China a prezentat trenul care va depăși viteza unui avion ● Sistemul solar „perfect” este noua țintă în căutarea vieții inteligente ● Astronomii au descoperit un descendent direct al primelor stele din galaxieT-Flight, un tren de tip Maglev creat de Corporația pentru Industrie și Știință Aerospațială din China (CASIC), tocmai a doborât recordul mondial de viteză al trenurilor, au anunțat oficiali ai companiei, preluați de South China Morning Post, în ceea ce a fost un prim test pe distanță scurtă.
Vechiul record, de 603 kilometri pe oră, era deținut de un tren din seria L0 SCMaglev din Japonia.
Trenul chinezesc a atins însă 623 de kilometri pe oră și, așa cum subliniam, nu este decât un rezultat preliminar, obținut pe o distanță scurtă.
Pentru a fi testat, CASIC a construit un tunel special, lung de doi kilometri, în care trenul a rulat în condiții care reduc la maxim orice fricțiune.
O a doua etapă a testării, care urmează să fie efectuată într-un viitor apropiat, implică realizarea unui tunel de 60 de kilometri.
Iar aici, specialiștii chinezi speră să poată atinge o viteză de circa 1.
000 de kilometri pe oră.
Dacă vor reuși, trenul se va deplasa cu o viteză mai mare decât a avioanelor de pasageri, care zboară cu viteze de aproximativ 925-966 de kilometri pe oră.
Însă ambițiile companiei chineze nu se opresc aici.
Aceasta are în plan realizarea unei legături feroviare între Wuhan și Beijing, pe care trenul T-Flight să poată ajunge la 2.
000 de kilometri pe oră.
Trenurile de mare viteză au fost, la un moment dat, și în atenția multimiliardarului american Elon Musk, cel care a propus crearea unui sistem feroviar de acest tip în SUA, în anul 2013.
De atunci însă, Elon Musk a preferat să investească mai degrabă în tehnologii spațiale și în automobile electrice.
La finalul anului trecut, o echipă internațională de astronomi anunța descoperirea unui sistem solar considerat perfect din punct de vedere matematic.
De ce? Pentru că în sistemul HD110067, așa cum a fost numit, există șase planete, toate de tipul sub-Neptun, cu dimensiuni relativ similare și care au o orbită sincronizată.
Practic, acest sistem solar nu a fost tulburat de trecerea altor stele prin apropiere, fenomen mai mult decât comun în Univers, sau de ciocnirea planetezimalelor (proto-planete).
Astfel, din declarațiile astronomilor, este ca și cum ai privi o relicvă astronomică primordială.
Situat la circa 100 de ani lumină față de Terra, în constelația Coma Berenices (lat.
), sistemul a intrat în atenția specialiștilor nu doar prin structura sa atipică, ci și pentru faptul că ar putea găzdui forme de viață inteligente.
Este adevărat, niciuna dintre planete nu se află în zona habitabilă, cel puțin din punctul de vedere al concepției pe care o avem noi despre viață.
În plus, astronomii nu au putut stabili dacă astfel de planete de tip sub-Neptun sunt gazoase, dacă au un nucleu solid înconjurat de gaze precum hidrogenul și heliul, sau dacă sunt solide, respectiv acoperite cu oceane de apă lichidă sau sub formă de gheață.
Interesant a fost faptul că unul dintre cele mai puternice radio telescoape din lume, Green Bank Telescope, din Virginia de Vest, SUA, a detectat unde radio atunci când a fost orientat către acest sistem solar.
Unde care au dispărut atunci când telescopul a fost orientat în altă parte.
Nu este nici pe departe o dovadă a existenței unor forme de viață inteligente care trăiesc într-un mediu complet diferit de cel terestru.
În fapt, este extrem de dificil să deosebești undele radio naturale de cele artificiale.
Însă este un indiciu că îți poți îndrepta atenția spre acel loc.
Specialiștii susțin că este ca și cum ai căuta acul în carul cu fân, în condițiile în care nici măcar nu știu cum arată acul.
Dar nu pot elimina deocamdată posibilitatea unei semnături tehnice.
Ei sunt de părere că, și în cazul probabil al anulării oricărei șanse de a descoperi urme de viață inteligentă în HD110067, sistemul rămâne unul extrem de interesant de studiat în viitor, numai și prin structura și simetria sa atipică.
Primele stele din Calea Lactee au dispărut deja de miliarde ani, însă descendeți ai lor ar putea exista încă.
Este și cazul unei stele bizare, botezată J1010+2358, care prezintă o amprentă chimică neobișnuită.
Mai exact, stelei cu pricina îi lipsesc elementele chimice mai grele decât heliul (astronomii definesc astfel de elemente ca metale), ceea ce sugerează faptul că aceasta s-ar fi putut forma din gazele lăsate în urmă de o stea primordială.
Astfel de stele din prima generație ar fi fost cu mult diferite de cele din a doua generație, cele care astăzi împânzesc Calea Lactee și alte galaxii.
Acestea conțineau un set de elemente chimice simple (hidrogen și heliu), ceea ce le permitea să atingă mase enorme.
Pe măsură însă ce în interiorul lor se formau elemente chimice noi, acestea au fost eliberate în spațiu sub forma unor nori gazoși bogați în elemente metalice.
Practic, baza unei noi generații de stele.
Calculele și observațiile unei echipe de astronomi de la Universitatea din Florența, Italia, indică faptul că J1010+2358 s-ar fi format în urma unei supernove produsă de moartea unei stele cu o masă de 260 de ori mai mare decât a Soarelui nostru.
Specialiștii nu exclud însă varianta ca și alte stele primordiale să își fi adus aportul la crearea acestei stele neobișnuite.
Practic, J1010+2358 ar putea fi cea mai veche stea cunoscută, și una dintre ultimele supraviețuitoare ale stelelor de acest tip, susțin astronomii italieni într-un studiu publicat în revista Societății Astronomice Americane.
Nicio stea din prima generație nu a fost descoperită vreodată, iar autorii studiului menționat sunt sceptici că am putea să o facem vreodată.
Ei sunt de părere că stelele primordiale aveau o durată de viață mult mai redusă decât stelele generațiile următoare, cele pe care le observăm în prezent.
Spre exemplu, o stea primodială cu masa de doar 60 de ori mai mare ca a Soarelui nostru ar fi avut o existență de maxim un milion de ani.
De asemenea, ei susțin că supernova care a dus la nașterea stelei J1010+2358 a fost de sute de ori mai puternică decât o supernovă obișnuită.
Practic, una dintre cele mai mari explozii înregistrate vreodată în Univers.
Mai trebuie subliniat și faptul că atomii și moleculele care formează stelele actuale au făcut parte din două până la șase generații de stele.
Cu atât mai rare (și aici vorbim de un caz unicat precum cel al stelei J1010+2358) sunt cele care provin dintr-o singură generație de stele.
Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!Sursa foto: profimediaimages.
ro
