Nutriția poate juca un rol major în ceea ce privește sănătatea creierului, motiv pentru care numeroase cercetări investighează impactul alimentației asupra riscului de demență.
De exemplu, un nou studiu a scos la iveală că există o legătură complexă între boala Alzheimer și malnutriție, iar această relație poate fi bidirecțională.
Cercetătorii cred că malnutriția poate fi un factor de risc pentru dezvoltarea bolii Alzheimer, dar și o consecință a progresiei acesteia.
De asemenea, anumite diete sunt prezentate ca fiind opțiuni pentru reducerea riscului de declin cognitiv.
Cercetarea a analizat legătura complicată, posibil bidirecțională, dintre boala Alzheimer și malnutriție și a concluzionat că recunoașterea timpurie a acesteia și schimbarea dietei persoanelor aflate la risc sau care suferă de malnutriție ar putea diminua probabilitatea dezvoltării bolii Alzheimer.
Malnutriția este o tulburare caracterizată printr-un aport insuficient sau inadecvat de nutrienți esențiali pentru menținerea sănătății și funcționării normale a organismului.
Aceasta poate fi cauzată de o varietate de factori, inclusiv alimentația deficitară, consumul excesiv de alimente nesănătoase, boli cronice, tulburări digestive, sau incapacitatea de a absorbi și utiliza corect nutrienții din alimente.
De multe ori, pacienții cu Alzheimer ajung să sufere de malnutriție care se agravează pe parcursul evoluției bolii, intrând într-un cerc vicios, în care menținerea unei alimentații adecvate devine din ce în ce mai greu de realizat.
Pe măsură ce populația lumii îmbătrânește, rata cazurilor noi de demență asociată vârstei a scăzut în multe țări, conform raportului din 2020 al Comisiei Lancet.
Potrivit specialiștilor, factorii care au dus la scăderea incidenței sunt îmbunătățirea nutriției, a educației, creșterea calității serviciilor medicale și schimbarea stilului de viață.
Comisia a estimat că există 12 factori modificabili care cauzează 40% din cazurile de demență la nivel global.
Aceștia includ „nivelul scăzut de educație, hipertensiunea arterială, pierderea auzului, fumatul, obezitatea, depresia, sedentarismul, diabetul și lipsa interacțiunilor sociale”.
Această descoperire subliniază potențialul semnificativ de prevenire al acestei afecțiuni prin intervenții țintite.
Factorii includ o gamă largă de aspecte legate de stilul de viață și sănătatea generală, precum nivelul scăzut de educație, care sugerează că programele de dezvoltare personală și profesională continuă și accesul la învățământ pot avea un impact pozitiv în prevenirea demenței.
Hipertensiunea arterială este recunoscută ca fiind un factor major de risc pentru dezvoltarea demenței, indicând importanța controlului tensiunii arteriale prin dietă, exerciții fizice și, atunci când este necesar, medicație.
Pierderea auzului, care poate izola social persoanele în vârstă, sugerează că intervențiile timpurii, cum ar fi utilizarea aparatelor auditive, pot reduce riscul.
Fumatul este un alt factor de risc semnificativ, din cauza efectelor sale nocive asupra vaselor de sânge, inclusiv asupra celor din creier, ceea ce subliniază importanța programelor de renunțare la fumat, așa cum este și Programul Național Gratuit Stop Fumat.
Obezitatea și sedentarismul sunt strâns legate de sănătatea metabolică și cea cardiovasculară, indicând că un stil de viață activ și o dietă echilibrată pot juca un rol cheie în prevenție.
Depresia, adesea neglijată ca factor de risc, subliniază necesitatea unei mai bune îngrijiri și a suportului psiho-social pentru a combate singurătatea și izolarea, în special în rândul vârstnicilor.
Diabetul, prin impactul său asupra metabolismului și a vaselor de sânge, necesită gestionare eficientă pentru a minimiza riscurile cognitive asociate.
Lipsa interacțiunilor sociale reprezintă, de asemenea, un factor de luat în considerare, sugerând că încurajarea conexiunilor sociale poate avea efecte benefice asupra sănătății mintale și prevenirea declinului cognitiv.
Cât despre rolul alimentației, cercetările anterioare sugerează că în cazul persoanelor care prezintă deteriorare cognitivă ușoară (DCU), o reducere semnificativă a indicelui de masă corporală (IMC) ar putea fi un indicator timpuriu al declinului cognitiv.
Un alt studiu a constatat că malnutriția devine progresiv mai severă în toate stadiile bolii Alzheimer, manifestată prin pierderea în greutate, reducerea indicelui de masă corporală și a masei musculare slabe, precum și o acumulare crescută de țesut adipos.
Pe măsură ce boala Alzheimer avansează, pacienții devin din ce în ce mai predispuși la malnutriție.
Acest lucru se poate întâmpla din mai multe motive.
Pe de o parte, boala în sine poate determina scăderea apetitului sau dificultăți în gestionarea hranei, contribuind astfel la malnutriție.
Pe de altă parte, malnutriția poate fi prezentă încă din stadiile incipiente ale bolii Alzheimer și poate juca un rol în progresia acesteia.
Specialistul în nutriție Michelle Routhenstein, a precizat, pentru Medical News Today, că „persoanele afectate de boala Alzheimer prezintă un risc crescut de a dezvolta malnutriție din cauza unei serii de provocări, precum dificultăți de masticație și înghițire, modificări ale percepției gustului și mirosului, dificultăți în pregătirea meselor și simptome comportamentale precum agitația sau lipsa de interes pentru mâncare, ce pot afecta obiceiurile alimentare și aportul nutritiv”.
Noul studiu observațional a implicat 266 de indivizi din China.
Dintre aceștia, 73 de persoane au fost selectate din rândul populației generale și au fost evaluate ca având o funcție cognitivă normală.
Celelalte persoane au fost recrutate de la Centrul de Neurologie Cognitivă al Spitalului Beijing Tiantan.
Din această cohortă, 72 de indivizi au fost diagnosticați cu deteriorare cognitivă ușoară cauzată de Alzheimer (DCU-AD), în timp ce 121 de persoane prezentau demență cauzată de Alzheimer (D-AD).
Cercetătorii au prelevat probe de sânge de la participanți și au efectuat măsurători corporale detaliate.
Calitatea dietelor participanților la studiu a fost clasificată în funcție de gradul lor de conformitate cu dieta mediteraneană și dieta MIND (intervenția dietetică DASH-Mediteranean pentru întârzierea neurodegenerării).
În ansamblu, nu s-au observat diferențe semnificative din punct de vedere statistic în ceea ce privește scorurile dietetice între cele trei grupuri.
Cu toate acestea, rezultatele au fost ușor mai scăzute pentru persoanele cu Alzheimer în comparație cu grupurile cu deteriorare cognitivă ușoară cauzată de Alzheimer și cu cei cu funcție cognitivă normală.
Detaliile referitoare la alimentele specifice care au determinat clasificările participanților nu au fost raportate în cadrul studiului.
Medicul neurolog dr.
Scott Kaiser care nu a fost implicat în studiu, a adus în discuție importanța alimentelor care ar putea influența evaluarea dietetelor: „E posibil ca participanții să fi acumulat punctaje nutriționale datorită consumului de legume cu frunze verzi, nuci, ulei de măsline sau pește – și ce fel de pește au consumat?” Acest aspect, a subliniat el pentru MNT, ar putea face o diferență semnificativă, evidențiind complexitatea studiilor nutriționale și necesitatea unor cercetări randomizate și prospective mai ample.
Un indice de masă corporală mai mic, circumferința mai redusă a gambelor și a șoldurilor și scorurile mai scăzute la Mini Evaluarea Nutrițională și Indexul de Risc Nutrițional Geriatric au fost corelate cu prezența bolii Alzheimer, împreună cu nivelurile mai reduse de proteine totale, albumină, globulină și apolipoproteină A1.
Cel mai precis indicator al bolii Alzheimer a fost o combinație a nivelurilor de proteine totale și albumină, alături de circumferința gambelor.
Mini Evaluarea Nutrițională a fost cel mai relevant indicator al pragului dintre deteriorarea cognitivă ușoară din cauza bolii Alzheimer și demența cauzată de Alzheimer.
Mai multe studii observaționale au analizat diverse modele alimentare, inclusiv:- Dieta occidentală, caracterizată prin consumul ridicat de alimente hipercalorice și sărace în nutrienți, precum cele tip fast-food, băuturile carbogazoase și mâncărurile ultra-procesate.
Aceste alimente sunt bogate în zaharuri adăugate, sare și grăsimi saturate;- Dieta mediteraneană, care pune accent pe consumul de cereale integrale, legume, fructe, nuci și pește, cu cantități moderate de carne, ouă, lactate și alcool.
Această dietă presupune, de asemenea, limitarea consumului de grăsimi saturate, carne roșie și zaharuri;- Dieta DASH, similară cu dieta mediteraneană, dar cu accent pe consumul de produse lactate cu conținut scăzut de grăsimi.
Această dietă încurajează, de asemenea, reducerea consumului de grăsimi saturate, carne roșie și zaharuri;- Dieta MIND, o adaptare a dietelor mediteraneană și DASH, care se concentrează pe recomandări specifice zilnice și săptămânale pentru diferite categorii de alimente.
Rezultatele au scos la iveală că persoanele care urmează o dietă mediteraneană prezintă cel mai mic risc de Alzheimer, respectiv 46%.
Pentru dieta MIND, riscul relativ este de 47%, în timp ce pentru dieta DASH este de 61%.
Dr.
Emer MacSweeney, neuroradiolog în SUA, a subliniat, potrivit MNT, că „studiile arată clar că adoptarea unei diete de tip mediteranean, bazată pe consumul de fructe, legume, leguminoase, nuci și cereale integrale, și reducerea consumului de carne roșie, grăsimi saturate și alimente ultra-procesate, este asociată cu un risc mai mic de Alzheimer”.
Legumele cu frunze verzi, fructele și legumele colorate, leguminoasele, nucile, acizii grași Omega-3 și cerealele integrale sunt considerate benefice în prevenirea bolii Alzheimer, potrivit observațiilor făcute de dr.
MacSweeney.
Aceste alimente sunt bogate în compuși cu proprietăți antiinflamatorii și antioxidante, care sunt considerate utile în reducerea factorilor de risc asociați declanșării sau progresiei bolii Alzheimer.
Nutrienții prezenți în aceste alimente, precum vitaminele, mineralele, antioxidanții și acizii grași esențiali, contribuie la menținerea sănătății creierului și a sistemului nervos prin combaterea inflamației, reducerea stresului oxidativ și a rezistenței la insulină, fenomene considerate implicate în declanșarea și evoluția bolii Alzheimer.
Deși nu se discută despre acest lucru în noul studiu, dr.
Kaiser a subliniat că investigarea impactului unui microbiom modificat reprezintă un domeniu de cercetare extrem de interesant și promițător în contextul sănătății creierului.
Microbiomul intestinal, care reprezintă comunitatea complexă de bacterii care trăiesc în tractul digestiv, a atras tot mai mult atenția în ultimii ani datorită rolului său potențial în diverse aspecte ale sănătății, inclusiv sănătatea creierului.
Studiile recente au sugerat că microbiomul intestinal poate influența absorbția de nutrienți și metabolismul energetic al organismului.
De exemplu, anumite tipuri de bacterii intestinale pot afecta modul în care organismul digeră și asimilează substanțele nutritive esențiale, cum ar fi vitaminele și mineralele.
Aceste bacterii pot, de asemenea, să producă compuși chimici care să afecteze comunicarea dintre intestin și creier, cunoscută sub numele de axa intestin-creier, care poate influența funcționarea sistemului nervos central și sănătatea mentală.
De asemenea, un microbiom intestinal sănătos este asociat cu un sistem imunitar mai puternic și o inflamație mai redusă în organism, ambele fiind factori importanți în menținerea sănătății creierului pe termen lung.
În acest sens, îmbunătățirea echilibrului și diversității microbiomului intestinal ar putea reprezenta o strategie promițătoare pentru prevenirea sau gestionarea bolilor neurodegenerative, cum ar fi boala Alzheimer.
Sursa foto: Dreamstime.
com
