Lovitură de teatru în cazul piramidei de 27.
000 de ani ● Un singur asteroid a produs peste 2 miliarde de cratere pe Marte ● 97% dintre țările lumii nu își vor mai putea susține populația până în 2100Dacă nu vă mai amintiți sau, pur și simplu, nici măcar nu ați auzit de piramida cu pricina, reluăm pe scurt informația.
Mai exact, la începutul lunii noiembrie a anului trecut, știrea că un munte din Indonezia este, de fapt, o piramidă a cărei construcție a început în timpul ultimului maxim glaciar, acum circa 27.
000 de ani, a făcut înconjurul planetei.
Astfel de afirmații nu sunt unice.
Peste tot există indivizi care văd piramide paleolitice, tuneluri primordiale șamd.
Diferența a fost că, de data asta, informația a venit din paginile unei reviste de știință respectabile, Archaeological Prospection.
Acesta a fost motivul pentru care, probabil, știrea a fost preluată pe nemestecate de mai toate publicațiile generaliste sau de popularizare a științei de pe tot globul.
Una dintre rarele excepții a constituit-o reacția revistei Nature, care a publicat opiniile mai multor specialiști în domeniu, inclusiv indonezieni, care criticau vehement nu doar ideea în sine, ci mai ales faptul că astfel de informații ajung în paginile unor reviste cu factor de impact important.
Una peste alta, studiul echipei indoneziene, coordonat de un seismolog metamorfozat în arheolog, Danny Hilman Natawidjaja, nu a avut o viață prea lungă.
El tocmai a fost retras din paginile revistei amintite, la nici cinci luni de la publicare, ca urmare a valului de critici venit din partea specialiștilor din toată lumea.
În nota care însoțește decizia de a retrage studiului cu pricina, conducerea revistei subliniază o eroare care, chipurile, a scăpat în etapa de analiză a studiului.
Aceea că, fapt subliniat de mai toți arheologii profesioniști, datările care au dat vârsta de 27.
000 de ani au fost făcute pe sol, nicidecum pe urme care să poată fi considerate antropice (resturi fosile, litice, urme de ardere șamd.
) Practic, cei care au trimis mostrele la datare au primit confirmarea unui sol foarte vechi, nicidecum a vreunei intervenții umane.
Ca și cum nu era de ajuns, fapt pe care l-am subliniat încă de la apariția studiului, există dovezi certe că, până acum circa șase milenii, comunitățile umane din Indonezia trăiau încă în peșteri și nu au lăsat nicio dovadă că ar avea cunoștințe avansate în inginerie și arhitectură.
În concluzie, până la noi dovezi care să confirme afirmațiile extraordinare ale autorilor studiului, muntele buclucaș rămâne ce a fost și până acum, o simplă formațiune naturală.
Craterul Corinto, situat la 17 grade nord de ecuatorul marțian, în regiunea Elysium Planitia, este, cu cei 14 kilometri diametru ai săi, unul aparte.
În primul rând, este unul relativ tânăr, cu o vârstă estimată la aproximativ 2,34 milioane de ani.
Apoi, având în vedere că astfel de cratere masive se produc doar o dată la circa 3 milioane de ani, putem vorbi despre cel mai tânăr crater de acest gen de pe planeta Marte.
Nu în ultimul rând, și poate cel mai important, Corinto este dovada principală a unui impact catastrofal, care a generat peste două miliarde de alte cratere.
Cum a fost posibil așa ceva?Dat fiind faptul că pe Marte nu există condițiile atmosferice de pe Terra și nici plăci tectonice care să șteargă urmele unor astfel de fenomene, urmele lor pot fi vizibile pe perioade foarte mari de timp.
Astfel, astronomi de la mai multe centre de cercetare din Elveția, SUA, Australia și Franța au putut determina nu doar unghiul de impact al asteroidului, precum și faptul că zona era una acoperită de gheață la momentul impactului, ci și urmele secundare lăsate în urma acestuia.
Practic, materia aruncată în aer în momentul în care asteroidul a lovit suprafața marțiană a creat noi și noi cratere în momentul în care a revenit la sol, în ceea ce poate fi numită o reacție în lanț.
Acesta este motivul pentru care ele se numesc cratere secundare.
Specialiștii au analizat tiparul craterelor, unele pe care le-au grupat în cinci categorii diferite, în funcție de forma și distanța față de locul impactului (craterul Corinto), și au putut identifica peste două miliarde de astfel de cratere secundare.
Mai mult, ele se întind pe o distanță de circa 1.
850 de kilometri, în special în partea de sud a craterului principal.
Asta face ca impactul de acum 2,34 milioane de ani să fie cel mai puternic de acest gen din istoria recentă a Planetei Roșii.
În plus, este un caz singular, cel puțin până acum, în sistemul nostru solar.
Este adevărat că astfel de procese naturale au fost puțin studiate, dat fiind nivelul tehnologic de până acum.
La fel de adevărat este și faptul că studiul, prezentat cu ocazia celei de a 55-a Conferințe de Științe Lunare și Planetare, eveniment care a avut loc în Texas, SUA, este departe de a fi complet.
În cele doar două pagini ale sale, studiul nu prezintă altceva decât observațiile făcute prin intermediul imaginilor obținute de HiRISE, camera foto ultraperformantă aflată la bordul sondei Mars Reconnaissance Orbiter (MRO).
El nu are concluzii, și nici nu dă indicii că munca de cercetare ar putea continua în acest sens.
Însă, ca orice lucru nou în știință, e cert că descoperirea va duce la o serie de cercetări viitoare, iar surprize și informații noi pot să apară oricând.
În doar două decenii, omenirea va cunoaște o scădere considerabilă a numărului de nou-născuți, fapt care va genera schimbări sociale majore, se arată într-un studiu publicat de specialiști de la Institutul pentru Metrica și Evaluarea Sănătății din cadrul Universității din Washington.
Criza fertilității va fi atât de profundă, încât trei sferturi din țările de pe glob nu vor mai putea să susțină populația la numărul actual, și asta până în anul 2050.
La finalul secolului, peste 97% dintre țări se vor confrunta cu această problemă.
În același timp, se arată în studiul publicat în revista The Lancet, chiar dacă rata scăzută a fertilității (numărul mediu de copii născuți de o femeie) va afecta cele mai multe dintre țările de pe glob, se va întregistra o creștere a acestui indice în țările slab sau mediu dezvoltate, cu precădere în țările sub-sahariene.
Se preconizează că, la finalul secolului, 77% dintre nașterile de pe tot globul se vor înregistra în astfel de țări.
Ca o comparație, în anul 2021, țările sub-sahariene au înregistrat doar 29% dintre nașterile la nivel global.
Autorii studiului subliniază faptul că acest decalaj va duce la schimbări profunde la nivel social, politic și economic pe toată planeta.
Dacă majoritatea țărilor dezvoltate se vor confrunta cu lipsa forței de muncă și cu probleme în a asigura fonduri pentru populația tot mai îmbătrânită, țările africane vor avea de rezolvat problema sprijinirii populației tinere, una cu cea mai rapidă dezvoltare de pe Terra.
Conform studiului, guvernele tuturor țărilor vor trebui să ia măsuri imediate pentru a preveni o reducere masivă a populației într-un interval relativ scurt.
Acest lucru se poate face, în opinia specialiștilor, fie prin politici de imigrație bine reglementate, fie prin crearea unor măsuri de protecție socială care să ofere avantaje sporite tinerilor care doresc să aibă copii.
Chiar și într-un astfel de scenariu, în care tinerilor părinți le vor fi garantate concedii pentru creșterea copilului, îngrijirea gratuită a celor mici, stimulente financiare și drepturi suplimentare de angajare, creșterea demografică va fi una redusă, avertizează cercetătorii americani.
Ei sunt de părere că scăderea ratei fertilității în țările dezvoltate are la bază doi factori principali: accesul la contraceptive moderne și rata înaltă a educației în rândul femeilor.
Pe de altă parte, deși îl consideră un factor secundar, autorii studiului recunosc că, în ciuda creșterii economice, nu multe țări oferă femeilor suportul pentru a avea numărul de copii pe care și-l doresc, dar și să își poată urma cariera în același timp.
Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!Sursa foto: profimediaimages.
ro
