Laura Buciu Laura Buciu La fel ca milioane de alţi ucraineni, în primele săptămâni ale invaziei pe scară largă a Rusiei în Ucraina, Nataliia (nume fictiv) a fost forţată să îşi părăsească locuinţa.
Nu şi-a lăsat doar casa şi rudele, dar şi profesia de dascăl.
Azi dă cursuri online pentru sute de foşi elevi ai săi.
Sursa foto: X Nataliia nu a putut tolera să trăiască sub ocupaţie rusă în Melitopol, oraşul său natal din sudul Ucrainei, şi a considerat că ar fi mai utilă pe teritoriul controlat încă de Ucraina.
Ea nu şi-a lăsat în urmă doar casa şi rudele, ci şi-a abandonat şi profesia, renunţând la slujba de 20 de ani de profesor.
Acum îşi petrece timpul dând cursuri online pentru sute de foşti elevi ai săi, scrie BBC.
Vezi mai multe articole din categoria externe Riscurile pentru ea, şi pentru clasa ei de la distanţă, sunt uriaşe.
„Nimeni nu mai făcuse aşa ceva înainte”, ne explică Nataliia.
„Nici în Crimeea, nici în Donbasul ocupat, în Herson sau în regiunile Zaporojia”.
Portrete ale lui Vladimir Putin atârnă acum pe pereţii vechii săli de clasă a Nataliiei din Melitopol.
Elevii trebuie atât să înveţe, cât şi să cânte imnul naţional rusesc.
Ei sunt chiar obligaţi să scrie „scrisori de inspiraţie” către soldaţii ruşi.
Acesta este modul în care sunt educaţi copiii ucraineni în teritoriile ocupate de Rusia.
Ei sunt învăţaţi că Ucraina nu este o ţară reală – iar Nataliia spune că, dacă un copil contestă programa şcolară, părinţii sunt ameninţaţi cu bătaia sau tortura.
Acesta este motivul pentru care Nataliia, împreună cu foştii ei colegi, a creat o platformă de predare online pentru a încerca să „salveze minţile copiilor ucraineni”.
„Odată ce am lansat-o, am scris o scrisoare neutră, oferind cursurile tuturor părinţilor”, explică Nataliia.
„Nu ştiam cine era pro-ucrainean sau pro-rus, iar ei îmi cunoşteau adresa de acasă şi rudele”.
Ea spune că până şi pronunţarea cuvântului „ocupaţie” poate duce la vizitarea casei de către autorităţile ruse.
În cazul în care există dovezi de loialitate faţă de Ucraina, cum ar fi faptul că temele unui copil sunt scrise în ucraineană în loc de rusă, ar putea urma o vizită la secţia de poliţie.
Cu toate acestea, sute de familii au acceptat oferta Nataliiei de a preda programa şcolară ucraineană – iar numărul lor este în creştere.
Dimineaţa, elevii frecventează şcoala rusă, iar după-amiaza sau seara, elevii au lecţii online secrete cu profesori ucraineni.
„Siguranţa este mai importantă decât cunoştinţele.
Toţi elevii se înscriu cu camerele de luat vederi închise şi folosesc porecle false”, spune Nataliia.
Înregistrările sunt asigurate pentru cei care ar putea să nu aibă semnal sau energie electrică.
„Nu este atât de important să îi învăţăm pe copii în ce an s-a născut Taras Şevcenko (un celebru poet ucrainean – n.
r.
) sau regulile de geometrie, ci să îi menţinem conectaţi la cultura ucraineană”, explică ea.
„Am un elev care a venit acasă şi a plâns după lecţiile de rusă.
Aceasta este o presiune psihologică prea mare pentru un copil.
Toată viaţa lor au trăit într-un mediu ucrainean – şi dintr-o dată, totul s-a schimbat”.
Valera (nume fictiv) merge la o şcoală rusă, dar frecventează şi cursuri online de ucraineană.
Tânărul de 14 ani ne-a spus că doar şase dintre cei 31 de colegi de clasă ai săi susţin Ucraina.
El spune că încearcă să se opună rusificării atunci când poate.
„Odată am dat drumul la imnul ucrainean în timpul lecţiei noastre, pe telefon”, îşi aminteşte el.
„Apoi au început să-i percheziţioneze pe toţi.
Mi-am ascuns telefonul; odată ce au cântat imnul lor – toată lumea s-a ridicat în picioare, noi am rămas aşezaţi”.
El spune că şi-a dorit întotdeauna această predare suplimentară a limbii ucrainene, dar Valera crede că va fi obligat să se înroleze în armata rusă.
Nataliia recunoaşte că scopul predării sale este testat în mod constant.
Cu cât Rusia ocupă mai mult timp Melitopolul, cu atât mai mare este riscul ca copiii care trăiesc acolo să fie îndoctrinaţi.
„Nu pot să le verific temele în mod normal”, spune ea.
„Mă tem pentru viitoarea noastră generaţie.
Este foarte important să îi ţinem pe aceşti copii conectaţi la realitate.
Dar este atât de dificil de făcut”.
