Diferențele de vârstă mai mici dintre frați par să aducă mai multe conflicte, dar și o relație mai strânsă, arată studiile.
Există unele practici parentale care pot ajuta la reducerea tensiunilor dintre frați.
Ce au de făcut părinții?Oricine a crescut cu frați în casă știe că relația dintre ei este pe cât de importantă, pe atât de complicată.
Este, acolo, un fel special de iubire, dar și un tip de conflict la fel de special.
Frații se joacă mult împreună, mai mult decât cu orice altă persoană.
Timpul petrecut împreună tinde să scadă pe măsură ce copiii cresc, dar relațiile dintre frați influențează bunăstarea lor mai târziu în viață.
Relațiile dintre frați joacă un rol crucial în socializarea timpurie și în dezvoltarea socială ulterioară.
Însă legăturile dintre aceștia nu se formează într-un vid de interacțiune.
Relația lor este modificată și modelată de relațiile cu alți membri ai societății, dar mai ales cu părinții lor, arată mai multe studii.
Stilul de parentingjoacă un rol important în conflictele dintre frați.
Dacă un stil democratic ar putea reduce conflictul, stilurile neglijente, inconsecvente, permisive și autoritare (dominante) l-ar putea agrava.
Pentru a face pace în lupta dintre frați trebuie să fim mai proactivi, adică să luăm acele măsuri care ar provoca reducerea conflictelor, nu doar să oprim conflictul atunci când izbucnește.
Cercetările sugerează că diferențele mai mari de vârstă par să fie legate de mai puține conflicte între frați.
Astfel, s-a constatat că dacă între frați există o diferență de vârstă de patru sau mai mulți ani, între ei se va lega o afecțiune mai mare, vor avea un comportament prosocial și vor manifesta admirație unul față de celălalt.
Prin interacțiunea timpurie cu frații lor, copiii învață în joacă abilități esențiale în viață: înțelegerea emoțiilor, rezolvarea problemelor și negocierea.
Mai târziu, în viață, proiectează ceea ce au deprins în copilărie asupra relațiilor sociale, asupra prietenilor lor.
Numeroase studii arată că atunci când frații au o relație de susținere, aceștia se pot influența pozitiv unul pe celălalt: își dezvoltă capacitatea de a înțelege și a simți emoțiile celorlalți (empatie), abilități sociale, dar arată și interes și implicare mai mare în școală.
Când frații nu se înțeleg, au un impact negativ unul asupra celuilalt.
Mulți părinți se plâng de faptul că certurile, uneori chiar bătăile dintre frați, reprezintă o mare problemă în familiile lor.
Următoarele strategii pot ajuta la reducerea conflictelor dintre frați și, în cele din urmă, la îmbunătățirea relației dintre ei:Când ai doi sau mai mulți copii, iubirea necondiționată se acordă în egală măsură tuturor.
Fără preferințe, fără echivoc.
Nu e corect să-i spui fratelui mai mare: „Lasă-l pe el, că este mai mic”.
Spunând asta, arăți deja înțelegere doar unuia dintre ei, favorizându-l doar pentru că este cel mic.
De asemenea, dacă crezi de fiecare dată când un conflict izbucnește că vina îi aparține fratelui cel mare (poate gândindu-te la raportul de forțe), s-ar putea să greșești.
Abordează conflictul cu calm și rămâi cât mai neutru: „Ce s-a întâmplat aici?” este mai potrivit decât „Iar l-ai lovit pe fratele tău?”Învață-i pe copii cum să-și identifice propriile emoții negative și emoțiile fraților lor.
Emoțiile negative pot fi periculoase pentru sănătatea fizică și psihică a copiilor, de aceea este bine să le descifrăm și să le gestionăm.
Nu să le suprimăm! Odată identificate, te ajută să îi înveți pe cei mici câteva strategii de adaptare pentru a le regla: respirație profundă, retragere într-un spațiu de „calmare”, să ceară ajutor unui părinte.
Învață și exersează cu ei aceste abilități atunci când sunt calmi, mai degrabă decât în timpul unui conflict!Învață-ți copiii să întrebe dacă fratele lui vrea să se joace atunci când vrea și el.
Învață-i să accepte un refuz, să formuleze un refuz și oferă-le strategii pe care să le pună în practică atunci când sunt refuzați.
Toate acestea se învață în joacă, pentru că micuții învață mai repede prin puterea exemplului, decât dacă doar li se explică în cuvinte.
„Nu vreau să mă joc cu tine acum, poate mai târziu!”, este o replică ce poate fi rostită fără teamă.
A fi mediator într-un conflict înseamnă, în primul rând, să fii neutru.
Întrebi ce s-a întâmplat, apoi îi asculți pe fiecare în parte.
Întrebi apoi cum s-a simțit fiecare în această situație.
Explică-le de ce fiecare trebuie să asculte perspectiva celuilalt, apoi asigură-te că au înțeles.
Învățându-i pe copii cum să-și explice propria perspectivă, să rezolve probleme și să facă compromisuri, îi pregătești pentru viață.
Copiii au mai multe șanse să-și rezolve conflictele atunci când părinții intervin în conflictul lor.
Și să le rezolve corect! Când conflictul este lăsat la voia lor, fratele mai mare tinde să „câștige” fără ca niciunul dintre copii să învețe cum să facă compromisuri.
Apreciereea pentru comportamentul opus, adică atunci când se joacă frumos unul cu celălalt, este foarte eficientă în reducerea conflictului dintre frați.
În plus, îi ajută să facă diferența între ceea ce bine și rău, între un comportament nepermis și unul care este bun.
Stabiliți așteptări clare și limite care nu trebuie depășite: „Nu vreau să vă mai certați/bateți.
Mă aștept să vorbiți despre ce vă deranjează.
”Făcând acest lucru ca părinte, copilul se va simții apreciat și se va reduce sentimentul că trebuie mereu să concureze pentru atenție.
Și, de asemenea, discută cu soțul/soția ta să facă la fel.
Unele certuri dintre frați sunt normale.
Dar când aceste devin excesive și se transformă în adevărate războaie, este necesar să intervii și să-i înveți cum să înțeleagă de ce se întâmplă și cum pot evita astfel de situații.
Sursa foto: Dreamstime.
com
