Vă mai aduceți aminte de discursul memorabil a lui Donald Tusk din ianuarie 2019, când a venit în România în calitate de Președinte al Consiliului European? Dacă vreți să vibrați de emoție patriotică, îl puteți (re) viziona în online.
Discursul a fost rostit în totalitate în limba română, dar asta nu a fost totul, căldura și pasiunea și referințele la trecutul și prezentul României, la Nichita Stănescu, Dacia și Steaua, ne-au arătat atunci că trebuie să vină un străin la noi ca să ne țină discursuri motivaționale.
Și în 2019 ne-a picat bine un discurs motivațional, vă aduceți aminte ce vremuri erau.
Donald Tusk a revenit în România, el servind de data asta ca Prim Ministru al Poloniei, la un congres politic european, la 5 ani după prima lui coborâre la noi, 5 ani extrem de grei pentru toată lumea, pandemie, inflație, război.
În acești ultimi 5 ani companiile și mărcile poloneze gen Tymbark, CCC, Sinsay, 4F, Pepco, Cocodrillo, Sizeer, Inglot (așa-i ca nu știați despre multe dintre ele că sunt poloneze?) și multe altele, au investit exponențial și au devenit campioane în businessul de la noi, deschizând în jur de 600 de magazine în toată România.
Polonia a făcut trecerea pe nevăzute de la „merele poloneze” la afacerile cu valoare adăugată reală pentru economia lor, la asta duce în cele din urmă o strategie politică de internaționalizare.
Aștept să îmi dați un nume de retailer român, de orice firmă sau marcă mai notorie indiferent de domeniu, care să aibe o prezență semnificativă în Polonia – excepție poate Dacia Duster, despre care tot Donald Tusk ne povestea în 2019.
Nu vă obosiți să căutați, nu există.
De altfel, Polonia are un excedent de balanță comercială (date din 2022) de peste 3 miliarde Euro în relația cu România și, la modul general, avea un excedent de balanță comercială de peste 12 miliarde Euro, la polul opus față de România care avea un deficit de peste 30 de miliarde Euro – iată, 10% din acesta fiind creat de importurile din Polonia.
Apropos, a urmărit cineva evoluția monedei poloneze (zloty) de la alegerile de anul trecut? Nu vorbim aici despre un concurs de frumusețe economică între România și Polonia sau orice altă țară europeană, cum din când în când fac politicienii, care ne spun că în curând depășim PIB-ul Poloniei, că o să dublăm în 10 ani PIB-ul României, că vom avea cele mai mari performanțe în exporturile de energie (asta, ultima, este cea mai tare…).
Vorbim despre ceea ce are nevoie România după modelul polonez și anume de un leadership politic complet focusat pe economie, pe atragerea de investiții industriale în domenii strategice și pe promovarea exporturilor, indiferent de capitalul exportatorului.
Așteptam acest leadership politic în care Președintele și Primul Ministru să meargă în vizite să „vândă” ceva și nu, așa cum se chinuie de 4 ani, să „cumpere” cu eforturi inimaginabile bunăvoința pentru intrarea în spațiul Schengen (care, nu credeți declarațiile politice din presă, nici acum nu este garantată în zona terestră), pentru securitate pe frontul estic (românii vor muri dacă începe un război pe teritoriul nostru) sau pentru o poziție cheie în conducerea Uniunii Europeana pentru un lider român (după ce România a dat atât de mult Uniunii Europene).
Donald Tusk și Polonia au ceea ce se cheamă „leverage”, o condiție cu un sens ascuns greu de tradus în limba română, despre care știm că nu se obține prin obediență, slugărnicie și plecăciuni, ci urmărind consecvent directiva care spune că politicul este expresia concentrată a economicului.
Când România va avea politicieni cu pedigree care vor avea argumentele economice prin care să arate, la fel cum au arătat politicienii polonezi, că am dat Uniunii Europene cel putin cât ne-a dat ea și obținând astfel ceva la schimb, atunci vom avea și noi „leverage”.
Mașina cu care s-a dus Emil Boc la congresul politic european este unul dintre „leverage”-urile de care avem nevoie.
Opinie de Dragoș Damian, CEO Terapia ClujCitiți monitorulcj.
ro și pe Google NewsCITEȘTE ȘI:Copyright 2021 monitorulcj.
ro
