În alegerile din 2024, care se derulează în multe țări ale lumii, inclusiv în România, „zona urbană” comite mai multe erori.
„Furia este irațională, dar resentimentul, nu.
Resentimentul este rațional, se bazează pe experiențe neplăcute.
Poate că nu suntem de acord că oamenii au resentimente, dar îi putem înțelege”.
Astfel, îi subevaluăm pe cei din „țările profunde”, cei din zona rurală, arată un articol din Politico, care pornește de la ceea ce se întâmplă în SUA.
„Furia rurală albă” este sintagma folosită tot mai des în ultima perioadă în Statele Unite pentru a prezenta, într-un mod negativ, aproape ca un reproș, felul în care se îndreaptă voturile din mediul rural spre „populism”.
Sintagma a plecat de la o carte cu acest nume (White Rural Rage), scrisă de Tom Schaller și Paul Waldman.
Teza ei este că americanii albi din mediul rural, deși reprezintă doar 16% din electoratul american, reprezintă o „amenințare pentru cea mai veche democrație constituțională din lume”.
Într-un interviu pentru populara televiziune americană MSNBC, unul dintre autori a spus că albii din mediul rural sunt „cel mai rasist, xenofob, anti-imigranți și anti-gay grup demografic din țară”.
El i-a mai numit „cel mai conspiraționist grup”, „antidemocratic”, cât și „naționaliști albi și naționaliști creștini albi”.
În plus, albii din mediul rural sunt, de asemenea, „cel mai probabil să scuze sau să justifice violența ca o alternativă acceptabilă la discursul public pașnic”, a mai considerat Schaller.
Această recentă obsesie pentru „furia rurală” nu este nimic nou, amintește autorul analizei din Politico.
După 2016, când alegătorii rurali din statele Michigan, Wisconsin și Pennsylvania l-au făcut câștigător pe Donald Trump, democrații au încercat să-și dea seama de ce s-au îndepărtat atât de mult de Partidul Democrat.
Unii gânditori liberali au vorbit de îndepărtarea politicilor de stânga de mediul rural și escaladarea tensiunilor ca urmare a afirmațiilor candidatului democrat Hillary Clinton, care i-a numit pe susținătorii lui Trump drept „coșul celor deplorabili”, unde se află persoanele rasiste, homofobe, xenofobe și islamofobe.
Unii au spus că partidul ar trebui să sporească atenția asupra problemelor rurale și comunităților rurale din apropiere.
Problema acestei teze de „furie rurală” provine din faptul că problemele lor sunt greșit interpretate și înțelese de restul cetățenilor.
Ceea ce au greșit autorii cărții este exact ceea ce mulți democrați au greșit de zeci de ani, menționează Politico, și par să facă acest lucru din nou în acest an critic al alegerilor prezidențiale.
Dar mediul rural nu se reduce la furie.
A spune acest lucru înseamnă a trece cu vederea modurile moderate în care americanii din mediul rural se implică în politică.
Ei sunt conduși de simțul locului, al comunității și, adesea, de o dorință de recunoaștere și respect.
Acesta, spune autorul, este aspectul definitoriu al diviziunii rural-urban – un sentiment de soartă comună între alegătorii din mediul rural, ceea ce academicienii numesc o „politică a locului”, care este exprimată ca o credință în sine.
Ea este condusă de dependența înrădăcinată în comunitatea locală și îngrijorarea că modurile rurale de viață vor fi forțate în curând să dispară.
În ultimii ani, acea identitate politică rurală s-a transformat în resentimente generate de o nemulțumire colectivă împotriva experților, birocraților, intelectualilor și a partidului politic care încearcă să-i împuternicească, democrații.
Acesta este un fenomen real în mediul rural, dar cuvintele alese pentru a-l descrie contează.
Furia și resentimentele nu sunt termeni interschimbabili, atrage atenția Politico.
Furia implică iraționalitate, furia este nejustificată și disproporționată.
Nu poți vorbi cu cineva care este furios.
În schimb, resentimentul este rațional, o reacție bazată pe un fel de experiență negativă.
S-ar putea să nu fiți de acord cu părerea cuiva că el a fost tratat incorect, dar există loc de empatie.
Până acum, republicanii sunt partidul politic care și-a dat seama cum să vorbească cu acea identitate rurală în mod eficient.
Comunitățile rurale, la fel ca și cartierele dezavantajate din zonele urbane, sunt mai susceptibile de a suferi de afecțiuni cronice de sănătate, o provocare agravată de închiderea spitalelor locale și de lipsa de furnizori de servicii medicale.
Economiile rurale se luptă adesea cu oportunități limitate de angajare și cu deficite de infrastructură, probleme care ar trebui să rezoneze cu multe zone urbane post-industriale care se confruntă cu provocări similare.
În plus, disparitățile educaționale persistă în SUA.
Școlile rurale se confruntă cu deficite de finanțare și lipsa profesorilor, probleme care sunt paralele cu luptele urbane pentru a oferi oportunități educaționale echitabile.
Politico subliniază că această diviziune este cea pe care o consideră deosebit de îngrijorătoare, faptul că atât de multe zone rurale și urbane suferă de boli similare, dar rămân divizate politic.
Dacă privim în acest fel, înțelegem concentrarea pe resentimente.
Resentimentul, în schimb, ne cere să luăm în considerare modul în care alegerile făcute de alegătorii din mediul rural sunt adesea înrădăcinate în valori și identități bazate pe loc, care pun un accent puternic pe încredere în sine, control local și un sentiment profund de nedreptate în ceea ce privește lipsa de recunoaștere a contribuțiilor rurale la societate.
Ceea ce își pot dori comunitățile rurale sunt strategii de împuternicire care să le permită să-și modeleze propriul viitor – sprijin care susține conducerea locală, încurajează inițiativele conduse de comunitate și le oferă instrumentele și resursele necesare pentru a-și aborda provocările specifice într-un mod compatibil cu valorile lor.
„Asta nu este furie și nici nu este o amenințare la adresa democrației”, concluzionează Politico.
Analiza Politico a fost realizată de Nicholas Jacobs, un politolog care predă politică americană și metode de cercetare la Colby College.
Este co-autor al cărții din 2023 „The Rural Voter: The Politics of Place and the Disuniting of America”.
