Turcii i-au administrat președintelui Recep Tayyip Erdogan și partidului său islamist o adevărată lovitură, într-un scrutin local care a menținut opoziția în controlul orașelor majore ale țării, i-a oferit noi localități-cheie și l-a întărit pe popularul primar din Istanbul, Ekrem Imamoglu, devenit acum în mod cert principalul rival al președintelui în lupta pentru putere la nivel național, spun analiștii citați de presa internațională.
Numărătoarea majorității voturilor din Istanbul a confirmat o victorie zdrobitoare a primarului în funcție, liderul opoziției Ekrem Imamoglu, care l-a învins pe aliatul lui Erdogan, fostul ministru Murat Kurum, cu o diferență spectaculoasă de 10 puncte procentuale, în ciuda sondajelor care sugerau că lupta este umăr la umăr.
Nu a fost doar asta.
Partidul Republican al Poporului (CHP), al lui Imamoglu, a păstrat și primăria din Ankara, câștigând de asemenea alte 15 primării în orașe din întreaga țară, inclusiv în Bursa și Balikesir din nord-vestul industrializat.
Analiștii sunt de acord că scrutinul de duminică a marcat cea mai mare înfrângere pentru Erdogan și Partidul său islamist Justiție și Dezvoltare (AKP) în cele peste două decenii de când se află la putere și ar putea semnala o schimbare în peisajul politic divizat al țării.
Erdogan însuși a admis, într-un discurs de după miezul nopții, că este vorba despre un „punct de cotitură”.
Comentatorii au spus că președintele și AKP s-au descurcat mai rău decât au estimat inițial sondajele de opinie din cauza inflației în creștere și a nemulțumirii alegătorilor islamiști.
În cazul Istanbulului, e mai mult decât atât, aici fiind vorba inclusiv despre carisma lui Imamoglu și capacitatea lui de a atrage alegători dincolo de baza seculară a CHP, au spus analiștii.
În final, CHP conducea la nivel național cu aproape 1% din voturi, o premieră în ultimii 35 de ani.
Mert Arslanalp, profesor asistent de științe politice la Universitatea Bogazici din Istanbul, a declarat pentru Reuters că scrutinul de duminică a fost „cea mai dură înfrângere electorală” a lui Erdogan de la venirea la putere la nivel național, în 2002.
Cât despre Imamoglu, acesta „a demonstrat că poate trece dincolo de diviziunile socio-politice profunde care definesc electoratul de opoziție din Turcia, chiar și fără sprijinul lor instituțional”, a spus profesorul.
„Acest lucru îl face să fie cel mai competitiv rival politic pentru regimul Erdogan”, a adăugat profesorul.
Istanbulul, un oraș de 16 milioane de locuitori, unde Erdogan și-a început ascensiunea politică din funcția de primar, în anii 1990, a fost de la bun început cea mai mare miză a scrutinului de duminică.
Bugetul municipalității metropolitane din Istanbul le eclipsează pe toate celelalte 80 de orașe din țară, ajungând la 516 miliarde de lire (16,05 miliarde de dolari) în 2024, inclusiv filialele sale.
Bugetul celui de-al doilea oraș, Ankara, este de 92 de miliarde.
Pârghiile economice sunt prin urmare majore.
Controlul marilor orașe și al bugetelor acestora poate oferi partidelor un cuvânt de spus în ceea ce privește finanțarea, contractele și crearea de locuri de muncă, sporindu-le popularitatea pe scena națională.
Dar importanța Istanbulului este și una simbolică – Erdogan însuși obișnuia să spună că „cine câștigă în Istanbul, câștigă întreaga Turcie”.
Pentru Erdogan, recâștigarea Istanbulului și a Ankarei ar fi fost cruciale în demersul său de a schimba constituția, care i-ar putea prelungi șederea la guvernare dincolo de anul 2028, anul ce marchează sfârșitul mandatului său actual, spun analiștii.
În conformitate cu constituția actuală, președinția este limitată la două mandate.
Erdogan și-a asigurat însă deja un al treilea mandat anul trecut datorită unei interpretări juridice rezultate în urma tranziției spre un sistem prezidențial în 2018.
Înfrângerea electorală de duminică îi pune planurile sub semnul întrebării.
Imamoglu a devenit principala alternativă a opoziției la Erdogan odată cu victoria din 2019 în Istanbul, când a pus capăt celor 25 de ani de guvernare islamistă în oraș.
În aclași scrutin, CHP a câștigat Ankara.
Președintele a contraatacat însă în 2023, reușind să câștige un nou mandat prezidențial și o majoritate parlamentară cu aliații săi naționaliști, în ciuda unei crize a costului de trai care s-a întins pe mai mulți ani.
Analiștii au spus că tensiunile economice, inclusiv o inflație de aproape 70% și o încetinire a creșterii economice provocată de un regim agresiv de înăsprire monetară, i-au determinat pe alegători să pedepsească AKP de această dată.
„Economia a fost factorul decisiv”, a declarat Hakan Akbas, consilier senior la Albright Stonebridge Group, citat de Reuters.
„Poporul turc a cerut schimbare, iar Imamoglu este acum inamicul implicit al președintelui Erdogan”, a adăugat acesta.
Au mai existat și alte motive.
Sprijinul popular în creștere pentru Noul Partid al Bunăstării, islamist și naționalist, care a adoptat o poziție și mai dură decât Erdogan împotriva Israelului în legătură cu conflictul din Gaza, a diminuat, de asemenea, sprijinul AKP.
Principalul partid prokurd, care l-a susținut pe Imamoglu în 2019, și-a prezentat propriul candidat sub sigla DEM la Istanbul de această dată.
Dar mulți kurzi au lăsat deoparte loialitatea față de partid și au votat din nou pentru primarul în funcție, sugerează rezultatele.
Imamoglu este acum văzut de mulți analiști drept un potențial președinte.
El are multe asemănări cu Erdoğan: amândoi au condus Istanbulul, au rădăcini de familie în regiunea estică a Mării Negre, iar carierele lor politice au fost împiedicate de instanțele din Turcia.
În tinerețe, amândoi au fost fotbaliști pasionați.
Ambii politicieni au o capacitate puternică de a atrage alegătorii, dar diferă atunci când vine vorba de discurs și poziționare.
„Ideile noastre sunt în mare parte opuse”, a observat chiar Imamoglu.
Erdogan a intrat în politică cu un partid islamist și a remodelat statul secular de când a preluat frâiele țării în 2002.
În schimb, Imamoglu provine din CHP, un partid secularist convins, la care a aderat în 2008.
Succesul lui Imamoglu se datorează capacității sale de a lărgi atractivitatea CHP-ului social-democrat pentru a atrage alegători mai conservatori.
El a demonstrat acest lucru în 2019, cu ocazia primei victorii din Istanbul.
A fost nevoit atunci să câștige de două ori.
O instanță a anulat victoria sa din martie, doar pentru ca el să se impună cu o marjă și mai mare la repetarea alegerilor, în iunie.
Între timp, presa de stat a încercat să îl prezinte într-o lumină negativă.
Selin Nasi, cercetător la Institutul European de la London School of Economics, a observat pentru că alegerile au oferit o nouă viață partidului CHP, dar au consolidat și poziția lui Imamoglu.
„El este singurul politician care a reușit să îl învingă pe Erdogan de trei ori”, a spus Nasi pentru Politico.
Imamoglu însuși a sugerat duminică seară că lupta se mută acum la nivel național.
„În această seară, 16 milioane de cetățeni din Istanbul au trimis un mesaj atât rivalilor noștri, cât și președintelui”, a spus el.
„Cei care nu înțeleg mesajul națiunii vor pierde în cele din urmă” a avertizat primarul Istanbulului, în fața a mii de susținători extaziați, care cereau demisia lui Erdogan.
