Candidatul prooccidental al opoziției slovace, Ivan Korčok, și seducătorul naționalist Peter Pellegrini, aliatul premierului Robert Fico, se confruntă sâmbătă în turul al doilea al alegerilor prezidențiale.
Este o luptă strânsă cu rezultat imposibil de anticipat, a explicat pentru cititorii HotNews.
ro Michal Vašečka, analist politic la Bratislava Policy Institute.
Lucrurile păreau simple în Slovacia.
După ce l-a ajutat pe Robert Fico anul trecut să formeze un guvern și să preia din nou funcția de premier, social-democratul Peter Pellegrini, șeful partidului Hlas (Vocea) și președintele Parlamentului, urma să câștige ușor alegerile prezidențiale și să întărească coaliția puterii, care s-a remarcat în ultimele luni prin stoparea luptei anticorupție, intimidarea presei independente și mesaje critice la adresa UE și a Occidentului.
Acum două săptămâni însă, omul opoziției proeuropene, fostul ministru de Externe Ivan Korčok, a câștigat în mod surprinzător primul tur de scrutin, cu 42,5% din voturi în fața celor 37,1% adunate de Pellegrini.
Însă, deși are un avans din primul tur, pro-occidentalul Korčok, spun analiștii, va avea probleme să adune voturi de acum înainte, într-o țară profund scindată între un electorat urban pro vestic și o masă importantă a populației, absorbită de narațiunile favorabile Rusiei.
Lupta din turul al doilea de sâmbătă, 6 aprilie, este foarte strânsă, „probabil cea mai strânsă din istoria alegerilor prezidențiale din Slovacia”, a explicat într-o discuție cu HotNews.
ro, analistul politic Michal Vašečka, de la Bratislava Policy Institute, subliniind că diferența estimată dintre cei doi este undeva „la limita erorii statistice”.
„Trei sondaje de opinie publică de la trei agenții au confirmat practic același lucru.
În unele dintre ele Pellegrini este doar puțin în față, în altele, Korčok este în avantaj, deci un rezultat este foarte dificil de prezis”, a spus el.
Cel puțin teoretic, Pellegrini ar putea convinge o parte dintre alegătorii lui Stefan Harabin, un fost șef al Curții Supreme, cu poziții puternice pro-ruse, care în primul tur a adunat 11,75% din voturi, sosind pe locul trei.
Dar Korčok, un diplomat de carieră, beneficiază și el de un impuls și de atmosfera pozitivă generată de victoria din primul tur, mai ales că Pellegrini nu a avut cea mai bună campanie și a început să intre într-o ușoară panică, a explicat Vašečka.
Nu ar fi trebuit să fie așa.
Pellegrini era cel mai popular politician din Slovacia, mai popular chiar decât președinta în exercițiu, Zuzana Čaputová, iar sondajele făcute înainte de primul tur sugerau că el va câștiga, pe fondul unei deziluzii instalate printre susținătorii opoziției, în urma înfrângerii din alegerile parlamentare din toamna anului trecut.
Cu puțin înainte de ziua primului tur de scrutin însă, Korčok a început să ia avânt.
Rezultatul din 23 martie l-a făcut să fie mai încrezător.
Iar asta ar putea să însemne că mulți oameni care își pierduseră speranța într-o victorie a opoziției să vină acum la urne în turul al doilea, a subliniat Vašečka.
Lupta dintre Korčok și Pellegrini a fost descrisă de unii observatori drept un duel între susținătorii direcției occidentale și prietenii Rusiei.
Vašečka a explicat că aceasta ar fi totuși o simplificare.
„Ca peste tot în lume, de obicei, lucrurile sunt mult mai complicate.
Dar adevărul este că Peter Pellegrini este un candidat al unei coaliții care poate nu este în mod deschis pro-rusă și pro-Putin, dar este cu siguranță mult mai puțin pro-occidentală, pro-UE”, a spus el.
„Pellegrini însuși este cu siguranță mai puțin anti-occidental sau orientat anti-Bruxelles decât premierul Robert Fico sau Partidul Național Slovac (al treilea partid din coaliția puterii), asta e sigur.
Dar în ultimele zece zile, și acest lucru trebuie spus, a fost mult mai agresiv împotriva Occidentului decât oricând înainte”, a subliniat analistul politic de la Bratislava.
De la sosirea la putere, inclusiv mulțumită unui discurs critic la adresa Ucrainei, Fico s-a ținut de cuvânt și a stopat ajutoarele oferite până atunci Kievului.
Slovacia nu a blocat totuși deciziile-cheie ale UE pentru susținerea Ucrainei.
Pellegrini, scrie Reuters, a susținut într-adevăr trecerea lui Fico la ceea ce el numește politica externă „suverană”, care presupune că Slovacia rămâne membră a UE și a NATO, dar își urmează propriul curs în relațiile cu Rusia și cu alții.
„Slovacia nu ar trebui să fie doar un receptor pasiv a ceea ce se dictează la Washington și Bruxelles”, a declarat el într-o dezbatere televizată de marți.
Pellegrini a mai asigurat că promovează de fapt pacea, prin favorizarea negocierilor în Ucraina vecină, în loc să ofere ajutor militar care doar ar prelungi războiul.
Este o poziție pe care Ucraina și aliații săi au respins-o în mod repetat, avertizând că „pacea” în condițiile actuale, cu parte din teritoriul țării ocupat, ar oferit un avantaj Rusiei.
Înainte de primul tur, o anchetă de presă a sugerat de asemenea că Pellegrini a jucat în trecut cartea rusească, pentru a-i atrage pe alegătorii rusofili.
Ancheta publicată de publicația VSquare a dezvăluit că în urmă cu patru ani, Peter Pellegrini, pe atunci premier, i-a cerut omologului său maghiar Viktor Orban să îi aranjeze o vizită oficială la Moscova, pentru a beneficia electoral.
El a primit vizita, dar a pierdut alegerile parlamentare care au urmat.
Michal Vašečka a explicat totuși că o caracterizare mai bună a duelului electoral ar fi o luptă între opoziție și „o coaliție care vrea să consolideze nu doar un stat semi-autoritar în Slovacia, ci, mai important, ceva ce am putea numi stat mafiot sau oligarhic”.
Fico s-a întors la putere anul trecut, la aproximativ cinci ani după ce fusese forțat să plece din fruntea guvernului în urma furiei populare, pe fondul indignării provocate de asasinarea tânărului reporter de investigații Jan Kuciak (și a logodnicei acestuia), care investiga corupția din partidul aflat la putere.
De atunci, guvernul a fost ocupat.
În lunile care au precedat alegerile prezidențiale, Fico a dizolvat Parchetul Special – care investighează cele mai grave infracțiuni, inclusiv corupția de profil înalt – și a adoptat un amendament la Codul Penal (suspendat temporar de Curtea Constituțională) care, potrivit criticilor, va face viața infractorilor mai ușoară.
Reforma codului penal a lui Fico a declanșat ample proteste în întreaga țară și a provocat furia opoziției.
„Prioritatea pentru Fico este de a asigura impunitate pentru acoliții săi, de a demantela democrația și de a instaura un fel de regim autocratic”, a declarat recent pentru Politico fostul prim-ministru Ludovít Ódor, care candidează la alegerile europene din partea partidului liberal de opoziție Slovacia Progresistă (PS).
Comisia Europeană a criticat desființarea procurorului anticorupție și a anunțat că „nu va ezita să ia măsuri pentru a asigura respectarea legislației UE și protejarea intereselor financiare ale UE”.
Aici intervine rolul președintelui.
Președintele Slovaciei nu deține multe puteri executive, dar are un rol în numirea guvernului și a celor din funcții înalte din justiție.
Poate, de asemenea, să se opună prin veto la legi și să influențeze dezbaterea publică, așa cum a făcut-o deseori liberala Caputova.
Prin câștigarea președinției, Fico, spun criticii, și-ar dori să nu mai aibă astfel de obstacole.
Vašečka a subliniat că în trecut, guvernul Fico a creat practic „un stat oligarhic” sau chiar, în termeni mai duri, „un stat mafiot”, dar că după aceea a pierdut puterea.
Câștigarea președinției „este modul în care vor să prevină ca așa ceva să nu se mai întâmple”, a spus el.
În acel scop, a explicat analistul, Fico repetă practic calea maghiară de preluare a puterii totale.
„Și cei care observă acest lucru au dreptate.
Pentru că Fico copiază literalmente pașii lui Viktor Orbán”, a spus el.
Există totuși o diferență.
Spre deosebire de cazul lui Viktor Orbán, a explicat Vašečka, Fico nu își dorește neapărat să construiască un stat autoritar.
„Problema este că, atunci când creezi un stat oligarhic, nu poți funcționa în cadrul unui stat de drept care să funcționeze pe deplin.
Așadar, statul autoritar este un fel de produs secundar al consolidării puterii oligarhilor și a lui Fico”, a spus analistul.
Ar mai fi o diferență.
„Slovacia este puțin mai complicată decât Ungaria”, a spus Vašečka.
„Și, cel mai important, așa cum românii l-au avut pe Ion Iliescu în anii ’90, așa și noi l-am avut pe Meciar (Vladimír Meciar, premier al Slovaciei în mai multe rânduri între 1990 și 1998) al nostru.
Și am învățat o anumită lecție.
Așadar, Fico are mai multe probleme în a pătrunde în instituțiile democratice decât a avut cândva Viktor Orbán.
Pentru că pur și simplu societatea civilă, presa independentă și diverse instituții încearcă să riposteze”, a explicat analistul.
Una dintre țintele guvernului Fico în puținul timp petrecut la putere după câștigarea alegerilor este presa independentă.
Guvernul a întrerupt comunicarea cu patru instituții media naționale, descriindu-le drept „ostile” și „insuficient de obiective”.
În schimb, acesta favorizează mass-media pro-ruse, cum ar fi Hlavné správy, care colportează narațiunile Kremlinului, potrivit Politico.
De asemenea, Fico a atacat postul public de radio și televiziune din Slovacia (RTVS) pentru că nu și-a îndeplinit obligațiile și a cerut schimbarea conducerii acestuia.
Situația a escaladat în martie, când ministra culturii, Martina Šimkovičová, a anunțat un proiect de lege care prevede închiderea RTVS și înlocuirea acestuia cu un nou organism numit Televiziunea și Radioul slovac (STaR), care urma să fie condus de persoane numite politic.
„Fico este foarte nemulțumit de libertatea presei”, a observat analistul politic Vašečka.
Așa că o atacă.
Puțin diferit față de trecut, el a reușit cumva să influențeze oligarhii.
Iar aceștia au cumpărat în special tabloidele din Slovacia.
În plus, a explicat Vašečka, „Fico a amenințat Markíza cel mai mare post de televiziune să își schimbe știrile, ceea ce se întâmplă într-o oarecare măsură, dar totuși ei ripostează”.
Premierul, a continuat analistul, „încearcă să amenințe o altă televiziune privată, Joj, și începe să aibă succes chiar și acolo”.
„Multe media independente ripostează, desigur.
Problema este cu televiziunea publică.
Legea pe care au sugerat-o se referă practic la desființarea televiziunii și a radioului public”, a spus Vašečka.
„Ar rezulta o televiziune de stat probabil foarte asemănătoare cu ceea ce avea, să spunem, Polonia înainte de schimbarea de guvern”, a mai explicat analistul.
