Președintele Klaus Iohannis și-a lansat oficial candidatura la funcția de secretar general al NATO pe fondul temerilor statelor est-europene că vor fi lăsate pe dinafară la împărțirea funcțiilor de top la nivelul Alianței Nord Atlantice, precum și la vârful Uniunii Europene.
În acest moment, candidatura premierului olandez Mark Rutte la funcția de secretar general al NATO este susținută, potrivit Reuters, de 20 dintre cele 31 de state membre,dintre care nu lipsesc marile puteri SUA, Marea Britanie, Franța și Germania.
Cu toate acestea, în rândul multor membri mai noi ai alianţei, în special al celor care se învecinează cu Rusia, Belarus şi Ucraina, propunerea a fost întâmpinată cu mult mai puţin entuziasm, comentează POLITICO într-o analiză publicată recent.
„Ce credibilitate morală are tipul ăsta?”, a declarat fostul preşedinte estonian Toomas Hendrik Ilves, arătând că Olanda nu şi-a respectat angajamentul NATO de a cheltui 2% din PIB pentru apărare în timpul celor 13 ani în care Rutte a fost prim-ministru.
Premierul estonian Kaja Kallas nu şi-a depus candidatura, dar şi-a exprimat interesul anul trecut.
„Dacă ne gândim la un echilibru geografic, va fi al patrulea secretar general (al NATO) din Olanda”, a declarat Kallas pentru podcastul Power Play al POLITICO.
„Şi apoi se pune problema (dacă) există ţări de rangul întâi şi ţări de rangul doi în NATO.
Suntem egali sau nu suntem egali? Deci aceste întrebări rămân în continuare”, a adăugat ea.
De altfel, Klaus Iohannis a declarat în discursul de anunț al candidaturii că este de părere că „NATO are nevoie, la rândul său, de o reînnoire a perspectivei asupra misiunii sale.
Europa de Est are o contribuție valoroasă în discuțiile și deciziile adoptate în cadrul NATO”.
Ţările est-europene au ocupat puţine dintre posturile de conducere ale UE şi NATO de când majoritatea lor au aderat la cele două instituţii în 2004, la aproximativ 15 ani după căderea Cortinei de Fier.
Secretarul general al NATO este o personalitate politică (civil) de rang înalt dintr-o țară membră NATO, numită de statele membre pentru un mandat de patru ani.
Selecția se realizează prin consultări diplomatice informale între țările membre, care propun candidați pentru post.
Nicio decizie nu este confirmată până când nu se ajunge la un consens asupra unui singur candidat.
Poziția a fost deținută în mod tradițional de o personalitate politică europeană de rang înalt.
Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a exclus categoric să rămână în continuare în fruntea Alianței după luna octombrie a acestui an, când îi expiră mandatul, în condițiile în care mandatul i-a fost prelungit deja din cauza izbucnirii războiului din Ucraina.
Numele lui Klaus Iohannis a mai fost vehiculat pentru a-i urma la șefia NATO lui Jens Stoltenberg, în trecut.
Înainte ca mandatul actualului secretar general al NATO să fie prelungit, președintele era pe lista posibililor succesori.
De altfel, în 2022, președintele Klaus Iohannis nu a exclus posibilitatea de a fi succesorul lui Jens Stoltenberg la șefia NATO.
„Dacă mi s-ar face o astfel de propunere, aș evalua situația foarte serios și aș face o declarație publică”, spunea șeful statului la vremea respectivă.
