin mortalitate.
În populația cu domiciliu la vârstele menționate efectivele sunt considerabil mai mari comparativ cu efectivele din populația rezidentă și vor determina efective mai mari și în anii viitori în populația cu domiciliu în vârsta de 60 ani și peste.
Este o populație care se află în totalitate cu domiciliul în țară, o parte din ea fiind în populația rezidentă în țară și o parte în populația rezidentă în alte țări.
Această din urmă componentă contribuie la creșterea masivă a populației cu domiciliu în vârstă de 60 ani și peste în viitor dar nu și la dinamica populației rezidente în țară.
În piramidele vârstelor populației cu domiciliu și populației rezidente în țară din ANEXA 1 diferențele menționate sunt extrem de vizibile.
Două evoluții particulare din figura 1 trebuie explicate, cele de la în începutul perioadei (zona A) și cele de la sfârșitul perioadei 2023-2053 (zona B).
De unde apare stagnarea populației de 60 ani și peste în anul 2025 față de anul 2023? Populația având vârsta în ani împliniți de 60 ani la 1 ianuarie 2023 provine din generația 1962.
În anii 2024-2026 vor ajunge la această vârstă supraviețuitorii din generațiile 1963–1966.
Numărul de născuți a fost în regres moderat dar continuu în anii respectivi.
Cu alte cuvinte, după anul 2023 vor intra în populația de 60 ani și peste efective în scădere moderată și vor asigura o populație de 60 ani și peste relativ stabilă ca număr în anii respectivi.
Este însă o evoluție de scurtă durată pentru că începând cu anul 2028 ajung la vârsta de 60 ani generațiile foarte mari 1967-1968 și următoarele și populația în vârstă de 60 ani și peste va fi în expansiune numerică spectaculoasă.
Reducerea ambelor populații în vârstă de 60 ani și peste după anul 2050 (zona B) provine din intrarea în această populație a primelor generații mici de după anul 1989.
Curbele din figura 1 scot în evidență o schimbare în evoluția populației vârstnice având semnificație istorică.
După zeci de decenii de luptă împotriva bolilor însemnând ascensiunea spectaculoasă a speranței de viață și creșterea populației vârstnice cu toate implicațiile sale demografice, economice, sociale, medicale, asistăm după anul 2050 la instalarea regresului acestei populații.
Momentul declanșării schimbării este același în proiectările autorului și în cele ale DPONU – mijlocul secolului când în populația de 60 ani și peste încep să intre generațiile mici născute după anul 1989.
Din această populație în regres vor face parte și pensionarii țării, proveniți din generații mici născute după anul 1989.
La preocupările normale care există în societate față de implicațiile creșterii importante a numărului de pensionari odată cu ajungerea la vârstele de pensionare a persoanelor din generațiile mari 1967-1968 („cine ne va plăti pensia?”) se vor adăuga alte preocupări, de natură diferită, ale regresului numărului de pensionari.
Iată cum apar cu mare decalaj în timp consecințe ale unor evoluții cu totul particulare ale natalității și migrației externe negative.
Diferența dintre numărul femeilor și al bărbaților în vârstă de 60 ani și peste favorabilă net femeilor prin mortalitate mai mică se va reduce până la mijlocul secolului (figura 2).
Ipoteza DPONU asupra speranței de viață la naștere la femei și bărbați prevede o reducere a decalajului de la 8,7 la 7 ani, ceea ce înseamnă o reducere mai mare a mortalității pe vârste la bărbați și o anumită apropiere a valorilor speranței de viață la naștere.
Surprind valorile scăzute ale speranței de viață la naștere în proiectările DPONU în anul 2022, anul de bază al proiectărilor Diviziei.
Sunt net inferioare valorilor rezultate din tabelele de mortalitate și ale autorului și ale INS.
O investigație rapidă în datele folosite de DPONU asupra populației și deceselor pe sexe și vârste pentru anul 2022 indică date identice la populație și date mult mai mari în distribuția deceselor pe vârste, ceea ce este inacceptabil.
Au datele noastre demografice anuale unele imperfecțiuni dar nu în cazul numărului de decese (ceea nu este cazul la distribuția lor pe cauze de deces (dar aici problemele țin de Ministerul Sănătății)).
Regăsim în curbele din figură stagnarea numărului populației din anii 2023-2027 și instalarea declinului populației la mijlocul secolului, tratate deja ca mecanism pentru întreaga populație.
În structura pe vârste a populației rezidente de 60 ani și peste până la mijlocul secolului sunt așteptate schimbări considerabile provenite din dimensiuni variabile ale generațiilor care vor întra în această populație.
O primă evaluare a schimbărilor așteptate o putem face urmărind evoluția numărului populației de 60 ani și peste din principalele grupe cincinale de vârstă (figura 3).
Nu trebuie omis faptul că ne aflăm în fața unei populații care va fi compusă din supraviețuitori ai generațiilor 1917-1989.
Nu va există deci până la mijlocul secolului impact provenit de la generațiile mici născute după anul 1989.
Va exista însă impact major în a doua jumătate secolului.
Ne aflăm astăzi în apropierea momentului în care generațiile 1967-1968 și cele care au urmat, generații mari, ajung în populația de 60 ani și peste.
La începutul anului 2028 generația 1967 va avea 60 de ani, în anul următor o va urma generația 1968 și apoi li se vor alătura în anii următori generațiile următoare, cu efective mari.
Marile diferențe dintre mărimea generațiilor 1967-1968 și următoarele, pe de o parte, și generațiile mici din anii 1957-1966, pe de ală parte, vor marca întreaga structură pe vârste în viitor.
Populația în vârstă de 60-64 ani este astăzi cea mai numeroasă la nivelul grupelor cincinale și îi putem urmări parcursul demografic in figură.
Se vor afla în această grupă de vârstă ca noi intrate generațiile 1967 și 1968 și apoi generațiile 1969-1971.
Ele vor determina mărimea întregii grupe cincinale la începutul anului 2032 – 1,5 milioane locuitori, fără echivalent istoric.
Este punctul A1 din figură.
Va urma regresul numărului prin efectele mortalității și putem vedea că va ajunge la 1,1 milioane în anul 2053, capătul proiectărilor noastre.
În anul 2037 cele 5 generații mari vor fi în grupa de vârstă următoare, 65-69 ani, apoi în grupele 70-74, 75-79 și 84-84 ani.
Acest exercițiu grafic, poate întortocheat și plictisitor, ilustrează modul în care se schimbă structura pe vârste în timp și modul în care mari diferențe de efective ale generațiilor își transmit efectele în timp cu aceleași diferențe în mod automat.
Exercițiul poate duce la mai buna înțelegere a particularităților din structurile pe vârste ale populației în vârstă de 60 ani și peste în anii 2023, 2038 și 2053.
Spectaculoasele structuri pe sexe și vârste/generații ale populației în vârstă de 60 ani și peste în cei trei ani sunt cele din figura 4.
Pentru a favoriza și facilita compararea piramidele au fost incluse într-o singură figură, poate prea încărcată cu date și informații.
În toate se remarcă o superioritate numerică a femeilor la toate vârstele, rezultat al mortalități mai scăzute.
Baza piramidei pentru anul 2023 este afectată de reducerea pronunțată a dimensiunii generaților 1956-1962, ani de scădere a natalității.
Vârsta medie este foarte ridicată, cum era de așteptat, 71 de ani la bărbați și cu un an mai mult la femei.
Celelalte două piramide care urmează au mai multe deformări în structură, ecouri ale variațiilor natalității în timp.
Piramida populației pentru anul 2038, an median al întinderii proiectărilor, 2023-2053, evidențiază marile diferențe numerice între generațiile mai mici născute în anii 1957-1966 și generațiile foarte mari și mari 1967-1968 și cele care au urmat.
Se observă și perturbarea produsă în anul 1974, când numărul născuților a crescu brusc după modificarea reglementărilor asupra accesului la întreruperea sarcinii, anii din zona A, devenite și mai restrictive.
Piramida populației pentru anul 2053 are și mai multe deformări, creșterea din anul 1974 nu a durat mulți ani și natalitatea a fost în regres iar în anul 1984 o altă reglementare restrictivă și mai dură a fost adoptată și numărul născuților a crescut din nou în anii din zona B.
Îngustarea bruscă a lățimii piramidei după vârsta de 84 ani nu este altceva decât trecerea de la efective pe vârste mari din generațiile 1967-1971 la efectivele mici ale generațiilor dinainte de anul 1967.
Supra-îmbătrânirea populației în vârstă de 60 ani și peste se va accentua, vârsta medie ar crește de la 70,8 ani în anul 2023 la 73,5 în anul 2053 la bărbați și de la 72,2 la 75,1 ani la femei.
Rezumând, populația de 60 ani și peste va ajunge la nivelul cel mai ridicat în anul 2050 – 6132 mii, și se va reduce moderat în anii 2051-2053, la 6125, 6090 și 6053 mii.
Creșterea în perioada 2023-2052 ar urma fie de 1,1 milioane, însemnând un progres de 23 la sută.
După anul 2053 vor ajunge la vârste de 60 ani și peste generațiile mici și regresul va fi mult mai important.
Va fi prezentat în Partea a doua a articolului, alături de evoluția întregii populații pe vârste (0-100 ani) din proiectările DPONU.
În propriile proiectări s-a folosit populația de la 1 ianuarie 2023 rezultând deci populații proiectate la 1 ianuarie pentru anii 2024-2053.
Proiectările DPONU folosesc populația anuală la mijlocul anului, la 1 iulie.
Opțiunea autorului pentru 1 ianuarie este motivată de faptul că numai la începutul anului populația de la oricare vârstă în ani împliniți provine de la o singură generație.
La 1 iulie populația provine din două generații.
Marile variații din structura populației țării noastre pe vârste se vor regăsi în populația proiectată și cunoașterea mărimii generațiilor favorizează înțelegerea originii variațiilor structurale în timpEvoluțiile populației în vârstă de 60 ani și peste în anii 2024-2053 prezentate în prima parte rezultă din proiectări elaborate de autor ale populației în vârstă de 30-59 ani la începutul anului 2023 pentru a putea obține populația în vârstă de 60 ani și peste pe vârste și generații până la începutul anului 2053, deci la mijlocul secolului.
Am motivat opțiunea.
Cred însă că cititorii ar putea fi interesați și de evoluțiile din a doua jumătate a secolului ale populației în vârstă de 60 ani și peste dar și ale întregii populații din proiectările DPONU.
Debutul declinului populației în vârstă de 60 ani și peste la începutul celei de a doua jumătăți a secolului prin intrarea generațiilor mici născute după anul 1989 ar urma să se intensifice considerabil în timp și în figura 5 se poate vedea curba pronunțat descendentă din proiectările Diviziei de Populație ONU având orizont final lanul 2100.
Curbele din perioada 2023-2053 din proiectările autorului și ale DPONU sunt coerente în nivel și în schimbări.
Diferența dintre valorile proiectate de autor și valorile DPONU în anul 2040 este de 170 mii persoane la valori globale în jur de 6 milioane.
Nu poate fi considerată semnificativă într-un exercițiu prospectiv complex și de mare întindere.
Originea diferențelor se află în folosirea populației pe sexe și vârste la începutul anului în proiectările autorului și la mijlocul anului în proiectările DPONU.
În populații în declin prima populație este mai mare.
În plus, în proiectările DPONU ipoteza prevede migrație externă netă negativă importantă.
Reducerea dimensiunii populației de 60 ani și peste nu înseamnă și reducerea proporției acestei populații în ansamblul populației.
Dimpotrivă, ea va fi în ascensiune în toți anii următori, ajungând la imensa proporție de 38 la sută la sfârșitul secolului potrivit proiectărilor DPONU.
Evoluția numărului și proporției populației în vârstă de 60 ani și peste sunt prezentate în figura 6.
Se poate observa că în evoluția masiv descendentă a populației de 60 ani și peste în a doua jumătate a secolului avem o perioadă, 2080-2100, în care declinul își reduce intensitatea, în zona B, față de un declin rapid în anii anteriori, în zona A.
Dacă vom coborî la nivelul mărimii generațiilor de proveniență a populației de 60 ani și peste în perioada menționată vom observa că de fapt este vorba de pătrunderea masivă a generațiilor mici de după anul 1989.
Cele două evoluții din A și B își pun în mod automat amprenta pe evoluția proporției populației de 60 ani și peste, stagnare în perioada 2050-2080, în zona C și reluare a majorării proporției după anul 2080, în zona D, pe fondul menționatei reduceri mai lente a populației de 60 ani și peste din zona B.
Schimbările ce urmează să aibă loc în structura pe vârste pe termen lung nu pot fi decât foarte mari și în figura 7 pot fi examinate structurile pe vârste ale populației în vârstă de 60 ani și peste în anii 2075 și 2100.
Sunt piramide cu forme total neobișnuite și numai proiectări pe termen foarte lung cu o constanță a ratelor de fertilitate pe vârste (corespunzătoare unei rate a fertilității totale de 1,7 copii la o femeie din proiectările DPONU) pot conduce la regularități neobișnuite în efectivele de născuți și deci în populația pe vârste.
Amploarea schimbărilor din structura pe vârste poate fi evidențiată elocvent dacă se vor compara aceste piramide cu cele din figura din Anexa 1 pentru anii 2023 și 2053.
-Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.
ro
