Simplu spus, stadiile cancerului se referă la cât de extins este un cancer, la dimenisunea tumorii inițiale și dacă boala s-a răspândit sau nu la alte organe.
Cancerul este caracterizat prin creșterea rapidă și necontrolată a unor celule displazice.
Aceste celule cresc și se înmulțesc necontrolat într-o anumită zonă din corp, formând o tumoare.
Pe măsură ce tumoarea se dezvoltă, celulele canceroase se pot răspândi și în alte zone ale corpului.
Există mai multe sisteme de stadializare a cancerului pe care medicii le folosesc pentru a măsura, descrie și trata o mare varietate de tumori maligne.
Potrivit National Cancer Institute, cunoașterea stadiului de cancer ajută medicul să înțeleagă cât de gravă este situația și care sunt șansele de supraviețuire, să întocmească un plan de tratament adecvat și să identifice eventuale studii clinice care ar putea reprezenta opțiuni de tratament.
Experții Societății Americane de Cancer au detaliat importanța stadializării cancerului în stabilirea tratamentului.
Astfel, un cancer în stadiu incipient, răspunde mai bine la radioterapie sau la intervenții chirurgicale, în timp ce unul în fază avansată, poate răspunde mai bine la chimioterapie, la terapie medicamentoasă țintită sau imunoterapie.
Conform Național Cancer Institute, boala va fi referită mereu la stadiul inițial în care a fost diagnosticată, chiar dacă boala se agravează sau se răspândește, orice altă informație fiind adăugată la diagnosticul inițial.
Nu toate cancerele sunt stadializate.
De exemplu, leucemiile care sunt cancere ale sângelui sunt prezente în tot organismul în momentul diagnosticării și nu sunt stadializate după modelul tumorilor solide.
Alte tipuri de cancere, precum tumorile cerebrale, au propriul sistem de clasificare.
Cei mai mulți specialiști în sănătate folosesc o stadializare simplă a cancerelor în patru trepte.
Cu cât crește numărul, crește și severitatea bolii, în timp ce rata de supraviețuire se diminuează.
În plus, medicii pot descrie cancerul ca fiind unul in situ, adică sunt prezente celule displazice, dar care nu s-au răspândit.
De asemenea, specialiștii se pot referi la cancer ca fiind localizat – adică boala este prezentă doar în locul în care a apărut; regional – dacă s-a răspândit la țesuturile, organele sau ganglionii limfatici aflați în apropiere sau cancer la distanță – dacă boala s-a răspândit și în alte zone din corp, iar medicul nu are suficiente informații pentru a-l clasifica complet.
Stadiul cel mai inofensiv de dezvoltare a unui cancer este stadiul 0.
În acest stadiu, medicul identifică țesut anormal dezvoltat, dar care nu s-a răspândit și în alte zone ale corpului.
Celulele displazice nu sunt propriu-zis cancer, dar vor deveni în mod cert dacă pacientul nu va primi tratament.
Specialiștii mai numesc acest tip de cancer carcinom in situ.
Tratamentul în acest stadiu variază, dar, în principal, constă în îndepărtarea tumorii și a țesutului din jur.
Rata de supraviețuire diferă în funcție de tipul de cancer, pentru cancerul de sân, de exemplu, descoperit în stadiul 0, rata de supraviețuire la 5 ani este de 99%.
Stadiul 1 este unul incipient de dezvoltare a bolii.
Dimensiunile tumorii sunt reduse, iar boala nu s-a răspîndit la ganglionii din proximitate.
În acest stadiu, tratamentul este unul chirurgical, urmat de radioterapie pentru distrugerea eventualelor celule canceroase.
Metoda exactă de tratament variază în funcție de tipul de cancer descoperit.
Ratele de supraviețuire sunt mai mari, comparativ cu alte stadii mai avansate de cancer.
În stadiul 2 cancerul este încă localizat, dar tumoarea a invadat țesutul aflat în vecinătate și poate și ganglionii limfatici.
Tratamentul diferă în funcție de tipul de cancer, precum și în funcție de alți factori precum vârsta și starea generală de sănătate.
Tratamentul poate include radioterapia și intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea tumorii.
Adesea, cancerul de stadiu 2 este tratabil și are rate mari de supraviețuire.
În stadiul 3 de boală cancerul este încă localizat, dar dimensiunile tumorii sunt mai mari decât în stadiul 2.
De asemenea, țesutul adiacent și ganglionii limfatici sunt afectați.
Tratamentul este mai agresiv comparativ cu stadiile 1 și 2 de boală și variază în funcție de tipul de cancer pe care persoana îl are.
Rata de supraviețuire este mai scăzută, comparativ cu stadiile anterioare și depinde și de vârstă și de starea generală de sănătate.
Stadiul 4 este stadiul cel mai avansat, în care boala a metastazat.
De cele mai multe ori, atunci când medicii diagnostichează un cancer în stadiul 4 tumoarea este de dimensiuni mari.
Celulele canceroase s-au răspândit – prin sânge sau prin sistemul limfatic – și în alte zone ale corpului, formând noi tumori.
Tratamentul este unul agresiv, cu scopul de a încetini sau opri răspândirea celulelor canceroase.
Planul de tratament și recomandările variază în funcție de tipul de cancer.
Opțiunile pot include radioterapia, chimioterapia, terapia țintită și intervenția chirurgicală.
Rata de supraviețuire la 5 ani este cea mai scăzută, comparativ cu stadiile anterioare, dar variază în funcție de tipul de cancer.
Astfel, un pacient cu cancer de sân în stadiul 4 are o rată de supraviețuire de 31%, unul cu cancer de plămâni – 8,2%, unul cu cancer colorectal – 15,6%, iar unul cu cancer de stomac – 6,6%.
Cel mai utilizat sistem de stadializare este TNM, unde T descrie extensia tumorii primare – cu numere de la 1 la 4; N – numărul și sediul ganglionilor din proximitate care pot fi invadați malign, cu numere de la 0 la 3; iar M – la metastazele la distanță, organe și țesuturi afectate, aflate în alte zone ale corpului față de tumoarea primară – cu numere de la 0 la 1.
Potrivit Ghidului pacientului oncologic, în stadializarea unor tumori se utilizează şi categoria G.
Aceasta defineşte gradul de diferenţiere al tumorii față de ţesutul normal în care a apărut.
Categoriile G sunt 1, 2, 3, 4 (în care diferenţierea scade, iar gravitatea creşte: de la G1 la G4).
Exemple de stadializare în diverse localizări: sân – T3 N2M0 – înseamnă stadiul III B; colon – T2 N1 M1-hep – înseamnă stadiul IV.
Sistemul TNM – aprobat de UICC – International Union Against Cancer – este utilizat şi în România.
Pe documentele medicale ale fiecărui pacient oncologic, trebuie să se regăsească atât diagnosticul de boală malignă, cât şi stadiul bolii conform sistemului TNM, cu precizarea clară a categoriilor T, N şi M, după efectuarea tuturor investigaţiilor necesare.
Stabilirea unui tratament corect pentru fiecare pacient cu cancer depinde de examenul de certitudine care este examenul histopatologic al țesutului tumoral.
Acesta poate fi obținut printr-o intervenție chirurgicală curativă sau printr-o biopsie simplă.
Biopsia presupune recoltarea de celule sau fragmente de țesut de la nivelul unui organ pentru examinarea lor anatomo-patologică, în vederea unui diagnostic de certitudine.
Medicul anatomo-patolog examinează proba la microscop și efectuează pe baza ei mai multe teste.
Biopsia poate fi incizională – atunci când se extrage o probă de țesut dintr-o tumoare; excizională – când se extrage întreaga tumoare sau arie suspectă; biopsie cu ac mare = „core-biopsy“ – când se extrag fragmente tisulare mici- sau cu ac fin – numită și puncţie aspirativă cu ac fin – când se extrag grupuri de celule.
Deşi examinarea la microscop precizează diagnosticul cert de malignitate, uneori acest lucru nu este suficient pentru un tratament corect al tumorii şi atunci se mai efectuează şi un examen imuno-histochimic.
Chimioterapia este un tip de tratament sistemic și poate fi utilizată în orice stadiul de dezvoltare al bolii canceroase.
Natura chimioterapiei variază în funcție de tipul de cancer și presupune utilizarea diferitelor medicamente orale, intramusculare, intravenoase sau în perfuzie endovenoasă în scopul distrugerii celulelor canceroase.
Citostaticele acționează atât asupra celulelor tumorale, încetinindu-le creșterea, cât și asupra celor sănătoase, provocând o serie de reacții adverse, reversibile după încheierea tratamentului.
În funcție de tipul tumorii și de stadiul bolii chimioterapia este neoadjuvantă – folosită înaintea intervenției chirurgicale, pentru a scădea dimensiunea tumorii; adjuvantă – utilizată post-operator, într-un număr fix de cure de tratament, cu scopul de a consolida rezultatul unei operații și a preveni recidiva bolii și de menținere.
Aceasta din urmă este folosită în acele localizări ale cancerului în care prelungirea administrării unor citostatice pe perioade mai lungi de timp are un impact favorabil asupra evoluţiei bolii.
Sursa foto: Dreamstime.
com
