Multe întârzieri de învățare nu sunt diagnosticate decât după ce copiii ajung în clasele primare.
Există însă semne timpurii de retard la copii pe care părinții le pot observa mult mai devreme.
Mai important, acestea ar trebui urmărite, pentru că există strategii și resurse care pot ajuta.
În anii preșcolari, copiii au parte de cea mai mare dezvoltare, însă nu toți se dezvoltă la fel.
Uneori, sunt diferențe mari chiar și între frați, fără ca acest lucru să indice vreo problemă.
Cu toate acestea, urmărind îndeaproape un copil încă din primii ani de viață, părinții pot identifica întârzierile în dezvoltare.
Acest lucru este esențial, pentru că tratamentul și recuperarea sunt mai eficiente în această perioadă decât mai târziu, în viață.
Întârzierile de dezvoltare sunt clasificate în trei categorii: probleme de vorbire sau limbaj; probleme legate de abilitățile de citit, scris sau matematică; și o serie de alte întârzieri, cum ar fi probleme de coordonare, abilități motorii sau memorie.
Întârzierile de dezvoltare apar pentru atunci când creierul procesează informațiile într-un mod aparte, ceea ce face dificilă înțelegerea anumitor concepte.
Adică, un copil cu dizabilități de învățare poate înțelege o poveste atunci când este citită, dar se va chinui să răspundă la întrebări legate de ea.
Sau ar putea recita cu ușurință alfabetul de la A la Z, dar nu va putea numi pe sărite literele din alfabet.
Alți copii pot avea dificultăți în a pune cap la cap puzzle-uri, a-și lega șireturile sau a-și închide nasturii.
Copiii cu dificultăți de învățare pot avea o inteligență normală sau peste normal, dar au dificultăți în a-și exprima cunoștințele.
Deoarece copiilor cu dificultăți de învățare le este greu să stăpânească anumite sarcini, adesea se simt frustrați, furioși și chiar deprimați.
Ei știu ce vor să comunice/facă, dar nu știu cum.
Întârzierile de dezvoltare timpurii sunt primele semne care ar trebui investigate și monitorizate pentru a preveni dificultățile de învățare de mai târziu.
Dacă cel mic are o întârziere în dezvoltare, asta înseamnă că nu a atins unul sau mai multe etape de dezvoltare în timp util.
Etapele de dezvoltare sunt realizări fizice, emoționale, comportamentale și intelectuale așteptate care apar de obicei într-o anumită perioadă de timp.
– Motricitate grosieră (coordonarea mușchilor mari) – rostogolirea și ridicarea în picioare, mersul și ridicarea din șezut (până la 1 an)- Motricitate fină (coordonarea mușchilor mici) – nu se poate îmbrăca singur, nu este capabil să se hrănească singur, să-și lege șireturile, să-și încheie nasturii (până la 4 ani)- Comunicare – vorbitul cu întârziere, nu înțelege ce i se cere, nu răspunde la întrebări sau are dificultăți în a-și găsi cuvintele pentru a răspunde (până la 2 ani)- Abilități cognitive (capacitatea de a gândi și de a rezolva probleme) – nu învață mersul la oliță, are dificultăți în a-și aminti diverse lucruri, este evidentă incapacitatea de a conecta acțiunile la consecințele acestora, apar dificultăți în rezolvarea problemelor simple sau de gândire logică (până la 2-3 ani)- Social/emoțional (abilitatea de a interacționa adecvat cu ceilalți și de a arăta răspunsuri emoționale adecavate) – are probleme de comportament, dificultăți în a înțelege regulile comportamentului social, este violent în interacțiunile cu alți copii, nu înțelege explicațiile, e distras la grădiniță (până la 4-5 ani)Întârzierile de dezvoltare și dizabilitățile de învățare sunt greu de definit și chiar mai dificil de distins unele de altele.
În general, în funcție de modul în care sunt folosiți termenii, întârzierile de dezvoltare sunt de fapt dizabilități care afectează mai mult de o parte a dezvoltării unui copil, în timp ce dizabilitățile de învățare sunt întârzieri care afectează doar un singur aspect al învățării academice.
O întârziere în dezvoltare poate fi relativ minoră sau poate schimba viața unui copil.
Poate însemna că acesta pur și simplu își dezvoltă anumite abilități mai lent decât regula, dar și că va recupera în scurt timp.
Poate însemna și faptul că micuțul este expus riscului unei anumite dizabilități de învățare, cum ar fi dislexia (dificultatea de a citi).
Sau poate însemna că copilul ar putea fi diagnosticat cu o dizabilitate de dezvoltare.
Unii practicieni și cercetători folosesc termenii întârziere în dezvoltare și dizabilitate de dezvoltare în mod interschimbabil.
Uneori, acest lucru se datorează faptului că nu sunt încă siguri dacă un copil va recupera o întârziere și uneori aleg cuvântul „întârziere” ca o modalitate de a prediagnostica.
„Întârziere” sugerează ceva ce se va întâmpla, mai devreme sau mai târziu.
„Dizabilitate” sugerează o diferență de dezvoltare pe tot parcursul vieții, care poate fi ușoară sau severă.
Etapele de dezvoltare nu sunt atinse în mod egal de toți copiii, iar diferențele ușoare de dezvoltare sunt normale.
În consecință, întârzierile moderate nu indică întotdeauna o problemă.
Este important să cunoști cum se dezvoltă normal un copil în primul an de viață astfel încât să poți observa când apare o posibilă întârziere.
Nu face greșeala de a emite verdicte cu privire la această problemă.
Singurii care pot face aceasta cu obiectivitate sunt medicii specialiști și o serie de investigații care analizează comportamentele unui copil și aptitudinile sale raportat la vârstă.
Medicul pediatrul va examina copilul la naștere pentru a verifica semnele vitale și răspunsul acestuia la diverși stimuli.
În timpul controalelor regulate pe parcursul dezvoltării timpurii, medicul va verifica și monitoriza dezvoltarea fizică, funcționarea cognitivă, vederea, vorbirea și limbajul copilului.
Notează-ți și pune-i medicului pediatru întrebări pentru a te liniști dacă ai vreo temere legată de dezvoltarea copilului.
Dacă există dovezi că există vreo problemă, vei primi trimiteri către specialiști pentru evaluare și tratament, dacă este necesar.
Copiii continuă să se dezvolte în ritmuri diferite în anii de școală primară.
Până la intrarea în clasa a treia, copiii ar trebui să fie capabili să citească cărți cu capitole, să scrie propoziții simple, să adune și să scadă, să rezolve probleme simple cu cuvinte și să înceapă să înmulțească.
Copiii nu vor îndeplini aceste sarcini cu acuratețe deplină, însă.
Este normal ca unele inversări de litere să mai apară în citire în timpul primele două clase din ciclul primar, dar ar trebuie să le poată corecta până în clasa a treia.
Următoarele întârzieri ar trebui investigate dacă mai persistă până în clasa a treia:- Nu poate face corespondența dintre litere și sunete- Nu poate citi texte de nivelul lui- Nu înțelege ce a citit- Nu înțelege conceptul de numere- Nu înțelege că cifrele reprezintă cantități- Are dificultăți în a urma instrucțiunile, chiar și cu ajutor- Are memorie slabă- Are dificultăți în a comunica cu colegii și adulții- Nu poate repeta informațiile sau scrie după copiere- Are dificultăți în a urmări liniile atunci când taie cu foarfeca- Are dificultăți legate de atenție sau comportamentPașii pentru a vă ajuta copilul cu dizabilități intelectuale includ:- Încurajează independența copilului.
Lasă copilul să încerce lucruri noi și încurajează-l să facă lucrurile de unul singur.
Oferă-i îndrumări atunci când este necesar și feedback pozitiv când copilul face ceva bine sau învață ceva nou.
– Implică-l în activități de grup.
Fie că-l înscrii la karate, ori la un curs de artă pentru copii, îl vei ajuta să-și dezvolte abilități sociale.
– Urmărește-l și sprijină-l.
Păstrează legătura cu profesorii lui, ca să poți urmări progresul de dezvoltare.
Consolidează ceea ce învață la școală exersând acasă.
Când vine vorba despre dificultăți de învățare, privește imaginea de ansamblu.
Toți copiii au nevoie de dragoste, încurajare și sprijin, iar pentru copiii cu dificultăți de învățare, sprijinirea de către părinți le conferă cu un puternic sentiment al valorii de sine, încredere și determinarea de a continua chiar și atunci când lucrurile sunt dificile.
În căutarea modalităților de a ajuta copiii cu dificultăți de învățare, amintiți-vă că e important să-i ajutați să se ajute singuri.
Treaba ta, ca părinte, nu este să „vindeci” dizabilitățile de învățare, ci să îi oferi copilului tău instrumentele sociale și emoționale de care are nevoie pentru a rezolva provocările.
Pe termen lung, confruntarea și depășirea provocărilor pe care le poate aduce dizabilitățile de învățare pot ajuta copilul să devină mai puternic și mai rezistent.
Sursa foto: Dreamstime.
com
