Povestea proiectului de la Roșia Montană a început în urmă cu 29 de ani, mai exact în 1995, când firma canadiană Gabriel Resources a câștigat un contract de licitație pentru procesarea iazurilor aurifere din comună.
Când a fost lansat anunțul, licitația deja a fost atribuită lui Vasile Frank Timiș, un personaj controversat, potrivit Rise Project.
Procurorii români au intrat imediat pe fir și au descoperit mai multe nereguli, moment în care Timiș și-a predat afacerea lui Beny Steinmetz, condamnat și el în România, în 2023, la cinci ani de pușcărie.
La un an distanță, în 1996, se înființează societatea Euro Gold Resources, pentru exploatarea minei de la Roșia Montană, acționarii prinicipali fiind Gabriel Resources Ltd (60% din acțiuni) și Regia Autonomă a Cuprului Deva (33,8% din acțiuni).
Regia Autonomă a Cuprului Deva devine societate pe acțiuni deținută de stat, numită Compania Națională a Cuprului, Aurului și Fierului „Minvest S.
A.
”, iar în 1999, Guvernul României, avându-l ca prim-ministru pe Mugur Isărescu, actualul guvernator al Băncii Naționale Române, oferă licența de exploatare minieră pe o durată de 20 de ani.
Tot în același an, Euro Gold Resource își schimbă numele în Roșia Montană Gold Corporation.
La scurt timp după ce Guvernul României din acea perioadă a bătut palma cu Roșia Montană Gold Corporation pentru licența de exploatare, localnicii s-au mobilizat și au început să protesteze în fața primăriei din comună.
De asemenea, mai mulți localnici și proprietari înființează asociația Alburnus Maior, care va lupta de-a lungul anilor împotriva proiectului minier.
Protestele continuă și în anii care urmează, iar în 2003, după ce Academia Română cere stoparea completă a mineritului, se naște simbolul protestelor: frunza în campania Salvați Roșia Montană.
În timp ce oamenii din toată țara au fost divizați, cu privire la începerea exploatării miniere de la Roșia Montană, compania canadiană a început să cumpere proprietăți de la localnicii care au acceptat să se mute.
În ciuda nebuniei după dolari, sute de familii au refuzat să vândă.
În timp ce unii localnici au devenit bogați peste noapte, protestatarii, alături de oameni de cultură și artiști au decis să organizeze festivalul „Fân-Fest”, o mișcare împotriva exploatărilor aurifere cu cianură.
Prima ediție a avut loc în 2004 și a adunat mii de participanți din toate colțurile țării, dar și din străinătate.
Roșia Montană Gold Corporation a achiziționat, începând din 2002, 78% din cele 794 de gospodării aflate în zona de impact a proiectului.
În 2006, mii de oameni au rămas fără locuri de muncă, după ce mina de la Roșia Montană a fost închisă, alături de alte mine din localitățile miniere din Munții Apuseni.
Sărăcia, lupta pentru o pâine pe masă și șomajul ridicat a transformat zona total, tinerii plecând primii să-și facă un viitor.
La „colț” se putea vedea cum compania canadiană aștepta să intre în joc mai serios.
Și asta s-a și întâmplat.
Ministrul Economiei, Adriean Videanu, care a făcut parte în 2009 din Guvernul Emil Boc 2, a anunțat că susține proiectul RMGC și că este nevoie de începerea lui cât mai repede.
Cu toate acestea, nu toți miniștri din Guvernul Boc 2 au susținut acest proiect.
Kelemen Hunor, care a deținut atunci funcția de ministru al Culturii, a inițiat procedura prin care Roșia Montană urma să intre în UNESCO.
La scurt timp însă, Kelemen Hunor și-a schimbat atitudinea.
Derulăm puțin timpul și ajungem în 2011, când Uniunea Social Liberală (USL), mai exact alianța PSD-PNL, a cerut în campania electorală că este nevoie de desecretizarea contractului RMGC, iar populația să fie consultată prin referendum dacă doresc pornirea acestui proiect.
La 13 ani distanță, actualul prim-ministru al României, Marcel Ciolacu, a declarat că dacă este nevoie va organiza un referendum cu privire la proiectul de Roșia Montană.
USL a câștigat alegerile parlamentare la finalul lui 2012, iar Victor Ponta și-a format al doilea guvern, după ce, în mai a aceluiași an, Ponta a fost învestit de Băsescu în urma căderii Guvernului Ungureanu, dat jos printr-o moțiune de cenzură.
În mai 2013, Victor Ponta a dat un răspuns hilar, când a fost întrebat cum va vota proiectul de lege privind exploatarea de la Roșia Montană.
„O să fiu sincer şi o să vă spun că eu, ca deputat, o să votez împotrivă, dar pe de altă parte, ca prim ministru, nu am dreptul”.
Între timp au început protestele la Roșia Montană unde, un tânăr activist, Tică Darie, a devenit vocea celor care nu susțin proiectul RMGC.
De asemenea, un număr considerabil de roșieni au ieșit în stradă pentru proiect, comuna fiind în pragul unei adevărate dezbinări.
„Vulcanul” a erupt la finalul lui august 2013, când Guvernul condus de Victor Ponta a inițiat un proiect de lege prin care a cerut ca toate ministerele să elibereze avizele necesare pentru ca proiectul să înceapă.
O decizie a fost luată: Proiectul merge în Parlament.
România se află pe un butoi de pulbere.
Septembrie-noiembrie 2013 au fost caracterizate de proteste la nivel național, în ceea ce înseamnă exploatarea aurului de la Roșia Montană.
Sute de mii de oameni au strigat în stradă că sunt împotriva proiectului, folosind expresii precum „Uniți salvăm Roșia Montană”, „Vrem cultură, nu cianură.
” Mai mult, zeci de mineri s-au blocat în mină și au intrat în greva foamei, cerând ca proiectul să primească undă verde.
La câteva zile, Victor Ponta a intrat pe mina de la Roșia Montană și a reușit să-i scoată pe cei 33 de mineri blocați în subteran.
Evident, politicienii au promis că proiectul va începe.
Au promis.
La câteva săptămâni, după ce a intrat în subteran pentru a salva minerii, Victor Ponta a anunțat că proiectul se va respinge.
Mai mult, a susținut că își asumă faptul că statul român ar urma să plătească despăgubiri companiei canadiene.
În urma protestelor care au durat luni de zile, Senatul a votat împotriva proiectului inițiat de guvern, pe 19 noiembrie 2023, iar Camera Deputaților, forul decizional, a respins definitiv proiectul în vara anului 2014.
Gabriel Resources a readus la „viață” problema Roșiei Montane, în condițiile în care a anunțat că dă România în judecată la Curtea Arbitrală de la Washington, cerând daune de miliarde de dolari.
În 2021, UNESCO a introdus Roșia Montană pe lista obiectivelor protejate la nivel mondial, lovitură de grație pentru proiectul RMGC.
În prezent, România așteaptă o decizie în cazul Roșia Montană, în procesul intentat de Gabriel Resources.
Despăgubirile ar fi masive, acestea ridicându-se la suma de aproape 7 miliarde de dolari.
Citiți monitorulcj.
ro și pe Google NewsCITEȘTE ȘI:Copyright 2021 monitorulcj.
ro
