În această zi ne e permis să spunem minciuni pentru a păcăli sau amuza pe cineva sau să facem farse pentru a ne surprinde prietenii.
Obiceiul Zilei Păcălelilor încă se menține bine după atâtea sute de ani.
Dar cum a început și de ce dedicăm această zi artei înșelăciunii?Prima păcăleală înregistrată „cu acte” vine din 1847 în Marea Britanie, când s-au emis bilete pentru a asista la spălarea.
.
.
leilor din Turnul Londrei.
Desigur, evenimentul nu a avut loc niciodată.
Cu toate acestea, rădăcinile acestui obicei de 1 aprilie par să fie mult mai vechi, existând două variante care vorbesc despre creatorii Zilei Păcălelilor: prima ne duce la tradițiile celtice și a doua la Franța din secolul al XVI-lea.
Popor din nord-vestul Europei, celții, erau pescari pasionați.
Sezonul de pescuit începea pe 1 aprilie – o perioadă în care peștii sunt foarte greu de prins.
Foarte mulți pescari au fost nevoiți să.
.
.
mintă despre câți pești prinseseră, „umflând” cantitatea de pește.
Acest obicei s-a extins la alte aspecte ale vieții de zi cu zi și nu se limita la performanța pescarilor.
A doua versiune, care este considerată a fi mai solidă din punct de vedere istoric, vrea ca locul de naștere al obiceiului să fie Franța în secolul al XVI-lea.
Până în 1564, Anul Nou francez se sărbătorea pe 1 aprilie.
Data celebrării Noului An s-a schimbat în timpul domniei lui Carol al IX-lea.
Numai că, la la început, nu toți cetățenii au acceptat acest lucru și au continuat să sărbătorească vechea zi de Anul Nou (1 aprilie)Ceilalți, pentru a-i tachina, le trimiteau de 1 aprilie cadouri în glumă.
În timp aceste tachinări s-au generalizat și au devenit un obicei de 1 aprilie.
