Dacă ai o casă veche, cu istorie în spate și o arhitectură superbă, poți să faci o afacere de succes și fără să o demolezi și construiești în loc un bloc, așa cum văd o bună parte dintre dezvoltatorii imobiliari din București. Casa Mița Biciclista a fost resturată și deschisă anul trecut publicului, devenind un stabiliment creativ. La toate evenimentele organizate – de la baluri până la expoziții – biletele s-au vândut imediat, iar în decembrie, decorul de Crăciun oferit de proprietari atrage sute de mii de oameni, ceea ce arată un apetit extraordinat pentru astfel de lucruri. Cum faci o afacere de succes dintr-o casă veche? Am vorbit cu Edmond Niculușcă, care împreună cu echipa sa se ocupă de organizarea evenimentelor de la casa Mița Biclista. Noi am intrat în casă după ce ea a fost renovată. Lucrările cred că au început prin 2013, din ce știm noi din hârtii, atunci primarul Sorin Oprescu a semnat o primă autorizație de construire. Casa a aparținut statului român până la începutul anului 2000, a fost recuperată de proprietarii de drept, urmași ai familiei Mihăescu, dar era abandonată, nu mai locuia nimeni acolo. Casa Mița Bicilista înainte de resturareCasa Mița Bicilista după resturareDupă retrocedare, proprietarii s-au pus de acord și au vându-to unor investitori spanioli, eu au început lucrările de resturare, lucrurile au mers greu, unele lucruri au fost făcute cum trebuie. În 2021 a fost cumpărată de actualul proprietar, care a preluat casa la stadiul la care a fost lăsată de investitorii spanioli, adică lucrările de resturare erau aproape terminate, mai erau finisaje de făcut. Lucrările au costat circa 4 milioane de euro, restaurarea și consolidarea, și au durat aproximativ 5 ani. Proprietarul casei urmărea ce făceam noi cu tururile ghidate prin centrul orașului, ce se întâmplă în București, așa ne-am întâlnit. Eu plecasem de la Primăria Capitalei și visam să-mi fac o cafenea, de la asta a plecat tot. Până la urmă am zis, hai să facem un ecosistem cultural-antreprenorial, să vedem dacă discursul ARCEN, pe care și proprietarul îl știa, funcționează în realitate. Am plecat de la ideea să facem o braserie la parter, un spațiu cultural, cu expoziții, la etajul II, un spațiu de evenimente la etajul I – petreceri, conferințe, concerte – un cinematograf în mansardă, lucruri care să se susțină unele pe altele. De asta am zis noi ecosistem. A durat vreo 6 luni să cunoaștem casa, are așa de multe intrări, și atâtea etaje și uși, era foarte complicat să înțelegem cum deschidem o astfel de casă unui public larg. Prima dată am deschis-o în noiembrie anul trecut, cu acele baluri, am zis să o deschidem cu ce era ea celebră. După acele baluri am înțeles multe lucruri, și limitările casei și ce mai e nevoie. De la finalul anului trecut și până în mai, noi iar nu am mai făcut nimic, casa a fost închisă, dar am lucrat aici cu mai mulți arhitecți – Eliza Yokina de la Cumulus, cu echipa ei, Atilla Kim, Bogdan Ciocodeică, fiecare cu specializarea lui și am încheiat ceea ce aici nu se încheiase, lucrările de restaurare care rămăseseră neterminate, finisaje, mici detalii, ce se putea repara. Scara nu era perfectă, am mai făcut o lăcuire, parchestul se degradase, deși fusese utilizat doar la 3 petreceri, a fost refăcut, culoarea nu era potrivită, am dat niște nuanțe conform studiilor istorice, iarna era frig, se făcea condens, am intervenit la tâmplărie. Primul an la Mița Biciclista a fost o trezire la realitate, adică totul a devenit complicat pentru că nu este ușor să faci lucrurile ca la carte, am avut un discurs despre cum trebuie făcute lucrurile și noi trebuia să respectăm aceste lucruri, avize, hârtii, să ne sfătuim cu cine știe, să punem în valoare ce avem aici. Aș zice că trecerea de la teoretic la practic este dificilă. Și aș da un exemplu despre trezirea la realitate la care nu ne așteptam. În mai 2023, când am redeschis și de atunci tot deschiși suntem, a fost interesant că imobilul a intrat într-un nou registru, al clădirilor aflate în circuitul civil, economic, deci nu mai era o ruină, ne-am trezit cu impozite, cu o hârtie de la INP, care au fost foarte promți să ne trimită taxa pe monument istoric, ceea ce a fost puțin o trezire la realitate, fiindcă nu ne așteptam ca autoritățile să fie atât de prompte cu taxatul în condițiile în care nu au făcut nimic pentru această casă, în condițiile în care sunt puțini proprietari care resturează imobilele și le transfomă într-un spațiu care adună comunități, creează locuri de muncă. Pentru noi miza a fost să reușim să demonstrăm că într-un monument istoric puteam să creăm locuri de muncă, creștere economică și să transformăm cartierul din jur, suntem încă departe de asta, dar dacă am plecat de la 2 angajați, azi am ajuns la peste 15 care lucrează pentru un monument istoric și care atrage oameni tocmai pentru că este monument istoric.Ce pot să spun este că în acest moment afacerea se susține. Tot ce se întâmplă aici plătește salariile celor 15 oameni. E devreme să vorbim despre profit, dar este sustenabil ce facem aici. Dacă aici s-ar fi demolat și s-ar fi construit un bloc nu ar mai fi avut nicio valoare acest bussines. De fapt, această afacere are doi piloni foarte importanți, istoria locului și brandul acestui loc, asta gasești în locurile istorice, o poveste și de multe ori un brand. Mița Biciclista e un brand, este un nume care are o poveste. Nu pleci de la zero când dezvolți o afacere într-un monument istoric tocmai pentru că ai aceste elemente. Cred că în timp își scoți banii investiți investiți în restaurare. Acum clădirea este evaluată la 6 milioane de euro și valoarea ei va crește. Acest loc nu ar fi funcționat în altă parte, nu ar fi avut același farmec și discursul, inclusiv cel comercial, nu ar fi avut aceeași greutate și nu ar fi convins oamenii la fel de mult dacă se făcea la parterul unei clădiri de birouri, la parterul unei clădiri de sticlă. Faptul că avem o echipă care face cockteilurile într-un laborator de mixologie, cum se cheamă, adică cumpărăm doar alcoolul, restul se produce. Fiecare sirop care se pune e produs local, inclusiv Cola o producem noi, home made cola din 16 condimente. Ele s-ar fi putut face oriunde altundeva, dar cred că farmecul lor e tocmai pentru că se întâmplă într-o astfel de clădire. Oamenii vor participe la această istorie care se reconstruiește, se rescrie în acest moment. Este această nevoie a oamenilor de a face parte din decorul acestei case. Pentru bal, toate biletele au fost vândute în 7 minute, a fost ceva incredibil. S-a repetat și la primul Crăciun făcut la Mița Biciclista. Expoziția despre frumusețea Parisului a fost vizitată de peste 12.000 de persoane în 6 săptămâni. Nu s-au acoperit costurile din bilete pentru ce s-a investit atunci, dar este un succes. La Monica Lovinescu avem peste 1.500 de oameni pe săptămână, ceea ce iar este foarte mult, vor fi undeva la 9 săptămâni, vom prelungi și în ianuarie, vrem să aducem mulți atunci fiindcă nu se învață despre lucrurile astea la școală din păcate. Apoi am avut sute de mii de vizualizări pe interenet cu casa, anul trecut și anul acesta când am pus decorul de Crăciun, când din nou, ce ne-am propus a fost să arătăm că nu trebuie să așteptăm întotdeauna de la alții și că putem noi să înfrumusețăm orașul în care vrem să trăim. Toată lumea îl acuza pe primarul general că nu mai investește în decorațiunile de Crăciun, decorațiuni care sunt făcute din banii noștri, ai celor care plătim taxe în oraș, dar nu trebuie întotdeauna să așteptăm asta. Putem să facem din locul nostru un loc frumos. Filozofia acestui loc este că dorim să extindem frumusețea casei, a monumentului istoric și acesta a fost discursul nostru dintotdeauna, o clădire restaurată reactivează un întreg cartier, credem asta și ne dorim asta. Nu o să ne oprim la fațadă, vrem să mergem mai departe și în primăvara acestui an vrem să convingem Primăria să amenajăm o piațetă publică vizavi. Avem niște vecinătăți potrivite și anume o biserică, un spațiu cultural care suntem noi, Piața Amzei, ambasada, aveam o rețea de străzi folosită de rezidenți, de nu pe aici traversăm orașul. Nu vrem să blocăm traficul, dar vrem să folosim 3 locuri de parcare și în locul lor să apară un spațiu pietonal cu o fântână, cu mobilier stradal, un loc în care oamenii să se întâlnească. Nu întâmplător anul trecut am deschis casa cu expoziția „Frumusețea unui oraș”. Frumusețea unui oraș pornește de la educația de acasă, așa se construiește orașul, nu întâmplător a păstrat numele de Casa Mița Biciclista, tocmai pornind de la ideea că acasă se formează bunele moravuri și ele trebuie să se răspândească și dincolo de pereții clădirii.Pentru că văd un altfel de oraș, sunt primiți altfel, arată altfel,, e un loc renăscut, toată lumea vorbește despre asta. Latura asta de vechi adusă în contemporan este foarte apreciată de oameni. Mult mai apreciată decât îmi imaginam. Mesajul pentru cei care au clădiri de patrimoniu este să urmărească acest exemplu pe care îl construim aici, nu avem neapărat o rețetă, dar reacția publicului este de fapt cea care ne-a convins să facem asta, chiar dacă probabil un cazionou în această casă ar fi rupt în primele două luni, aici eu sper să punem bazele unei povești care să dureze 20-30 de ani, un loc cu o adevărată tradiție, adică nu un bussines de o vară, două trei. Noi avem contract pe 10 ani. Am ajuns să creem un loc atipic unde alcoolul de bună calitate se îmbină cu petrecerea, cu cultura, cu conferințe, expoziții de cea mai bună calitate.Maria Mihăescu, pe numele ei real, s-a născut în 1885, în Prahova, într-o familie modestă. În adolescență a devenit curtezană. Se spune că primul ei amant a fost Regele Leopold al Belgiei, pe care l-a cunoscut în timp ce studia în străinătate.Multe povești din viața ei sunt privite ca legende urbane, dar aparent iubirea cu Regele Ferdinand i-a adus casa din Amzei, care-i poartă numele. Ironizată la vremea ei, devenită „Mița Biciclista”, în presa de satiră, Maria Mihăescu a fost prima femeie care a purtat pantaloni pe Calea Victoriei (motiv pentru care a fost arestată), a făcut topless pe malul lacului Herăstrău (un alt motiv pentru care a fost arestată) și a mers pe bicicletă, pe o bicicletă de bărbați, căci pe atunci nu existau biciclete pentru femei (motiv pentru care a devenit celebră). Casa din Amzei a fost ridicată în 1908, iar Maria s-a mutat aici în 1910 și a trăit până la moarte, în 1962. Citește aici mai mult.
