Inversul mesajului din spusele profetice ale Carții lui Daniel ,,Numărat, numărat, cîntărit, şi împărţit!” care anunțau sfârșitul imperiul babilonian, pentru alegerile de anul acesta se prevestește mai degrabă o continuitate politică a guvernării.
Comasate, adunate, scăzute, înmulțite și împărțite au fost alegerile din acest an de grație 2024 pentru România.
Românii vor alege oamenii care să îi reprezinte la toate nivelurile: de la sat, comună, oraș, la parlamentari, indirect miniștri, europarlamentari și vor alege și președintele.
Un șir de patru alegeri cu mize importante pentru următorii 5 ani.
Cinci ani înseamnă foarte mult din viața unui om, înseamnă alegeri multe, tranziții de viață, schimbări în viața de familie, în carieră.
Altfel spus, deși mizele sunt uriașe și toate alegerile sunt importante, întalnirea între clasa politică și electorat la masa dării de socoteală nu a avut loc, pentru că organizatorii, societatea civilă, presa și televiziunea sunt mai preocupate de cancanul politicii decât de informarea corectă a cetățenilor despre mize, bilanț, provocări noi.
Primele alegeri, cele comasate și legate sunt alegerile europene și locale.
Alegerile locale au o oarecare promovare prin prisma naturii scrutinului acesta, sunt foarte personale, legate de indivizi cu nume și prenume, cu pedigree, istoric, drame și poate prezintă interese economice și financiare mai directe pentru investitorii imobiliari sau pentru tot felul de businessuri ce așteaptă noi administrații ușor cumpărabile și care „să nu încurce prea mult”.
Însă, din păcate, campaniile alegerilor locale sunt fușerite și nu se discută administrație publică, fonduri europene, transparență, bilanțuri, decât foarte puțin.
Ce se aude în media despre alegerile europene, în afară de liste și de negocieri? Nimic.
Silenzio stampa! La 17 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, în continuare vedem Uniunea Europeană ca pe o organizație prea complicată și îndepărtată de cetățeni, deconectată de omul de rând.
Când de fapt nu este așa.
Avem de a face cu o societate care e prea leneșă sau una în care se promovează mai mult mesaje care sunt direct sau indirect anti-europene?Pandemie, invazia Ucrainei cu consecințe directe și indirecte, de la milioane de refugiați, la inflație, creșterea prețurilor la energie, noi provocări de diplomație și securitate.
A trebuit să fie luate decizii urgente, importante și care vor schimba natura proiectului politic al UE pe viitor.
Una dintre aceste etape este împrumutul de 750 de miliarde de euro la comun de pe piețele financiare din partea Uniunii Europene.
În realitate, Uniunea Europeană a celei de a 9-a legislaturi este una care răspunde la crize, este inovativă și dă startul unui nou model economic, bazat pe tranzițiile revoluționare digitale și verzi.
Este un pariu al unei Europe care încearcă să își folosească cât mai bine atuurile în fața Statelor Unite și Chinei, pentru a rămâne relevantă și puternică.
Acesta este un rezumat extrem de scurt al unei legislaturi complicate, cu dosare extrem de sensibile care nu au făcut obiectul dezbaterilor în societatea românească, decât poate extrem de superficial.
Să spunem mulțumesc că există think tankuri serioase în Europa cum ar fi Bruegel, EPG și altele care fac analiza propunerilor Comisiei și a legislației adoptate de Uniunea Europeană, ce afectează peste 450 de milioane de cetățeni europeni.
Urmăresc siderat discursurile unor politicieni care îndrăznesc să critice Pactul Verde European, ca un tot, deși acesta se declină în zeci de legislații.
Ei nu sunt capabili să explice la care legislație se referă, din ce sector, ce impact ar avea asupra României, de unde au acele date, și mai ales când va intra în vigoare acel regulament sau directivă.
Nota bene, nu tot ce vine de la UE înseamnă că este bun sau perfect, însă atunci când se discută critic, trebuiesc explicate foarte bine lucrurile, nu populist sau diletant, ci cu date.
De altfel Uniunea Europeană nu impune niciunui Stat cu forța o legislație la care nu a luat parte ca negociator, atât din partea Parlamentului European, cât și din partea Consiliului, nu mai vorbesc de etapa de consultare publică când atât mediul privat și public pot comunica cu Comisia Europeană pentru a-și expune temerile legate de un posibil impact negativ.
Campania electorală propriu zisă nu a început încă.
Teoretic cei care doresc să candideze trebuie să strângă semnăturile necesare pentru a candida la alegerile europene.
De exemplu un candidat independent la alegerile europene trebuie să strângă 100 de mii de semnături, pentru un partid politic numărul de semnături necesare este de 200 de mii de semnături.
Este cel mai mare număr de semnături cerute din Europa pentru a putea candida.
Însă cum poți să semnezi o listă dacă nu știi care sunt prioritățile sau viziunea candidatului, dacă nu vezi că respectivul sau respectiva înțeleg cu ce se mănâncă această funcție? Să sper că vor avea loc dezbateri în timpul campaniei? Nu prea.
Am urmărit câteva dezbateri organizate de presa din România considerată „bună”, însă au fost o dezamăgire, de la proasta organizare, promovare, la lipsa pregătirii moderatorului.
Sunt doar discuții moleșite, într-un limbaj de lemn, din care nimeni nu prea înțelege nimic.
În loc să clarifice, au dezinformat publicul, care oricum era mai mult inexistent.
Însă ce viziune ar putea avea candidații de pe listele partidelor unde au fost puși cu mâna, dacă funcțiile acestea sunt date mai mult ca premii de consolare.
De exemplu, un candidat căruia i-a fost oferit un loc eligibil pe o listă după ce i-a fost refuzată candidatura pentru primăria unui oraș mare.
Altfel spus și partidele mari tratează alegerile europene precum o ocazie de a dărui funcții ca premii de consolare sau premii de retragere din activitatea politică națională.
Dincolo de interesul scăzut și de lacunele în înțelegerea Uniunii Europene, de ce sunt ele importante pentru români? Adică, dincolo de eternele argumente clișeizate „pe interes” , cum că Uniunea Europeană ne dă foarte mulți bani.
Iar în acești ani, chiar vor intra peste 80 de miliarde de euro în economia românească.
Ar fi multe de discutat despre alte teme precum libera circulație sau milioanele de români care susțin economia românească cu bani și investiții pentru că lucrează în străinatate pe salarii mai mari, bursele Erasmus pentru studenții care vor studia în străinatate pe bani europeni, despre bani pentru cercetare, cultură, ONG-uri.
În general suntem la masa cu bogații și dacă am fi mai responsabili am ști să folosim mai cu cap aceste beneficii.
De la calitatea aerului, la norme privind pesticidele, tăierile ilegale de păduri, spațiile verzi din orașe, cum să fie construite blocurile și ce tip de căldură să fie folosit, transport, agricultură, mediu, sănătate, norme și standarde înalte pentru toată lumea, ele vin la pachet cu studii de impact, dar și cu fonduri europene.
Dacă vrem o țară ca afară, atunci trebuie să avem reguli ca afară, însă mai ales reguli implementare ca afară.
Când mergi la spital te iei de cap, când mergi la școală să vezi cum este implementat Cornul și Laptele te sperii, când mergi în oraș vezi atâtea lucruri făcute de mântuială.
Europarlamentarii sunt politicieni care în teorie vor trebui să lucreze pe dosare, să negocieze, să știe să vorbească mai multe limbi străine, să înțeleagă ce votează, să se lupte pentru cetățeni și pentru drepturile lor și să vadă faptul că stau la Bruxelles mai mult decât ca pe un concediu bine plătit.
România a avut parte în mandatul de până acum de europarlamentari muncitori și apreciați, dar și de parlamentari pe care Parlamentul nu i-a prea văzut la față.
Ar trebui să conteze acest lucru? La școală dăm diplome elevilor buni la finalul anului dacă au fost buni si harnici, eu cred că și în politică ar trebui să răsplătim pe cei care și-au făcut treaba.
Însă din nou, cum să știm despre ei, dacă presa nu scrie despre ei, nu vorbește despre ei? Contează imaginea României? Da, priviți dosarul Schengen, contează enorm să ai pe cine trimite la negocieri.
Românii parcă au crescut cu ideea aceasta de a accepta, de a primi totul de-a gata.
Însă deja suntem membri vechi în aceasă construcție europeană și trebuie și noi să participăm la ea, să ne spunem punctul de vedere.
Vrem mai multă Europă, vrem aprofundare sau vrem lărgire către alte State? Ce am schimba la actualul proiect? Cum vedem noi principiul solidarității? Sau să dezbatem subiecte mai concrete, cum ar fi bugetul Uniunii, cum împărțim banii conform principiului solidarității, despre veto sau stat de drept, precum și chestiunile legate de drepturile cetățenilor.
O sumedenie de lucruri la care o societate matură care înțelege construcția europeană, cu reprezentanți maturi și care înțeleg importanța dezbaterilor și argumentelor puternice ar putea răspunde cu folos.
– Citeste restul articolului si comenteaza pe Contributors.
ro
