Screening-ul înseamnă testarea preventivă a unei persoane aparent sănătoase pentru o afecțiune, atunci când nu există simptome sau un istoric al acesteia.
Avantajul uriaș pe care screeningul îl oferă este acela că o afecțiune poate fi depistată la debut sau în fază incipientă, când tratamentul poate avea cele mai bune rezultate.
Astfel, se recomandă efectuarea periodică a testelor screening, ele fiind esențiale pentru monitorizarea stării de sănătate și pentru menținerea acesteia în parametrii optimi.
Potrivit European Lung Foundation, cancerul pulmonar este cancerul cel mai letal din Europa, cauzând mai multe decese decât cancerul de colon, de sân și de prostată la un loc.
Atunci când cancerul pulmonar este detectat în baza simptomelor, boala este cel mai adesea într-un stadiu tardiv, ceea ce face ca tratamentul să fie mai puțin eficient.
Statisticile arată că doar unul din cinci cazuri de cancer pulmonar este diagnosticat înainte ca acesta să se răspândească la ganglionii limfatici sau mai departe.
Deși tratamentele au cunoscut o evoluție și s-au îmbunătățit semnificativ, rezultatele cele mai bune se obțin tot atunci când diagnosticarea se face într-un stadiu incipient.
Metoda standard de screening, dovedită științific, recomandată și de altfel considerată cea mai eficientă în depistarea cancerului pulmonar în stadiu timpuriu, estetomografia computerizată cu doză redusă (Low Dose CT).
Screening-ul este recomandat adulților care nu prezintă simptome, dar prezintă un risc ridicat.
Acesta utilizează radiografia și tehnologia computerizată pentru a realiza fotografii multiple ale toracelui, un computer combinând apoi imaginile pentru a obține fotografii detaliate ale plămânilor, de o acuratețe mai mare decât a radiografiilor toracice obișnuite.
Scanarea durează doar câteva minute și nu este dureroasă.
Imaginile obținute sunt analizate de un radiolog care va urmări identificarea unor posibile zone anormale din plămâni, care să sugereze prezența cancerului.
Dacă va fi observat un punct pe imagine (nodul pulmonar), acesta poate fi semnul de cancer dar poate reprezenta și o cicatrizare în urma unei infecții sau o formațiune necanceroasă.
Indiferent de situație, aceste anormalități vor trebui monitorizate.
În cazul în care se consideră că nodulul este de mari dimensiuni sau dacă el se mărește de la o scanare la alta, este mai probabil să fie vorba de cancer pulmonar.
O astfel de situație impune necesitatea realizării a mai multe scanări sau prelevarea unui fragment din nodul pentru realizarea biopsiei, stadializarea cancerului pulmonar și alegerea conduitei terapeutice.
Deși scanările se recomandă a fi efectuate anual la persoanele aflate la risc, medicul îi poate solicita pacientului să revină pentru o altă tomografie computerizată mai devreme, cum ar fi peste 6 luni.
În susținerea acestei viziuni vine și o cercetare realizată în 2022, care sugerează mai multe abordări pentru selectarea intervalelor de screening.
Prima este ajustarea frecvenței de screening în funcție de riscul de cancer pulmonar al unei persoane, ceea ce înseamnă că cei cu un risc mai mare de cancer pulmonar ar avea un interval de screening mai scurt.
Al doilea este ajustarea frecvenței de screening pe baza prezenței nodulilor pulmonari inițiali și a nodulilor noi detectați.
Importanța efectuării testărilor screening periodice reiese dintr-o realitate dură: aceea că evoluția cancerului pulmonar este silențioasă, simptomele apărând de obicei în stadiile avansate ale bolii.
Șansele de supraviețuire atunci când boala este depistată în stadiile I sau II este între 80% și 100%, în vreme ce o depistare tardivă, în stadiile III sau IV, are șanse de supraviețuire de numai 5% – 20%.
Screeningul anual pentru cancerul pulmonar este recomandat tuturor persoanelor asimptomatice care îndeplinesc anumite criterii precum:Specialiștii recomandă ca screening-ul anual al cancerului pulmonar să nu mai fie efectuat dacă persoana a împlinit 80 de ani, dacă a renunțat la fumat de cel puțin 15 ani sau dacă a dezvoltat o afecțiune care nu-i permite să se supună unei intervenții chirurgicale chiar dacă este diagnosticată cu cancer pulmonar.
Screeningul cancerului pulmonar nu este perfect, prezentând o serie de riscuri.
În primul rând, expunerea repetată la radiațiile acestui tip de screening poate provoca la persoanele sănătoase, cancer.
Acesta este și motivul pentru care indicația le vizează doar pe cele care prezintă un risc ridicat de a dezvolta boala, celor care nu au o problemă de sănătate care le limitează substanțial speranța de viață sau capacitatea ori dorința de a se supune unei intervenții chirurgicale, dacă este necesar.
Un alt aspect care este considerat risc este posibilitatea ca screeningul să sugereze prezența cancerului pulmonar atunci când el de fapt nu există (rezultat fals pozitiv).
Rezultatele fals pozitive pot duce la testări suplimentare și intervenții chirurgicale care nu sunt necesare, acestea prezentând, la rândul lor, propriile riscuri.
Cel de-al treilea risc al screeningului pentru cancerul pulmonar este reprezentat de supradiagnosticare.
Acest lucru înseamnă depistarea unui cancer care nu ar fi cauzat niciodată o problemă pacientului, o formă inofensiva sau care se extinde foarte lent și este mai puțin dăunătoare decât alte tipuri.
Ca și în cazul rezultatului fals pozitiv, supradiagnosticarea poate duce la administrarea tratamentului fără ca acest lucru să fie necesar.
Lumea științifică speră că într-o bună zi se vor dovedi utile și alte instrumente de detectare timpurie a cancerului pulmonar.
Unii cercetătorii lucrează la așa-numitele biopsii lichide, teste de sânge sofisticate care caută ADN-ul tumoral și alți markeri ai cancerului.
Alții, însă, potrivit Journal of Clinical Oncology profită de capacitatea inteligenței artificiale de a analiza baze de date masive de scanări CT, pentru a prezice mai bine cine ar putea fi mai vulnerabil la cancerul pulmonar.
Instrumentul de inteligență artificială, numit Sybil, instruit pe scanări CT toracice de la National Lung Screening Trial, va trebui să demonstreze cât de bine poate prezice cancerul pulmonar nu doar la adulții care fumează, ci și la cei care au renunțat cu zeci de ani în urmă sau nu au fumat niciodată.
Dacă acest instrument – sau altul similar lui – se va dovedi bun în semnalarea riscului de cancer pulmonar, atunci toți adulții ar putea fi testați cel puțin o dată, iar apoi sfătuiți dacă și cât de des ar trebui să se întoarcă pentru o nouă testare.
Totuși, acestea sunt momentan aspecte aflate în studiu, efectuarea unei scanări toracice anuale rămânând deocamdată cea mai bună modalitate de a detecta aceste tipuri de cancer la fumători și foști fumători.
Sursa foto: Dreamstime.
com
